REGULAMENT 01/02/2022 (2024)

ANEXĂ

REGULAMENTUL SERVICIULUI LA BORDUL NAVELOR MILITARE

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. – Prezentul regulament stabilește cadrul normativ şi regulile generale ale serviciului la bordul navelor militare din FN, cu privire la:

1. modul de organizare şi conducere a activităților în staționare şi în marș;

2. îndatoririle membrilor echipajului şi ale personalului temporar îmbarcat;

3. modalitățile specifice de aplicare la bordul navelor şi ambarcațiunilor a reglementărilor pe linia protecției mediului, a securității şi sănătății în muncă, precum şi a supravegherii tehnice a instalațiilor;

4. desfășurarea ceremonialelor militare;

5. măsurile de asigurare a vitalității navelor militare.

Art. 2. – (1) Serviciul la bordul navelor asigură cadrul organizatoric necesar desfășurării activităților curente, pe mare și la cheu, în scopul exercitării actului de comandă, executării serviciului de gardă și cart, asigurării condițiilor de muncă și viață, asigurării/menținerii calităților nautice și evolutive ale navei, prevenirii accidentelor, salvării pe mare și fluviu, stabilirii îndatoririlor membrilor echipajului, precum și executării reparațiilor și a mentenanței.

(2) Serviciul la bordul navei militare există atât timp cât nava se află în serviciu. Art. 3. – (1) Navele și ambarcațiunile militare din FN:

1. sunt proprietate a statului român, considerate parte a teritoriului naţional şi fac parte din Forţele Armate ale României;

2. poartă pavilionul naţional;

3. au la comandă militari, persoane autorizate de structurile competente din FN şi din Armata României;

4. beneficiază de imunitate de jurisdicţie totală în condiţiile Legii nr. 110/1996 privind ratificarea Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiată la Montego Bay (Jamaica) la 10 decembrie 1982, și aderarea la Acordul referitor la aplicarea părții a XI-a a Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiat la New York la 28 iulie 1994;

5. sunt concepute şi echipate cu tehnică şi sisteme de armament pentru executarea misiunilor specifice;

6. dispun de personal îmbarcat conform statului de organizare al navei/listei de echipaj, instruit în vederea îndeplinirii unor acţiuni militare.

(2) Ambarcațiunile, precum și alte mijloace plutitoare, au înțelesul de nave în sensul prevăzut la art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 42/1997 privind transportul maritim şi pe căile navigabile interioare, republicată, cu modificările și completările ulterioare și cele ale Convenţiei referitoare la Regulamentul internaţional din 1972 pentru prevenirea abordajelor pe mare, încheiată la Londra la 20 octombrie 1972, la care România a aderat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 239/1974, denumit în continuare COLREG.

Art. 4. – (1) Pe timpul marşului, respectiv al staţionării, navele militare respectă legislaţia naţională şi internaţională asupra dreptului mării, potrivit acordurilor internaţionale adoptate şi ratificate de statul român.

(2) O navă militară românească care navighează în apele teritoriale ale altui stat trebuie să respecte reglementările de navigaţie şi portuare specifice stabilite de acel stat.

Art. 5. – Navigaţia navelor militare româneşti prin sectoarele de frontieră fluvială comune cu ale unui alt stat se execută cu respectarea convenţiilor încheiate între statul român şi statul vecin.

Art. 6. – (1) La intrarea în serviciu, navelor militare li se atribuie de către Statul Major al Forțelor Navale, denumit în continuare SMFN, un nume şi un număr de bordaj.

1. La intrarea în serviciu fiecare navă primeşte în cadru festiv:

   1. pavilionul navei;

   2. numirea navei;

   3. placheta cu deviza navei;

   4. însemnul heraldic propriu/al structurii din care face parte;

   5. ordinul privind rangul şi categoria navei.

2. La scoaterea din serviciu a unei nave pavilionul și heraldica se predau la Muzeul Național al Marinei Române.

   Art. 7. – (1) După categoriile de misiuni pe care le îndeplinesc, navele militare din înzestrarea FN se împart în:

   1. nave de luptă;

   2. nave de sprijin de luptă;

   3. nave de sprijin logistic;

   4. nave speciale;

   5. nave şcoală.

1. Navele de luptă sunt: distrugătoare, fregate, corvete, submarine, nave/vedete purtătoare de artilerie, de torpile şi rachete, nave dragoare, vânătoare de mine şi puitoare de mine, vedete maritime, vedete fluviale, vedete blindate şi monitoare.

2. Navele de sprijin de luptă sunt: nave hidrografice, nave de război electronic și nave

   desant.

3. Navele de sprijin logistic sunt: remorchere, şalupe, ceamuri, bacuri, nave de transport, tancuri de combustibil, cazărmi plutitoare şi alte nave logistice.

4. Navele speciale sunt: nave de comandament, nave sprijin acțiuni maritime, nave/vedete pentru scafandri, nave de intervenţie rapidă şi nave de patrulare.

5. Navele școală sunt: navele care prin proiectare și construcție au o astfel de destinație sau navele militare, nominalizate de către comandantul eșalonului superior structurii din care fac parte, pentru anumite perioade de timp.

Art. 8. – Navele militare care prin proiectare, construcţie şi dotare cu armament şi tehnică de luptă sunt destinate să îndeplinească un anumit gen de misiuni, alcătuiesc un tip de nave.

Art. 9. – Navele de acelaşi tip, care au aceleaşi caracteristici tehnico-tactice şi sunt dotate cu acelaşi armament, constituie o clasă de nave.

Art. 10. – (1) În funcţie de deplasament, complexitatea armamentului şi tehnicii de luptă, precum şi de misiunile pe care le pot îndeplini, navelor militare li se acordă ranguri de la 1 la 4. Rangul 1 este considerat rangul superior.

1. Rangul navelor se stabileşte prin ordin al şefului SMFN. Art. 11. – (1) Structurile militare superioare ierarhic navei sunt:

   1. secţia/grupul;

   2. divizionul;

   3. gruparea tactică de luptă;

   4. flotila/flota/marea unitate, denumită în continuare MU.

1. Pentru îndeplinirea misiunilor de luptă, navele FN pot face parte dintr-o grupare tactică de luptă, maritimă sau fluvială, denumită în continuare TG Mar., respectiv TG Flv.

2. Navele dislocate, permanent sau temporar într-un obiectiv militar maritim sau fluvial românesc execută, la ordin, și sarcinile repartizate de către comandantul obiectivului militar.

Art. 12. – (1) Navele din FN aflate în serviciu pot fi în poziţie armată sau dezarmată.

1. În sensul prezentului regulament, prin navă militară armată se înţelege nava care este încadrată cu echipaj, este înzestrată cu armament, muniţie și tehnică necesare îndeplinirii misiunilor specifice.

2. Nava militară dezarmată este cea care nu este încadrată cu echipaj și nu este înzestrată cu armament, muniţie și tehnică.

3. Trecerea de la o poziţie la alta se face prin ordin al şefului SMFN.

Art. 13. – (1) În funcţie de posibilităţile de a îndeplini o misiune, o navă militară aflată în poziţie armată poate fi în stare operativă sau neoperativă.

(2) Criteriile privind starea operativă a navelor sunt stabilite prin ordin al şefului SMFN.

Art. 14. – Sensul unor termeni şi expresii utilizate în prezentul regulament este prevăzut în anexa nr. 1, iar legenda cu semnele convenţionale în anexa nr. 2.

CAPITOLUL II

Organizarea navelor

SECŢIUNEA 1

Structura organizatorică

Art. 15. – (1) Pentru a îndeplini cerinţele generale necesare executării misiunilor, structura organizatorică a navei are două componente:

1. de luptă;

2. administrativă.

1. Cele două componente ale unei nave sunt structurate, prin repartizarea personalului şi tehnicii de la bord, pe servicii de luptă, grupuri/grupe, respectiv posturi de luptă.

2. Comanda şi controlul acestor structuri asigură eficacitatea acţiunilor navei pentru îndeplinirea misiunilor.

   Art. 16. – Încadrarea unei nave se face potrivit tipului, clasei, rangului, înzestrării tehnice și misiunilor navei, atât pentru starea de pace, cât și pentru război.

   Art. 17. – Schema organizatorică a navei evidenţiază modul în care sunt organizate la bord serviciile de luptă, grupurile, grupele şi posturile de luptă, precum şi modul de relaţionare între acestea. Structura organizatorică a navei este prevăzută în anexa nr. 3.

   Art. 18. – (1) Serviciile de luptă sunt următoarele:

   1. serviciul de luptă operaţii;

   2. serviciul de luptă logistic;

   3. serviciul de luptă electromecanic;

   4. serviciul de luptă senzori şi armamente;

   5. serviciul de luptă aviaţie;

   6. serviciul de luptă scafandri.

(2) Pentru nave cu misiuni speciale, nave școală, sau în cazuri excepţionale, şeful SMFN ordonă înfiinţarea unor servicii de luptă specifice sau o altă organizare.

Art. 19. – Fiecare serviciu de luptă este condus de un comandant al serviciului de luptă.

Art. 20. – (1) Structura organizatorică a serviciilor de luptă, grupurilor, grupelor şi posturilor de luptă este stabilită prin statul de organizare.

1. În funcţie de rangul navei, serviciile de luptă sunt structurate pe grupuri/grupe de luptă şi acestea pe posturi de luptă.

2. Pentru fiecare post de luptă se stabileşte o numerotare literală şi numerică.

3. Numerotarea posturilor de luptă la navele de suprafaţă se face în cadrul fiecărui serviciu de luptă, în ordine crescătoare, de la prova la pupa, de sus în jos şi de la tribord la babord, numerele impare în tribord, iar cele pare în babord.

4. Responsabilitățile și îndatoririle unor servicii/grupuri/grupe de luptă pot fi cumulate în funcție de rangul și tipul navei.

Art. 21. – (1) Subunitatea de bază a navei este postul de luptă, denumit în continuare P.L.

(2) Comandantul P.L. este cadru militar sau soldat/gradat profesionist.

Art. 22. – P.L. de aceeaşi specialitate intră în componenţa aceloraşi grupuri/grupe.

Art. 23. – Serviciul de luptă operaţii este condus, de regulă, de un ofiţer şi se organizează pe grupuri de luptă, astfel:

1. grupul de luptă navigaţie şi observare;

2. grupul de luptă antiaeriană;

3. grupul de luptă la suprafaţă;

4. grupul de luptă antisubmarin;

5. grupul de luptă contra minelor;

6. grupul de luptă comunicaţii și informatică;

7. grupul de luptă război electronic.

Art. 24. – Serviciul de luptă logistic este organizat pe grupuri/grupe, astfel:

1. șeful de echipaj;

2. grupul/grupa asigurare tehnico-materială;

3. grupul/grupa mentenanţă;

4. grupul/grupa intendenţă;

5. grupul/grupa apărare chimică, bacteriologică, radiologică şi nucleară – CBRN;

6. grupul/grupa asigurare medicală.

Art. 25. – (1) Serviciul de luptă electromecanic este organizat pe grupuri, astfel:

1. grupul propulsie;

2. grupul energetic;

3. grupul instalaţii auxiliare de bord;

4. grupul vitalitate.

(2) La submarin, serviciul de luptă electromecanic este organizat astfel:

1. grupul motoare termice;

2. grupul automatizări şi instalaţii electrice auxiliare;

3. grupul instalaţii electrice de forţă şi motoare electrice de propulsie;

4. grupul vitalitate.

Art. 26. – Serviciul de luptă senzori şi armamente este organizat pe grupuri/grupe, astfel:

1. grupul/grupa senzori;

2. grupul/grupa armament;

3. grupul/grupa asigurare tehnică cu armament şi muniţie - A.T.A.M.

Art. 27. – (1) Serviciul de luptă aviaţie devine operațional atunci când la bord este îmbarcat elicopterul organic al navei.

(2) Organizarea serviciului de luptă aviaţie este prevăzută în anexele nr. 4 şi 5.

Art. 28. – (1) Serviciul de luptă scafandri este organizat pe funcții și devine operațional atunci când la bordul navei se îmbarcă scafandri.

1. Responsabilităţile şi îndatoririle specifice serviciului de luptă scafandri de la bordul navei, atunci când acesta se organizează, sunt stabilite prin rolurile navei pentru diferite tipuri de activităţi.

   Art. 29. – Grupa de protecție a forței este subordonată direct ofiţerului secund sau comandantului secund la navele de rang 1.

   Art. 30. – Pentru navele cu vele se introduce serviciul manevra velelor.

   Art. 31. – Serviciul manevra velelor este organizat la navele care au în dotare vele pe grupuri/grupe, astfel:

   1. grupul/grupa 1 manevra velelor/farul prova;

   2. grupul/grupa 2 manevra velelor/farul pupa.

SECŢIUNEA a 2-a

Conducerea navei

Art. 32. – (1) Conducerea navei revine în exclusivitate comandantului acesteia.

1. Primul înlocuitor al comandantului navei este ofiţerul secund sau, după caz, comandantului secund la navele de rang 1.

2. Comandantul navei stabileşte prin ordin de zi pe navă, denumit în continuare OZN, sau ordin de zi pe unitate, denumit în continuare OZU, în cazul navelor cu indicativ de unitate, al doilea înlocuitor la comandă.

Art. 33. – (1) Comandanţii structurilor militare superioare ierarhic navei, îmbarcaţi la bordul navei, pot lua comanda acesteia cu asumarea responsabilităţilor legale ce decurg din aceasta.

(2) Luarea comenzii navei se face doar în situația în care comandantul navei se află în incapacitate de exercitare a comenzii datorită afecţiunilor de natură medicală sau incapacității luării deciziilor conform fișei postului, la ordinul șefului SMFN.

(3) Persoana care preia comanda navei trebuie să fie admisă la comanda tipului de navă respectiv, iar momentul predării/reluării comenzii navei se consemnează în jurnalul de bord și se raportează ierarhic șefului SMFN.

Art. 34. – În cazul în care comandantul navei nu mai este în măsură să exercite comanda datorită absenţei temporare de la bord, în cazul afecţiunilor grave de natură medicală care necesită imobilizare la pat sau în caz de deces, primul înlocuitor preia comanda, consemnându-se acest fapt în jurnalul de bord și se raportează ierarhic șefului SMFN.

Art. 35. – La navele de rangul 4, care nu au în statul de organizare funcția de ofițer secund, înlocuitorul comandantului navei este nominalizat de către comandantul structurii militare superioare ierarhic navei, prin OZU.

Art. 36. – (1) În rolurile navei se prevăd înlocuitori pentru fiecare funcţie.

(2) Pentru perioada absenţei de la bord, titularul predă înlocuitorului tehnica şi materialele pe care le are în primire şi îl instruieşte asupra principalelor atribuţii şi responsabilităţi care urmează a fi îndeplinite. Preluarea responsabilităţilor unei persoane debarcate temporar se înscrie în OZN sau, după caz, OZU.

Art. 37. – La sosirea la bord, persoanele nou numite în funcţii sunt prezentate comandantului navei de către şefii serviciilor de luptă sau în funcţie de situaţie, de către comandantul secund sau, după caz, ofiţerul secund; acestea sunt înscrise în OZN sau, după caz, OZU şi în jurnalul de bord, specificându-se ordinul în baza căruia au fost numite.

SECŢIUNEA a 3-a

Organizarea navei pentru luptă şi pentru activitatea curentă

Art. 38. – Organizarea navei pentru luptă constă în repartizarea echipajului pe funcţii, stabilirea punctelor de comandă ale navei, serviciilor, grupurilor/grupelor şi a P.L. astfel încât aceasta să permită desfăşurarea misiunilor navei.

Art. 39. – Organizarea navei pentru activitatea curentă constă în repartizarea echipajului pe posturi, armamente, instalaţii, mecanisme, compartimente şi sectoare, în scopul întreţinerii şi folosirii acestora conform destinaţiei şi al desfăşurării instrucţiei.

Art. 40. – (1) Conducerea navei se realizează din centrul de conducere a luptei/CCL sau punctul principal de comandă/PPC.

1. În funcţie de rangul navei, se pot organiza CCL de rezervă/PPC de rezervă.

2. La bord pot fi organizate puncte de comandă îmbarcate ale TG Mar./TG Flv. și/sau ale eşaloanelor superioare.

   Art. 41. – La alertă, în funcţie de organizarea navei, echipajul execută următoarele:

   1. încadrează punctele de comandă şi P.L. în scopul de a acţiona pentru ducerea acţiunilor

      militare;

   2. încadrează posturile de acţiune pentru menţinerea vitalităţii navei şi pentru limitarea efectelor acţiunilor adversarului, inclusiv a efectelor armelor de nimicire în masă, fără a fi limitată libertatea de acţiune şi eficienţa întrebuinţării în luptă a navei.

Art. 42. – Fiecărui membru al echipajului, mai puţin ofiţerilor, i se atribuie o serie de luptă conform prevederilor specificate la punctul nr. 3 din anexa nr. 6.

Art. 43. – (1) Încadrarea membrilor echipajului în punctele de comandă şi P.L. se realizează potrivit prevederilor din tabelele nominale cu funcţiile de luptă şi repartizarea echipajului pe serii, documente care fac parte din rolurile navei.

(2) Tabelele nominale prevăzute la alin. (1) se întocmesc potrivit modelelor prevăzute în anexa nr. 7.

SECŢIUNEA a 4-a

Rolurile navei

Art. 44. – Rolurile navei reprezintă documentul organizatoric prin care sunt stabilite responsabilităţile şi modul de executare a acestora de către membrii echipajului, pe timpul desfăşurării activităţilor la bordul navei.

Art. 45. – (1) Rolurile navei se împart în roluri pentru luptă şi roluri pentru activităţi

curente. navei.

1. La intrarea în serviciu a unei nave, comandantul navei răspunde de întocmirea rolurilor

2. Pentru navele de rangul 1, 2 şi 3 rolurile se aprobă de către eşalonul superior.

3. Prin excepție de la alin. (2) pentru navele de rangul 4 rolurile se întocmesc de statul

   major al unității din care fac parte şi se aprobă de către comandantul unităţii.

4. Responsabilitatea pentru actualizarea rolurilor navei revine ofițerului secund sau, după caz, comandantului secund.

Art. 46. – (1) La unităţile de nave în compunerea cărora sunt nave de acelaşi tip se întocmesc pe cât posibil roluri identice, în funcție de construcția, tehnica și aparatura de la bord.

1. Comandantul unităţii stabileşte comandantul de navă care elaborează rolurile și după experimentare, fiecare comandant de navă răspunde de întocmirea rolurilor pentru nava proprie în termenul stabilit de comandantul unităţii.

2. Rolurile navei se schimbă sau se actualizează, în funcţie de necesităţi, cu aprobarea eşalonului superior sau, după caz, comandantului unității.

Art. 47. – Rolurile pentru luptă sunt următoarele:

1. rolul pentru starea de pregătire pentru luptă nr. 1;

2. rolul pentru starea de pregătire pentru luptă nr. 2;

3. rolul pentru starea de pregătire pentru luptă nr. 3;

4. rolul pentru starea de pregătire pentru luptă nr. 4;

5. rolul pentru starea de pregătire pentru luptă nr. 5;

6. rolul pentru stările de alertă ale elicopterului;

7. rolul pentru pregătirea navei pentru marş şi luptă;

8. rolul pentru scoaterea/introducerea elicopterului din/în hangar;

9. rolul pentru pregătirea elicopterului pentru zbor;

10. rolul pentru pregătirea elicopterului pentru decolare/apuntare;

11. rolul pentru pregătirea navei pentru lansarea/recuperarea elicopterului;

12. rolul pentru intervenţia în cazul prăbuşirii/amerizării forţate a elicopterului;

13. rolul pentru ajutorarea unei nave sau aeronave avariate pe mare;

14. rolul pentru vitalitatea navei;

15. rolul pentru trecere prin canal dragat;

16. rolul pentru apărare chimică, biologică, radiologică şi nucleară: detecţie, identificare şi monitorizare CBRN, avertizare şi raportare CBRN, protecţie colectivă CBRN, decontaminare radioactivă, biologică şi chimică a personalului, tehnicii de luptă şi navei;

17. rolul pentru îmbarcarea, dispunerea, transportul şi debarcarea subunităţilor de luptă şi a materialelor;

18. rolul pentru echipa de distrugeri;

19. rolul de inspecţie la bordul navelor civile;

20. rolul de protecţie a forţei;

21. rolul pentru evacuare şi acordarea asistenţei medicale de urgenţă;

22. alte roluri specifice misiunilor executate de diferite tipuri de nave. Art. 48. – Rolurile pentru activităţile curente sunt următoarele:

1. rolul pentru responsabilităţi, prin care fiecărui membru al echipajului i se repartizează armamentul, instalaţiile, aparatura, încăperile şi compartimentele navei pentru a fi întreţinute;

2. rolul pentru curăţenia zilnică şi generală;

3. rolul pentru verificarea funcţionării tehnicii;

4. rolul pentru manevra navei;

5. rolul pentru remorcaj;

6. rolul de pregătire a navei pentru executarea activităţilor cu elicopterul pentru reaprovizionare pe verticală, transport de personal sau materiale;

7. rolul pentru participarea la salvarea unui submarin avariat;

8. rolul pentru îmbarcarea/debarcarea muniţiei şi explozivilor;

9. rolul pentru controlul corpului navei cu scafandri;

10. rolul pentru îmbarcarea/debarcarea minelor, bombelor antisubmarin, torpilelor, rachetelor;

11. rolul pentru îmbarcarea combustibilului şi lubrifianţilor, apei, alimentelor, materialelor uşor inflamabile, la cheu şi pe mare sau fluviu;

12. rolul pentru camuflarea navei;

13. rolul pentru repartizarea echipajului pe cabine, careuri, cazărmi şi mese;

14. rolul pentru abandonarea navei şi repartizarea echipajului pe ambarcaţiuni şi mijloace de salvare;

15. rolul pentru salvarea oamenilor căzuţi în apă;

16. rolul pentru intervenţie în caz de poluare cu hidrocarburi;

17. rolul pentru intrarea şi ieşirea navei în/din ecluză, respectiv pentru urcarea/coborârea pe/de pe cală și doc pentru navele care execută această operațiune;

18. rolul pentru controlul şi reducerea câmpurilor fizice ale navei;

19. rolul pentru manevra greutăţilor la bord;

20. rolul pentru coborârea/ridicarea ambarcaţiunilor;

21. rolul pentru întinderea şi strângerea pavoazului şi tendelor navei;

22. rolul pentru reaprovizionare pe mare/transferul de materiale ușoare și poștă;

23. alte roluri specifice activităților executate în funcție de tipul navei.

Art. 49. – În afara rolurilor prevăzute la art. 47 şi art. 48 comandantul navei poate stabili şi alte roluri în funcţie de necesităţile îndeplinirii misiunilor primite.

Art. 50. – Rolurile sunt documentele de bază care stabilesc organizarea navei pentru diferite activităţi desfăşurate la bord şi cuprind:

1. schema dispunerii la bord a punctelor de comandă şi a P.L.;

2. tabelul nominal cu încadrarea numerică a punctelor de comandă şi a P.L.;

3. tabelul cu încadrarea funcţiilor de luptă şi repartizarea echipajului pe serii;

4. schema organizării conducerii navei pe timpul luptei;

5. schema observării vizuale şi radiotehnice;

6. schema sectoarelor de tragere;

7. schema dispunerii sectoarelor de decontaminare şi a traseelor de deplasare a echipajului când nava este contaminată;

8. schema dispunerii mijloacelor şi materialelor de vitalitate;

9. schema dispunerii compartimentelor etanşe şi mijloacelor de legătură interioare;

10. schema navei pentru protecţia forţei;

11. îndatoririle fiecărui membru al echipajului pe timpul luptei și pe timpul desfășurării activităților curente;

12. schema dispunerii ambarcațiunilor navei și a mijloacelor şi materialelor de salvare individuală și colectivă;

13. alte scheme, anexe, tabele şi grafice explicative.

Art. 51. – (1) Pentru submarine nu se întocmesc decât rolurile necesare din cele prevăzute la art. 47 şi art. 48.

1. Datorită specificului, pentru submarine se mai prevăd următoarele roluri:

   1. rolul pentru folosirea dispozitivului de marş cu motoarele diesel în imersiune;

   2. rolul pentru imersiune rapidă;

   3. rolul pentru încărcarea bateriilor de acumulatori, cu mijloacele bordului în port, cu mijloacele bordului pe mare, cu mijloacele de la mal sau de la altă navă;

   4. rolul pentru transport şi debarcare;

   5. rolul pentru staţionarea pe fundul mării;

   6. rolul pentru lucrul personalului pe punte, în libera circulaţie şi în afara bordului.

2. La submarine, rolurile pentru stările de pregătire pentru luptă nr. 1 şi nr. 2 se întocmesc separat, pentru situaţiile când submarinele sunt în imersiune şi la suprafaţă.

Art. 52. – (1) Pentru nava școală cu vele, nu se întocmesc decât rolurile necesare din cele prevăzute la art. 47 şi art. 48.

(2) Datorită specificului, pentru navele școală cu vele se mai prevăd următoarele roluri:

1. rolul pentru vizitarea navei de către populația civilă;

2. rolul de manevră a velelor cu ambele borduri - focurile și velele strai mare;

3. rolul de manevră a velelor cu ambele borduri - arbore trinchet;

4. rolul de manevră a velelor cu ambele borduri - arbore mare;

5. rolul de manevră a velelor cu ambele borduri - arbore artimon și velele strai artimon;

6. rolul de manevră a velelor cu bordul babord - focurile și velele strai mare;

7. rolul de manevră a velelor cu bordul tribord - focurile și velele strai mare;

8. rolul de manevră a velelor cu bordul babord - arbore trinchet;

9. rolul de manevră a velelor cu bordul tribord - arbore trinchet;

10. rolul de manevră a velelor cu bordul babord - arbore mare;

11. rolul de manevră a velelor cu bordul tribord - arbore mare;

12. rolul de manevră a velelor cu bordul babord - arbore artimon și velele strai artimon;

13. rolul de manevră a velelor cu bordul tribord – arbore artimon și velele strai artimon.

Art. 53. – La fiecare navă se constituie „Registrul de roluri” care se păstrează la comandantul secund sau, după caz, ofiţerul secund al navei şi cuprinde toate rolurile specifice navei.

Art. 54. – La navele de rangul 1 şi 2, precum şi la submarine, comandanţii serviciilor de luptă păstrează în extras rolurile navei.

Art. 55. – (1) Comandantul secund sau, după caz, ofiţerul secund are obligaţia de a ţine la zi rolurile navei, din punct de vedere al schimbărilor care survin în cadrul echipajului.

1. La navele care nu au comandant secund sau, după caz, ofiţer secund, această obligaţie revine comandantului navei.

   Art. 56. – (1) Pe timpul exerciţiilor parţiale sau generale pe navă, comandantul secund sau, după caz, ofiţerul secund verifică viabilitatea rolurilor şi propune modificarea, în funcţie de necesităţi.

   1. Anual sau când situaţia o impune, o comisie a unităţii analizează modificările rolurilor şi propune comandantului navei/unităţii completarea sau modificarea acestora.

      SECŢIUNEA a 5-a

      Starea de operativitate, de pregătire pentru luptă şi de alertă

      Art. 57. – Starea de operativitate a navei, în sensul prezentului regulament, se referă la aprecierea capacităţii navei de a îndeplini misiuni şi este determinată de următorii factori:

      1. gradul de încadrare cu personal;

      2. nivelul de instruire al echipajului;

      3. starea tehnică de funcţionare a armamentului, instalaţiilor şi aparaturii;

      4. existenţa mijloacelor de salvare individuale şi colective;

      5. asigurarea plinurilor de muniţii, carburanţi-lubrifianţi, piese de schimb, alimente şi apă

         la navă;

      6. starea psiho-morală şi de sănătate a echipajului.

Art. 58. – În funcţie de nivelul de realizare al criteriilor de operativitate, navele pot fi

apreciate ca fiind:

1. nave operative;

2. nave neoperative.

Art. 59. – (1) Starea de pregătire pentru luptă reprezintă situaţia în care se află nava şi echipajul la un moment dat pentru îndeplinirea misiunii şi este ordonată de comandantul navei.

1. În funcţie de misiunea primită, durata acesteia, natura şi iminenţa ameninţărilor din raionul de acţiune al navei şi de capacitatea de reacţie necesară echipajului şi tehnicii de luptă, comandantul ordonă una din stările de pregătire pentru luptă.

   Art. 60. – (1) Sunt stabilite următoarele stări de pregătire pentru luptă, denumite în continuare S.P.L.:

   1. S.P.L. nr. 1;

   2. S.P.L. nr. 2;

   3. S.P.L. nr. 3;

   4. S.P.L. nr. 4;

   5. S.P.L. nr. 5.

(2) S.P.L. nr. 1, 2, 3 şi 4 se ordonă atunci când nava se află în marş sau staţionare la ancoră/geamandură sau acostată cu prova în mal.

Art. 61. – (1) S.P.L. nr. 1 este o stare ordonată atunci când nava desfăşoară acţiuni militare şi există o ameninţare iminentă în raionul de acţiune al navei.

(2) Obiectivul S.P.L. nr. 1 este de a întrebuinţa întreaga capacitate operaţională a navei.

(3) Întregul echipaj se prezintă la posturi şi acţionează pentru îndeplinirea misiunii de luptă ordonate, menţinerea vitalităţii navei şi limitarea efectelor acţiunilor inamicului pe timpul ducerii acţiunilor militare.

Art. 62. – (1) S.P.L. nr. 2 se ordonă când nava desfăşoară acţiuni militare şi există posibilitatea de a se confrunta cu o ameninţare în raionul de acţiune al navei.

1. Obiectivul S.P.L. nr. 2 este de a se asigura cea mai bună capacitate operaţională care poate fi menţinută pentru o perioadă mai mare de timp, cu jumătate din echipaj.

2. Pe timpul S.P.L. nr. 2 se pune accentul pe componentele de avertizare.

3. S.P.L. nr. 2 presupune realizarea unui grad ridicat de pregătire pentru armamentul, mijloacele tehnice şi cele de apărare CBRN.

4. În S.P.L. nr. 2 la navă se execută carturi pe două schimburi, astfel încât aceasta să poată pune în aplicare imediat măsurile pentru respingerea atacurilor prin surprindere.

Art. 63. – (1) S.P.L. nr. 3 se aplică atunci când există indicii de ameninţare, iar nava se află în raionul de acţiune fără implicare în acţiuni de luptă.

1. Obiectivul S.P.L. nr. 3 este de a menţine disponibil armamentul pentru respingerea unei ameninţări neaşteptate şi pentru a permite avertizarea rapidă a echipajului pentru a trece la un grad ridicat de pregătire pentru luptă.

2. S.P.L. nr. 3 poate fi menţinută pentru o perioadă nedefinită de timp, echipajul acţionând pe trei sau patru schimburi de cart.

Art. 64. – (1) S.P.L. nr. 4 se aplică atunci când nu există indicii de ameninţare, iar nava se află în raionul de acţiune, fără implicare în acţiuni de luptă.

1. Obiectivul S.P.L. nr. 4 este de a avea toate sistemele operaţionale.

2. În S.P.L. nr. 4 se organizează trei sau patru schimburi de cart şi funcţionează un număr suficient de senzori, astfel încât nava să poată fi avertizată imediat la apariţia unei ameninţări.

Art. 65. – (1) S.P.L. nr. 5 se aplică atunci când nava este în port, acostată la cheu, fără a exista indicii de ameninţare.

1. Obiectivul S.P.L. nr. 5 este de a se asigura reacţia în lupta pentru vitalitatea navei și protecția forței.

2. În S.P.L. nr. 5 funcţionează un număr suficient de senzori, astfel încât să poată fi făcută avertizarea imediat la apariţia unei ameninţări.

Art. 66. – (1) Pentru a face faţă ameninţărilor din medii multiple, comandantul navei ordonă stările de alertă ale sistemelor de luptă, pentru a permite intrarea navei în luptă, rapid, în mod organizat, cu întreaga capacitate, conform priorităţilor stabilite din timp şi funcţie de iminenţa atacurilor.

(2) Stările de alertă sunt ordonate pentru fiecare din următoarele medii:

1. aerian/AAW;

2. de suprafaţă/ASuW;

3. sub apă/ASW-MCM;

4. CBRN.

Art. 67. – (1) Pentru menţinerea şi verificarea nivelului S.P.L. ordonat, precum şi pentru executarea unor activităţi de pregătire pentru luptă, se desfăşoară exerciţii pe timpul cărora pe navă se aplică regula incidentului simulat/alerta de exerciţiu.

1. Pe navă, S.P.L. și regula incidentului simulat/alerta de exerciţiu se transmit prin staţia de convorbiri interioare, prin sonerie, voce sau prin lumini de semnalizare.

2. Semnalele pentru situaţiile menţionate la art. 66 alin. (2) şi art. 67 alin. (2) sunt prevăzute în anexa nr. 8.

Art. 68. – (1) Stările de alertă ale elicopterului organic reprezintă gradul de pregătire al echipajului şi aeronavei pentru executarea unei misiuni şi se materializează prin baremul de decolare.

1. Stările de alertă pentru elicopter sunt:

   1. gata de acțiune în 15 minute;

   2. gata de acțiune în 30 minute;

   3. gata de acțiune în 60 minute;

   4. gata de acțiune în 90 minute.

2. Activitățile desfășurate și modul de configurare a elicopterelor pentru fiecare din stările de mai sus se stabilesc în funcţie de tipul aeronavei, numărul şi nivelul de pregătire al echipajelor, misiunea principală primită.

3. În funcţie de situaţia tactică, condiţiile de timp şi mediu, elicopterul se poate afla în alertă pe puntea de zbor sau în hangar.

   Art. 69. – Starea de alertă a sistemelor de luptă reprezintă gradul de pregătire al acestora pentru întrebuinţare şi exprimă timpul, în minute, în care sunt gata de acţiune.

   Art. 70. – Nivelurile de pregătire de vitalitate reprezintă ansamblul măsurilor organizatorice impuse prin rolul de vitalitate, care au ca scop aducerea imediată a navei şi

   echipajului la configuraţia optimă de ocupare a P.L. şi operarea corespunzătoare a tehnicii și echipamentelor de la bord.

   Art. 71. – Nivelurile de pregătire de vitalitate se ordonă în funcţie de:

   1. riscurile producerii de avarii;

   2. probabilitatea atacului inamic;

   3. durata de aducere a navei şi echipajului la starea şi nivelul de pregătire maximă.

Art. 72. – (1) Nava şi echipajul trebuie să fie pregătite permanent pentru intervenţie în caz de avarii, precum şi pentru prevenirea şi limitarea efectelor acestora.

1. Aducerea navei şi echipajului la nivelul de pregătire corespunzător situaţiei de navigaţie sau de luptă se realizează prin ordonarea nivelului de pregătire pentru vitalitate şi a condiţiilor de etanşeitate, presurizare şi ventilaţie a corpului navei.

2. Protecţia colectivă a echipajului navei se realizează prin închiderea tuturor uşilor, tambuchiurilor, spiraielor, capacelor de ventilaţie şi utilizarea sistemelor de filtroventilaţie pentru apărare CBRN.

   Art. 73. – Nivelurile de pregătire de vitalitate sunt următoarele:

   1. nivelul de pregătire pentru vitalitate nr. 1 este asociat cu S.P.L. nr. 1 şi reprezintă cel mai complex nivel de pregătire, echipajul se află la P.L., tehnica este p*rnită în configuraţia de luptă, grupa/grupele de vitalitate se află la post, complet echipate şi gata de intervenţie;

   2. nivelul de pregătire pentru vitalitate nr. 2 este asociat cu S.P.L. nr. 2 fiind utilizat pe timpul acţiunilor militare sau pe timpul exerciţiilor, jumătate din echipaj se află la P.L., jumătate se află la recuperare fizică sau activităţi zilnice, tehnica este pregătită pentru exploatare în condiţii de luptă, grupa/grupele de vitalitate nu se află la post şi materialele de vitalitate sunt pregătite de intervenţie;

   3. nivelul de pregătire pentru vitalitate nr. 3 este asociat cu S.P.L. nr. 3, S.P.L. nr. 4 sau

S.P.L. nr. 5 şi reprezintă nivelul normal de pregătire atunci când nava se află în marş sau staţionare la cheu, pe timp de pace, echipajul execută carturile de marş sau serviciul de permanență în port şi materialele de vitalitate sunt pregătite de intervenţie, iar pe timpul staţionării în port, serviciul de permanență asigură încadrarea completă a grupei/grupelor de vitalitate.

Art. 74. – Cu aprobarea comandantului navei, ofiţerul/comandantul secund ordonă nivelul de pregătire pentru vitalitate şi condiţia de etanşeitate care se impun, în funcţie de condiţiile de navigaţie şi de cursul acţiunilor militare, iar atunci când informaţiile nu sunt exacte, ofiţerul/comandantul secund ordonă în mod obligatoriu un nivel de pregătire superior, urmând ca după clarificarea situaţiei să ordone un nivel de pregătire de vitalitate corespunzător situaţiei reale.

Art. 75. – Dacă situaţia impune, comandantul navei ordonă direct nivelul de pregătire pentru vitalitate şi condiţia de etanşeitate.

CAPITOLUL III

Îndatoririle şi responsabilităţile personalului îmbarcat

SECŢIUNEA 1

Echipajul navei

Art. 76. – (1) În sensul prezentului regulament, prin personal îmbarcat permanent se înţelege personalul militar şi civil, încadrat în funcţiile prevăzute în statul de organizare al unităţii de nave/navei.

1. Echipajul navei este constituit din întregul personal încadrat, conform statului de organizare sau statului de misiune, înscris în registrul cu rolurile navei şi în OZN sau, după caz, OZU.

2. Echipajul navei răspunde de:

   1. exploatarea navei în siguranţă;

   2. întrebuinţarea armamentului, instalaţiilor şi echipamentelor de la bord;

   3. modul de executare a serviciului de gardă şi cart;

   4. menţinerea vitalităţii navei, armamentului şi tehnicii.

Art. 77. – Personalul îmbarcat temporar la bordul unei nave militare este orice militar sau civil aflat la bord, altul decât cel prevăzut la art. 76.

Art. 78. – Atunci când prin ordinul de acţiune nava trebuie să îmbarce un elicopter la bord, echipajul elicopterului şi personalul tehnic de deservire fac parte din echipajul navei pentru misiune. Art. 79. – (1) Pentru executarea misiunilor, funcţiile vacante din echipajul navei sau al submarinului pot fi încadrate temporar numai cu personal ce a parcurs perioada de instruire

specifică, a fost verificat şi admis la exploatarea tehnicii de la bord.

1. Atunci când personalul îmbarcat temporar la bordul navei încadrează funcţiile vacante din echipajul navei şi execută la bord activităţi în conformitate cu cerinţele postului respectiv, se consideră parte a echipajului navei.

   Art. 80. – Persoanele îmbarcate temporar la bordul unei nave militare pot fi:

   1. militari din comandamentul unității din care face parte nava sau din comandamentele eşaloanelor superioare;

   2. militari din comisiile/echipele de instruire, inspecţii, controale sau evaluare;

   3. personal specializat, care execută misiuni specifice;

   4. studenţi/elevi aflaţi în practică/stagiu;

   5. alte persoane, cetăţeni români sau străini, aprobate, după caz, de comandantul unităţii, marii unităţi sau şeful SMFN.

Art. 81. – La sosirea la bord, persoanele îmbarcate temporar sunt prezentate comandantului navei, se înscriu în OZN sau, după caz, OZU şi în jurnalul de bord, specificându-se calitatea lor şi ordinul în baza căruia au fost îmbarcate. De asem*nea, acestea se instruiesc pe linia securității și sănătății în muncă, protecției informațiilor clasificate și respectării regulilor de comportare la bordul navei, conform procedurii stabilite de comandantul navei.

Art. 82. – (1) Cetăţenii străini îmbarcaţi temporar la bordul unei nave/ambarcaţiuni militare/aeronave aparţinând FN au aceleaşi obligaţii ca şi membrii echipajului cu privire la respectarea regulilor la bord şi vor fi instruiţi în acest sens.

1. Prin cetățean străin îmbarcat temporar se înțelege orice persoană care nu deține cetățenie română, se află la bordul navei pentru o perioadă limitată de timp în baza unui ordin și execută activități specifice.

2. Vizitarea navelor militare de către cetăţeni străini și cetățeni români care au și cetățenia altui stat se aprobă de şeful SMFN.

   SECŢIUNEA a 2-a

   Îndatoririle membrilor echipajului

   Art. 83. – Pe lângă îndatoririle generale ale militarilor prevăzute în legislaţia naţională, membrii echipajului navei au următoarele îndatoriri specifice:

   1. să apere în orice împrejurare prestigiul, interesele României şi pavilionul navei;

   2. să cunoască, în părţile ce îi privesc, nava, compartimentajul acesteia, caracteristicile tehnico-tactice, calităţile nautice şi manevriere, dotarea cu armament, tehnică, echipamente şi instalaţii, performanţele, limitele operaţionale şi rolurile navei;

   3. să exercite atribuţiile funcţiilor pe care sunt încadrați şi să deservească instalaţiile şi echipamentele pentru care au fost admiși şi să acţioneze conform rolurilor navei şi procedurilor;

   4. să se încadreze în programul navei, să se instruiască permanent în vederea perfecţionării cunoştinţelor de specialitate pentru exploatarea şi întreţinerea tehnicii şi armamentului de la bord şi pentru menţinerea vitalităţii navei;

   5. să-şi dezvolte cunoştinţele şi deprinderile marinăreşti, să-şi formeze o bună rezistenţă fizică, stăpânire de sine şi tărie morală, pentru a putea suporta privaţiunile serviciului la bord;

   6. să poarte cu cinste însemnele navei, să fie disciplinați, să manifeste iniţiativă în executarea ordinelor, în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, să contribuie la întărirea ordinii şi disciplinei în rândul echipajului;

   7. să apere patrimoniul navei, să nu degradeze şi să nu înstrăineze bunurile materiale din inventarul acesteia, să nu permită nimănui degradarea sau înstrăinarea unor astfel de bunuri;

   8. să informeze imediat pe şeful/comandantul direct sau pe ofiţerul de gardă pe navă despre orice avarie pe care o constată personal sau de care ia cunoştinţă şi care poate afecta vitalitatea navei, armamentului şi tehnicii;

   9. să fie gata de a interveni, fără întârziere, în toate situaţiile ordonate pe navă;

   10. să fie vigilenți şi să raporteze imediat şefului/comandantului direct sau ofiţerului de gardă pe navă orice situaţie neobişnuită/suspectă referitoare la navă, armament şi tehnică, echipaj sau alte persoane care vin la bord;

   11. să prevină orice faptă care contravine legilor și regulamentelor militare şi să raporteze cât mai repede cu putinţă şefului/comandantului direct sau ofiţerului de gardă pe navă orice contravenţie/infracţiune săvârşită sau posibil a fi săvârşită de către membrii echipajului, la bord sau în afara acestuia.

SECŢIUNEA a 3-a

Responsabilităţile şi îndatoririle comandantului de navă

Art. 84. – În exercitarea responsabilităţilor şi îndatoririlor care îi revin conform prezentului regulament, comandantul navei are obligaţia să respecte următoarea ierarhie:

1. se subordonează nemijlocit comandantului structurii din care face parte nava;

2. se subordonează comandantului grupului/grupării, numai din punct de vedere operativ/tactic pentru situaţia în care, pentru o perioadă de timp, nava pe care o comandă face parte dintr-o grupare temporar constituită, conform ordinelor/documentelor de transfer al autorităţii emise de către eşalonul competent;

3. i se subordonează nemijlocit comandantul secund sau, după caz, ofiţerul secund;

4. i se subordonează direct întregul echipaj şi persoanele îmbarcate temporar pe navă, cu excepţia şefilor/comandanţilor direcţi;

5. i se pot subordona, numai din punct de vedere tactic, comandanţii navelor din compunerea grupului/grupării temporar constituit/ă, conform ordinelor/documentelor de transfer al autorităţii emise de către eşalonul competent.

Art. 85. – Comandantul navei are următoarele responsabilităţi:

1. să îndeplinească întocmai misiunile navei;

2. să asigure conducerea în siguranţă a navei şi a echipajului în toate împrejurările;

3. să aducă şi să menţină nava în starea de operativitate ordonată;

4. să menţină nivelul de instruire a echipajului corespunzător nivelului de operaţionalizare în care se află nava;

5. să asigure conducerea luptei în mediile de luptă şi a activităţilor în toate situaţiile;

6. să asigure condiţiile de desfăşurare a luptei pentru vitalitatea navei;

7. să urmărească respectarea normelor de protecţie a mediului la bord pentru reducerea impactului acţiunilor navei asupra factorilor de mediu.

Art. 86. – Comandantul navei are următoarele îndatoriri:

1. să acţioneze cu fermitate şi profesionalism pentru îndeplinirea misiunilor primite;

2. să stabilească, să ordone şi să menţină starea de pregătire pentru luptă adecvată, astfel încât nava şi echipajul să reacţioneze optim în orice împrejurare;

3. să realizeze un nivel de instrucţie al echipajului care să corespundă cerinţelor pentru îndeplinirea misiunilor;

4. să urmărească în permanenţă respectarea regulilor de navigaţie în siguranţă;

5. să organizeze şi să conducă direct sau nemijlocit exerciţiile generale/demonstrative pe

   navă;

6. să verifice şi să ia măsurile necesare în vederea întreţinerii, păstrării şi exploatării în

   condiţii de siguranţă a armamentului, muniţiei, explozivilor, tehnicii de luptă şi celorlalte bunuri materiale de la bord;

7. să coordoneze activitatea comandantului secund sau, după caz, ofiţerului secund şi a comandanţilor serviciilor de luptă pentru întocmirea şi perfecţionarea documentelor referitoare la organizarea pentru luptă şi pentru activitatea curentă a echipajului;

8. să dispună măsuri pentru menţinerea unei bune stări de sănătate a echipajului;

9. să verifice asigurarea condiţiilor optime de trai la bord şi acordarea drepturilor echipajului;

10. să formeze înlocuitorii la comanda navei, astfel încât să fie în măsură să-l înlocuiască atunci când situaţia o impune;

11. să verifice şi să dispună măsurile adecvate referitoare la protecția informațiilor clasificate pe navă și la modul de gestionare a documentelor clasificate;

12. să controleze modul de desfăşurare a programului şi a serviciului de permanență la bordul navei;

13. să aprecieze şi să evalueze activitatea personalului din subordine, potrivit schemei de apreciere şi evaluare elaborată de structura de personal;

14. să verifice compartimentele navei;

15. să oficieze acte de stare civilă la bordul navei, potrivit prevederilor legale.

Art. 87. – (1) Comandantul navei execută personal predarea/primirea funcţiei şi a navei în prezenţa unei comisii a eşalonului superior.

1. Pe timpul predării-primirii funcţiei şi a navei, de regulă, este planificată ieșire pe mare/fluviu pentru evaluarea nivelului de pregătire al echipajului şi a stării de funcţionare a armamentului şi tehnicii de la bord.

2. Raportul privind starea serviciilor de luptă şi listele de inventariere a bunurilor materiale pentru toate categoriile se anexează la actul de predare/primire.

3. Comisia eşalonului superior întocmeşte actul de constatare privind predarea/primirea funcţiei de comandant de navă.

   SECŢIUNEA a 4-a

   Responsabilităţile şi îndatoririle comandantului secund/ofiţerului secund

   Art. 88. – În exercitarea responsabilităţilor şi îndatoririlor care îi revin conform prezentului regulament, ofiţerul secund sau, după caz, comandantul secund are obligaţia să respecte următoarele relaţii de subordonare:

   1. se subordonează nemijlocit comandantului navei;

   2. este primul înlocuitor legal al comandantului navei;

   3. i se subordonează direct întregul echipaj;

   4. când situaţia o impune, este înlocuit de către comandantul serviciului de luptă operaţii.

Art. 89. – Comandantul secund sau, după caz, ofiţerul secund are următoarele responsabilităţi:

1. să organizeze şi să conducă lupta pentru vitalitatea navei;

2. să menţină ordinea la bord şi disciplina echipajului;

3. să organizeze şi să conducă paza şi apărarea navei în marş şi în locul de staţionare;

4. să asigure condiţiile de trai ale echipajului privind cazarea, hrănirea, echiparea şi igiena;

5. să întocmească documentele de conducere a navei şi de instruire a echipajului;

6. să actualizeze rolurile de luptă şi pentru activități curente ale navei;

7. să se asigure de redactarea corectă și la timp a OZU sau, după caz, OZN, registrul

   istoric;

8. să verifice efectuarea instruirii introductiv generale de securitate şi sănătate în muncă,

precum şi de protecţie a mediului la bordul navei.

Art. 90. – Îndatoririle comandantului secund sau, după caz, ofiţerului secund sunt următoarele:

1. să urmărească îndeplinirea ordinelor comandantului;

2. să informeze comandantul navei cu privire la deficienţele sau dificultăţile care afectează capacitatea operaţională sau eficienţa actului de comandă;

3. să conducă direct sau nemijlocit programul de instrucţie al navei;

4. să organizeze pregătirea de vitalitate şi desfăşurarea antrenamentelor de vitalitate cu întreg echipajul, în calitate de responsabil direct în acest domeniu;

5. să coordoneze activităţile ce se desfăşoară pe punţile exterioare privind ancorarea, manevra de acostare/plecare, remorcarea, realimentarea pe mare, manevra ambarcaţiunilor navei şi a greutăţilor, lucrările în arboradă/suprastructură şi în afara bordajului, să supravegheze și să ia măsuri pentru desfășurarea acestora în condiții de siguranță și conform cerințelor procedurilor;

6. să execute controale pe navă, iar la constatarea unor deficienţe să ia măsuri de remediere;

7. să asigure menţinerea unui moral ridicat şi a unei stări disciplinare corespunzătoare în rândul echipajului;

8. să urmărească utilizarea eficientă a resurselor umane, materiale şi financiare la bord;

9. să actualizeze permanent situaţia de personal şi încadrarea conform statului navei;

10. să organizeze şi să conducă instruirea, verificarea şi admiterea personalului pentru executarea serviciului de permanenţă la bordul navei;

11. să aprecieze/evalueze activitatea ofiţerilor/maiştrilor militari şi să facă propuneri comandantului navei privind evoluţia în carieră a membrilor echipajului;

12. să planifice şi să urmărească efectuarea/executarea concediilor de odihnă, a serviciilor organizate la bordul navei şi în afara acestuia, pentru întregul echipaj;

13. să planifice şi să coordoneze programele de recreere şi sport organizate pentru echipaj;

14. să coordoneze programul de relaţii publice şi primirea vizitatorilor;

15. să coordoneze executarea programului de mentenanţă al navei;

16. să urmărească completarea şi actualizarea tuturor documentelor navei;

17. să primească la bord personalul îmbarcat temporar, să îl repartizeze pe cabine, careuri, serii, mijloacele de salvare şi să ia măsuri de informare/instruire a acestuia privind normele de securitate şi sănătate în muncă specifice, precum şi procedurile/modalitățile de acţiune în caz de pericol grav sau iminent, om la apă, gaură de apă, incendiu, atac chimic, abandon, defecţiuni ale unor echipamente;

18. să organizeze și să conducă activitățile de pregătire a navei pentru marș și luptă;

19. să organizeze desfăşurarea ceremonialelor militare la bord;

20. să coordoneze lucrările în arboradă, în afara bordajului şi curățenia navei.

SECŢIUNEA a 5-a

Responsabilităţile şi îndatoririle comandanţilor serviciilor de luptă

Art. 91. – În exercitarea responsabilităţilor şi îndatoririlor care le revin conform prezentului regulament, comandanţii serviciilor de luptă au obligaţia să respecte următoarele relaţii de subordonare:

1. se subordonează nemijlocit comandantului secund sau, după caz, ofiţerului secund pe linia desfășurării activităților curente;

2. se subordonează nemijlocit comandantului navei pe timpul activării stărilor de pregătire pentru luptă;

3. au în subordine nemijlocită comandanţii grupurilor/grupelor de luptă;

4. au în subordine directă întregul personal al serviciului de luptă.

Art. 92. – Comandantul serviciului de luptă are următoarele responsabilităţi:

1. să menţină o bună stare de întreţinere şi funcţionare a armamentului, tehnicii și echipamentelor din înzestrarea serviciului de luptă;

2. să asigure executarea activităţilor prevăzute de S.P.L. şi stările de alertă ordonate pe

   navă;

3. să asigure mentenanţa şi gestionarea, după caz, a armamentului, muniţiei, tehnicii de

   luptă, echipamentelor şi a bunurilor materiale repartizate serviciului de luptă;

4. să asigure întrebuinţarea în luptă a armamentului, aparaturii şi tehnicii din dotarea serviciului de luptă.

Art. 93. – Comandantul serviciului de luptă are următoarele îndatoriri:

1. să organizeze şi să conducă întreaga activitate a serviciului de luptă;

2. să întocmească şi să actualizeze documentele de organizare şi conducere ale serviciului de luptă, de exploatare a armamentului şi a tehnicii;

3. să stabilească responsabilităţile şi îndatoririle personalului subordonat, prin fişele posturilor;

4. să efectueze instruirea la locul de muncă şi periodică;

5. să urmărească respectarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă, de protecţie a mediului şi de prevenire a avariilor la tehnică la locurile de desfăşurare a întregii activităţi a serviciului de luptă;

6. să controleze zilnic compartimentele, tehnica şi armamentul de care răspunde şi să raporteze despre starea acestora comandantului secund sau, după caz, ofiţerului secund;

7. să verifice şi să propună măsuri de refacere a plinurilor specifice serviciului de luptă şi de încadrare a consumurilor la nivelul resurselor alocate;

8. să aprecieze/evalueze activitatea subordonaţilor şi să facă propuneri comandantului navei privind evoluţia în carieră a acestora;

9. să urmărească îndeplinirea de către subordonaţi a atribuţiilor conform rolurilor de luptă şi zilnice;

10. să coopereze cu ceilalţi comandanţi ai serviciilor de luptă pentru asigurarea desfăşurării în bune condiţii a activităţilor la bord;

11. să supravegheze pregătirea şi dezvoltarea profesională a personalului din cadrul serviciului de luptă;

12. să asigure un nivel de pregătire corespunzător al personalului şi structurilor din compunerea serviciului de luptă pe timpul activităţilor de instrucţie;

13. să conducă pregătirea de vitalitate a personalului serviciului de luptă;

14. să urmărească în permanenţă starea moralului militarilor din subordine şi să se preocupe de menţinerea acestuia la un nivel cât mai ridicat;

15. să organizeze şi să conducă lucrările de revizii/reparaţii repartizate serviciului său de luptă şi să controleze calitatea executării acestora;

16. să scoată din funcţiune tehnica şi armamentul care afectează siguranţa sau operativitatea navei, numai cu aprobarea comandantului.

SECŢIUNEA a 6-a

Responsabilităţile şi îndatoririle specifice serviciului de luptă operaţii

Art. 94. – (1) Pe lângă responsabilităţile care îi revin potrivit secţiunii a 5-a din prezentul capitol, comandantul serviciului de luptă operaţii are următoarele responsabilităţi specifice:

1. să consilieze comandantul privind conducerea luptei;

2. să planifice şi să organizeze instrucţia navei.

1. Îndatoririle specifice comandantului serviciului de luptă operaţii sunt următoarele:

   1. să organizeze şi să conducă cercetarea în toate mediile;

   2. să conducă lupta în toate mediile;

   3. să coordoneze operaţiunile de criptare;

   4. să colecteze, să afişeze şi să analizeze informaţiile obţinute cu ajutorul mijloacelor de cercetare;

   5. să asigure realizarea situației tactice în toate mediile de luptă şi să o redistribuie către P.L./utilizatorii de la bord;

   6. să conducă cercetarea antisubmarin, împotriva minelor şi pentru detecţia torpilelor

      lansate;

   7. să colecteze, să interpreteze şi să disemineze informaţiile hidrometeorologice obţinute

      din raion;

   8. să centralizeze şi să transmită cererile de natură operaţională şi logistică pentru îndeplinirea misiunilor navei;

   9. să obţină aprobările şi instrucţiunile speciale privind manevra şi acţiunile navei în situaţii specifice;

   10. să pregătească documentele pe linie de operaţii, ordinele de acţiune, rapoartele şi situațiile specifice din acest domeniu;

   11. să coordoneze acţiunile de fotografiere;

   12. să păstreze dosarele/materialele cu datele obţinute de la cercetare;

   13. să coordoneze şi să supravegheze activităţile comandanţilor de grupuri din subordine;

   14. să supravegheze operarea corespunzătoare a sistemului de comandă şi control din CCL/PPC.

Art. 95. – (1) Comandantul grupului de luptă navigaţie şi observare respectă următoarele relaţii de subordonare:

1. se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă operaţii;

2. i se subordonează nemijlocit şefii grupelor din subordine;

3. i se subordonează direct întregul personal al grupului de luptă.

1. Responsabilităţile comandantului grupului de luptă navigaţie şi observare sunt următoarele:

   1. să asigure navigaţia în siguranţă;

   2. să asigure pilotajul navei;

   3. să organizeze serviciul timpului la bord;

   4. să organizeze desfăşurarea ceremonialului ridicării marelui și micului pavoaz.

2. Îndatoririle specifice comandantului grupului de luptă navigaţie şi observare:

   1. să consilieze comandantul navei cu privire la executarea manevrelor de plecare/acostare, de ieşire/intrare din/în port, a trecerilor prin locuri înguste, a marşului şi staţionării la cheu/ancoră şi de ancorare în funcţie de condiţiile meteo;

   2. să execute ordinele referitoare la îndeplinirea responsabilităţilor pe linia navigaţiei primite direct de la comandantul navei;

   3. să informeze comandantul secund sau, după caz, ofiţerul secund şi pe şeful serviciului de luptă operaţii cu privire la principalele decizii luate pe linia navigaţiei;

   4. să execute ordinele ofiţerului responsabil cu lupta la suprafaţă/antiaeriană/antisubmarin pentru activităţile de luptă aprobate de comandantul navei;

   5. să urmărească starea de funcţionare, păstrarea în siguranţă şi executarea periodică a întreţinerii echipamentelor de navigaţie şi hidrometeorologice;

   6. să informeze imediat comandantul navei cu privire la orice deficiență constatată în funcţionarea instalaţiei de guvernare a navei;

   7. să determine corecţiile la aparatura de navigaţie;

   8. să verifice zilnic şi ori de câte ori este necesar, modul de completare a jurnalului de bord şi a documentelor de navigaţie;

   9. să pregătească rapoartele, informările şi înregistrările solicitate, inclusiv a acelora referitoare la funcţionarea compaselor de la bord sau la prognoza hidrometeorologică;

   10. să studieze şi să analizeze din sursele de informare datele cu privire la navigaţia în zona unde aceasta se execută;

   11. să urmărească modul de ţinere a drumului navei şi verificarea adâncimii apei la apropierea navei de coastă sau de zone cu ape mici;

   12. să actualizeze şi să corecteze hărţile, instrucţiunile privind executarea navigaţiei, cărţile farurilor, precum şi alte publicaţii nautice, păstrând înregistrările referitoare la aceste aspecte;

   13. să întocmească graficul luminozităţii şi tabelele de deviaţii.

Art. 96. – (1) Comandantul grupului de luptă antiaeriană respectă următoarele relaţii de subordonare:

1. se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă operaţii;

2. are în subordine directă întregul personal al grupului de luptă antiaeriană;

3. colaborează cu comandantul grupului de luptă la suprafaţă şi cu comandantul grupului de luptă război electronic.

1. La navele unde funcţia de comandant grup de luptă antiaeriană nu este prevăzută în statul de organizare, atribuţiile stabilite în prezentul regulament sunt îndeplinite de către comandantul grupului de luptă la suprafaţă.

2. Comandantul grupului de luptă antiaeriană are următoarele responsabilităţi:

   1. să instruiască personalul grupului de luptă antiaeriană pe linia întrebuinţării în luptă a armamentului din dotare şi pentru respingerea acţiunilor de luptă ale mijloacelor aeriene ale inamicului;

   2. să coordoneze cercetarea aeriană.

3. Comandantul grupului de luptă antiaeriană are următoarele îndatoriri specifice:

   1. să planifice şi să propună şefului operaţiilor modul de folosire în luptă a senzorilor;

   2. să întocmească planul de control al spaţiului aerian şi ordinul pentru controlul spaţiului

      aerian;

   3. să planifice, să organizeze, să îndrume şi să coordoneze instruirea militarilor din

      subordine, utilizarea resurselor, exploatarea tehnicii şi a armamentului, menţinerea ordinii şi disciplinei militare;

   4. să planifice, să coordoneze şi să conducă pregătirea şi verificarea tehnicii pentru folosirea în luptă;

   5. să ordone setările sistemelor de luptă conform situaţiilor create;

   6. să colaboreze cu comandantul grupului de luptă comunicaţii şi informatică pentru planificarea comunicaţiilor necesare exercitării comenzii şi controlului;

   7. să urmărească modul de respectare al planului de control al emisiilor, denumit în continuare EMCON, şi să ordone modificările acestuia în funcţie de situaţia creată;

   8. să participe la elaborarea documentelor din domeniul de responsabilitate al postului.

4. Dacă nava este desemnată să conducă lupta antiaeriană în cadrul unei grupări navale, în calitate de coordonator al apărării antiaeriene locale, comandantul grupului de luptă antiaeriană are următoarele îndatoriri specifice:

   1. să consilieze comandantul navei asupra tacticilor optime pentru coordonarea apărării antiaeriene a navelor din grupare;

   2. să coordoneze apărarea antiaeriană pentru gruparea navală;

   3. să supravegheze şi să coordoneze acţiunile, să urmărească executarea recunoaşterii şi identificarea ţintelor aeriene;

   4. să pună în aplicare măsurile de apărare antirachetă pentru inducerea în eroare, evitarea şi bruierea rachetelor, precum şi întrebuinţarea armamentului antiaerian pentru distrugerea fizică a rachetelor;

   5. să conducă/propună manevra de evitare a rachetelor de către nava proprie.

Art. 97. – (1) Comandantul grupului de luptă la suprafaţă respectă următoarele relaţii de subordonare:

1. se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă operaţii;

2. are în subordine directă întregul personal al grupului de luptă la suprafaţă;

3. cooperează cu comandanții grupurilor de luptă din cadrul serviciului de luptă operații.

1. Comandantul grupului de luptă la suprafaţă are următoarele responsabilităţi specifice:

   1. să instruiască personalul grupului de luptă la suprafaţă pe linia întrebuinţării în luptă a armamentului din dotare şi pentru respingerea acţiunilor de luptă ale navelor inamicului;

   2. să coordoneze cercetarea navală.

2. Comandantul grupului de luptă la suprafaţă are următoarele îndatoriri specifice:

   1. să acţioneze la ordin în calitate de ofiţer coordonator al luptei la suprafaţă;

   2. să planifice şi să propună comandantului serviciului de luptă operații modul de folosire în luptă a senzorilor și armamentului de luptă la suprafață;

   3. să planifice, să organizeze, să îndrume şi să coordoneze instruirea militarilor din subordine, utilizarea resurselor, exploatarea tehnicii şi a armamentului, menţinerea ordinii şi disciplinei militare;

   4. să planifice, să coordoneze şi să conducă pregătirea şi verificarea tehnicii pentru folosire

      în luptă;

   5. să ordone setările sistemelor de luptă conform situaţiilor create;

   6. să colaboreze cu comandantul grupului de luptă comunicaţii şi informatică pentru

      planificarea comunicaţiilor necesare exercitării comenzii şi controlului;

   7. să urmărească modul de respectare a planului EMCON şi să ordone modificările acestuia în funcţie de situaţia creată;

   8. să participe la elaborarea documentelor din domeniul de responsabilitate al postului.

3. Dacă nava este desemnată să conducă lupta la suprafaţă în cadrul unei grupări navale, în calitate de coordonator al apărării navale locale, comandantul grupului de luptă la suprafaţă are următoarele îndatoriri specifice:

   1. să consilieze comandantul navei asupra tacticilor optime pentru coordonarea apărării navelor din grupare;

   2. să coordoneze apărarea navală pentru navele din gruparea navală şi să realizeze imaginea unică recunoscută;

   3. să emită ordine către navele din grupare, să urmărească executarea recunoaşterii şi identificarea ţintelor navale;

   4. să coordoneze activităţile ce se desfăşoară în CCL/PPC pe linia luptei la suprafaţă.

Art. 98. – (1) Comandantul grupului de luptă antisubmarin/contra minelor respectă următoarele relaţii de subordonare:

1. se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă operaţii;

2. are în subordine directă întregul personal al grupului de luptă antisubmarin/contra

minelor.

1. Responsabilităţile comandantului grupului de luptă antisubmarin/contra minelor sunt

   următoarele:

   1. să instruiască personalul grupului de luptă antisubmarin/contra minelor pe linia întrebuinţării în luptă a echipamentelor şi armamentului din dotare, precum şi a mentenanţei acestuia;

   2. să coordoneze cercetarea antisubmarin/contra minelor.

2. Comandantul grupului de luptă antisubmarin/contra minelor are următoarele îndatoriri specifice:

   1. să execute cercetarea antisubmarin/contra minelor şi atacul antisubmarin;

   2. să planifice, să coordoneze şi să conducă pregătirea şi verificarea tehnicii pentru folosirea în luptă;

   3. să ordone setările echipamentelor şi armamentului din dotare conform situaţiilor create;

   4. să asigure cunoaşterea de către întregul personal din subordine a modului de întrebuinţare a echipamentelor şi armamentului antisubmarin/contra minelor;

   5. să cunoască modul de punere în aplicare a planurilor de atac şi a măsurilor contra torpilă, a modului de întrebuinţare al mijloacelor de comunicaţii sub apă pentru identificarea şi clasificarea submarinelor;

   6. să întocmească planul de control al spaţiului subacvatic şi ordinul pentru controlul spaţiului subacvatic;

   7. să acţioneze la ordin în calitate de ofiţer coordonator al luptei antisubmarin/contra

      minelor;

   8. să colaboreze cu ofiţerul cu comunicaţiile pentru planificarea comunicaţiilor necesare

      exercitării comenzii şi controlului în domeniul luptei antisubmarin/contra minelor;

   9. să participe la elaborarea documentelor din domeniul de responsabilitate al postului;

   10. să coordoneze punerea în aplicare a planului cu măsurile de reducere a zgomotelor la

       bord.

3. Dacă nava este desemnată să conducă lupta antisubmarin/contra minelor în cadrul unei

   grupări navale, în calitate de coordonator al apărării antisubmarin/contra minelor, comandantul grupului de luptă antisubmarin/contra minelor are următoarele îndatoriri specifice:

   1. să consilieze comandantul navei asupra tacticilor optime de întrebuinţare a navelor şi elicopterelor/aeronavelor din grupare pentru coordonarea luptei antisubmarin/contra minelor;

   2. să întocmească planurile de căutare şi atac;

   3. să ordone măsurile contratorpilă şi să pună în aplicare măsurile pentru inducerea în eroare, evitarea şi bruierea torpilelor;

   4. să coordoneze acţiunea mijloacelor antisubmarin, aeriene şi de suprafaţă avute la dispoziţie;

   5. să stabilească limitele de imersiune şi gamele de frecvenţe pentru sonarele de la bord;

   6. să revizuiască planul EMCON întocmit de ofiţerul cu comanda tactică;

   7. să determine drumul şi viteza submarinului pe timpul atacului, să obţină de la sonar, de la ceilalţi senzori de la bordul navei, de la elicopter/aeronava antisubmarin, de la geamandura hidroacustică, informaţii privind submarinul şi să raporteze orice modificare a elementelor de mişcare sau de poziţie ale acestuia;

   8. să ordone şi să asigure utilizarea eficientă a armamentului antisubmarin şi să monitorizeze atacul;

   9. să coordoneze apărarea antisubmarin/contra minelor pentru gruparea navală;

   10. să conducă acţiunile de luptă ale elicopterelor antisubmarin aflate în control operaţional;

   11. să comunice cu submarinele amice prin intermediul instalaţiei de convorbiri sub apă;

   12. să coordoneze înregistrarea informaţiilor pentru analiza ulterioară;

   13. să întocmească documentele necesare executării dragajului minelor marine;

   14. să colaboreze cu comandantul grupului de luptă navigaţie şi observare pentru executarea navigaţiei precise pe timpul dragajului sau a executării minării.

Art. 99. – (1) Comandantul grupului de luptă comunicaţii și informatică:

1. se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă operaţii;

2. are în subordine directă întregul personal al grupului de luptă comunicații și informatică.

1. Responsabilităţile comandantului grupului de luptă comunicaţii şi informatică sunt următoarele:

   1. să instruiască personalul din subordine pe linia întrebuinţării în luptă a echipamentelor;

   2. să asigure şi să menţină politicile de securizare a comunicaţiilor, care includ securizarea criptologică, transmisiile securizate şi securitatea fizică a echipamentelor de comunicaţii şi a informaţiilor.

2. Comandantul grupului de luptă comunicaţii şi informatică are următoarele îndatoriri specifice:

   1. să organizeze comunicaţiile şi să urmărească corecta exploatare la bord de către personalul din subordine a echipamentelor şi sistemelor care contribuie la aceasta;

   2. să urmărească corectitudinea executării recepţiei, transmisiei şi distribuirii tuturor mesajelor pe cale electronică sau vizuală;

   3. să verifice corectitudinea evidenţei, controlului şi mânuirii tuturor materialelor distribuite prin sistemele securizate de comunicaţii;

   4. să supravegheze respectarea întocmai a măsurilor privind transmiterea mesajelor în deplină concordanţă cu restricţiile impuse de starea ordonată de EMCON;

   5. să urmărească executarea mentenanţei preventive a tuturor echipamentelor de comunicaţii;

   6. să raporteze comandantului navei şi comandantului serviciului de luptă operaţii elemente referitoare la gradul de întrebuinţare al echipamentelor de comunicaţii.

Art. 100. – (1) Comandantul grupului de luptă război electronic respectă următoarele relaţii de subordonare:

1. se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă operaţii;

2. are în subordine nemijlocită comandanții grupelor de luptă din cadrul grupului;

3. are în subordonare directă întregul personal al grupului de luptă război electronic.

1. Responsabilităţile comandantului grupului de luptă război electronic sunt următoarele:

   1. să supravegheze şi să coordoneze acţiunile de război electronic, atât la nivelul navei, cât şi la nivel grupare navală, în situaţia în care este desemnat coordonator al războiului electronic pe gruparea navală;

   2. să supravegheze instruirea, admiterea şi atribuirea sarcinilor tuturor operatorilor echipamentelor de război electronic, a ofiţerilor de cart din CCL/PPC şi în general, a întregului personal cu responsabilităţi pe linie de război electronic.

2. Comandantul grupului de luptă război electronic are următoarele îndatoriri specifice:

   1. să consilieze comandantul navei asupra modului de combatere a ameninţărilor din punct de vedere al războiului electronic;

   2. să elaboreze planul EMCON, la nivelul navei;

   3. să supravegheze respectarea planului EMCON pe linia războiului electronic şi să consilieze comandantul navei pe linia securităţii emisiilor;

   4. să pună în aplicare măsurile şi acţiunile stabilite de ofiţerul cu comanda tactică;

   5. să planifice şi să execute antrenamente ale personalului grupului de luptă război electronic pentru menţinerea unui nivel optim de instruire;

   6. să transmită în CCL/PPC ordinele în domeniul războiului electronic cu privire la emisiile forţelor aliate, a celor posibil ostile şi a celor ostile;

   7. să coordoneze şi să supravegheze activitatea întregului personal al grupului de luptă război electronic;

   8. să coordoneze activitatea pe linie de informaţii militare;

   9. să supravegheze managementul frecvenţelor radar pe timpul emisiilor radarelor.

SECŢIUNEA a 7-a

Responsabilităţile şi îndatoririle specifice serviciului de luptă logistic

Art. 101. – (1) Pe lângă responsabilităţile care îi revin potrivit secţiunii a 5-a din prezentul capitol, comandantul serviciului de luptă logistic are următoarele îndatoriri specifice:

1. să consilieze comandantul navei privind activitatea pe linie logistică la bord;

2. să realizeze aprovizionarea, recepţionarea, depozitarea, distribuirea, transferul, evidenţa și întreţinerea tuturor materialelor și echipamentelor;

3. să coordoneze activităţile grupului/grupei şefului de echipaj;

4. să coordoneze activităţile grupului/grupei apărare CBRN;

5. să coordoneze activităţile grupului/grupei asigurare tehnico-materială;

6. să coordoneze activităţile grupului/grupei mentenanţă;

7. să coordoneze activităţile grupului/grupei intendenţă;

8. să coordoneze activităţile grupului/grupei asigurare medicală;

9. să înainteze solicitările pentru asigurarea tuturor bunurilor materiale, necesare executării misiunilor;

10. să asigure menţinerea stării de întreţinere a şalupelor, ambarcaţiunilor navei, instalaţiilor de ancorare, instalaţiilor de remorcaj, instalațiilor de ridicare-coborâre și forță: gruie, vinciuri, cabestane și macarale, precum și avizarea metrologică a acestora;

11. să asigure existenţa mijloacelor de salvare individuale şi colective și a mijloacelor radioelectronice şi de semnalizare pentru „Pericol/Alarmă/Ajutor” specifice navelor, verificarea, completarea acestora la timp, precum şi pregătirea echipajului pentru întrebuinţarea lor;

12. să verifice activităţile desfăşurate în blocul alimentar şi spaţiile de depozitare a alimentelor;

13. să verifice existentul și starea calitativă a tuturor bunurilor materiale;

14. să conducă și să coordoneze inventarierile periodice ale tuturor bunurilor materiale, conform instrucțiunilor și procedurilor specifice;

15. să planifice şi să urmărească executarea lucrărilor de mentenanţă la tehnica de la bordul

    navei;

16. să planifice antrenarea personalului cu responsabilităţi în acordarea primului ajutor

medical şi de evacuare.

(2) La navele la care funcţia de comandant serviciu de luptă logistic nu este prevăzută în statul de organizare, şeful de echipaj îndeplineşte responsabilităţile şi îndatoririle prevăzute pentru această funcţie în prezentul regulament.

Art. 102. – (1) Şeful de echipaj respectă următoarele relaţii de subordonare:

1. se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă logistic;

2. are în subordine directă întregul personal al grupului/grupei şef echipaj;

3. pe timpul activităţilor administrative și pe linie de ordine interioară, i se subordonează întreg echipajul navei, mai puţin ofiţerii;

4. este şeful grupei de reaprovizionare pe mare şi i se subordonează întreg personalul destinat conform rolului.

(2) Îndatoririle specifice şefului de echipaj sunt următoarele:

1. să execute recepţionarea, depozitarea, distribuirea, transferul, evidenţa, întreţinerea materialelor necesare piturării şi întreţinerii navei;

2. să conducă activităţile pentru menţinerea stării de întreţinere şi funcţionare a instalaţiilor de punte;

3. să conducă activităţile pentru menţinerea aspectului marinăresc al navei;

4. să verifice existentul şi starea de funcţionare a mijloacelor de salvare individuale şi colective;

5. să conducă nemijlocit instrucţia marinărească a echipajului;

6. să asigure starea de întreţinere corespunzătoare a arboradei şi greementului;

7. să urmărească respectarea ordinii și disciplinei la bordul navei, a portului uniformei și a echipamentelor de protecție conform rolurilor navei;

8. să verifice inventarul şi starea de funcţionare a ambarcațiunilor navei;

9. să asigure coborârea și ridicarea de la/la bord a ambarcațiunilor navei.

Art. 103. – (1) Comandantul grupului/grupei asigurare tehnico-materială respectă următoarele relaţii de subordonare:

1. se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă logistic;

2. are în subordine directă întregul personal al grupului/grupei.

1. Îndatoririle specifice comandantului grupului/grupei asigurare tehnico-materială sunt următoarele:

   1. să cunoască tehnica și bunurile materiale din dotare, regulile de exploatare, reparare, întreținere și depozitare a acestora;

   2. să întocmească la timp solicitări de bunuri materiale și să asigure aprovizionarea navei, luând măsuri pentru executarea recepției și depozitării lor;

   3. să întocmească şi să înainteze la timp documentele justificative pentru consumurile de materiale;

   4. să verifice existentul și starea calitativă a tuturor bunurilor materiale de resortul tehnic;

   5. să urmărească respectarea regulilor pentru menţinerea vitalităţii navei în compartimentele repartizate pentru activităţi administrative, precum şi ordinea şi curăţenia în aceste sectoare;

   6. să dispună măsuri pentru păstrarea și folosirea bunurilor materiale de resort, conform instrucțiunilor și procedurilor;

   7. să asigure materialele necesare pentru întreţinerea şi executarea reparaţiilor curente.

2. La navele unde funcţia de comandant grup/grupă asigurare tehnico-materială nu este prevăzută în statul de organizare, atribuţiile prevăzute în prezentul regulament sunt îndeplinite de şeful de echipaj.

   Art. 104. – (1) Comandantul grupului/grupei mentenanţă respectă următoarele relaţii de subordonare:

   1. se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă logistic;

   2. are în subordine directă întregul personal al grupului/grupei.

1. Îndatoririle specifice comandantului grupului/grupei mentenanţă sunt următoarele:

   1. să asigure materialele necesare pentru întreţinerea şi executarea reparaţiilor curente;

   2. să solicite piese de schimb, accesorii şi materiale de întreţinere pentru executarea lucrărilor de mentenanţă;

   3. să întocmească şi să înainteze la timp documentele justificative pentru consumurile de materiale;

   4. să cunoască tehnica din dotare, regulile de exploatare, reparare şi întreţinere;

   5. să execute intervenţii la tehnică şi armament conform solicitărilor pentru asigurarea menţinerii nivelului de operativitate a navei;

   6. să execute la termenele stabilite lucrările de mentenanţă la tehnica de la bordul navei;

      dotare.

   7. să solicite executarea la timp a verificărilor metrologice ale aparatelor de măsură din

2. La navele la care funcţia de comandant grup/grupă mentenanţă nu este prevăzută în

   statul de organizare, atribuţiile şi îndatoririle care îi revin potrivit prezentului regulament sunt îndeplinite de şeful de echipaj sau de un alt cadru militar nominalizat de comandantul navei.

   Art. 105. – (1) Îndatoririle specifice comandantului grupului/grupei intendență sunt următoarele:

   1. se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă logistic;

   2. are în subordine directă întregul personal al grupului/grupei.

1. Îndatoririle specifice comandantului grupului/grupei intendenţă sunt următoarele:

   1. să cunoască nomenclatorul bunurilor materiale de resortul hrănirii și echipării;

   2. să cunoască, să aplice și să verifice aplicarea, după caz, a regulilor prevăzute de instrucțiuni privind recepția, depozitarea, distribuția, declasarea, casarea și valorificarea bunurilor materiale de resortul hrănirii și echipării;

   3. să dispună toate măsurile pentru asigurarea la timp și în volum complet, a bunurilor materiale de resortul hrănirii și echipării;

   4. să dispună toate măsurile pentru menținerea unei stări igienice corespunzătoare în spațiile de depozitare și preparare a hranei, precum și pentru prevenirea toxiinfecțiilor alimentare;

   5. să controleze permanent starea de curățenie și igienă a personalului care prepară hrana, precum și respectarea regulilor de prepararea a acesteia;

   6. să controleze permanent starea calitativă, atât a alimentelor din depozitare, cât și a celor distribuite pentru prepararea hranei, urmărind încadrarea acestora în termenele de valabilitate;

   7. să urmărească permanent ca alimentele distribuite pentru prepararea hranei să respecte cantitățile prevăzute în documentele de distribuție, precum și respectarea greutății porțiilor de mâncare;

   8. să întocmească, după caz, documentele de recepție, planificare, distribuție, justificative, a bunurilor materiale de resort.

2. La navele la care funcţia de comandant grup/grupă intendenţă nu este prevăzută în statul de organizare, atribuţiile şi îndatoririle care îi revin potrivit prezentului regulament sunt îndeplinite de şeful de echipaj sau de un alt cadru militar nominalizat de comandantul navei.

   Art. 106. – (1) Comandantul grupului/grupei apărare CBRN respectă următoarele relaţii de subordonare:

   1. se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă logistic;

   2. are în subordine directă personalul grupului/grupei apărare CBRN.

1. Îndatoririle specifice comandantului grupului/grupei apărare CBRN sunt următoarele:

   1. să consilieze ierarhic comandantul navei privind activitatea pe linie CBRN;

   2. să asigure şi să distribuie echipajului mijloacele individuale de apărare CBRN;

   3. să asigure şi să verifice evidenţa, folosirea şi păstrarea corespunzătoare a tehnicii şi materialelor de resort aflate pe navă;

   4. să conducă verificarea periodică a funcţionării aparaturii CBRN de pe navă, precum şi a instalaţiilor fixe de decontaminare şi de protecţie prin perdea de apă;

   5. să ţină evidenţa şi să gestioneze materialele radioactive la bord;

   6. să dispună măsuri pentru trimiterea la reparaţii a tehnicii şi materialelor de protecţie chimică şi pentru etalonarea aparaturii.

2. La navele la care funcţia de comandant grup/grupă apărare CBRN nu este prevăzută în statul de organizare, atribuţiile şi îndatoririle care îi revin potrivit prezentului regulament sunt îndeplinite de şeful de echipaj, sau de un alt cadru militar nominalizat de comandantul navei.

   Art. 107. – (1) Comandantul grupului/grupei asigurare medicală respectă următoarele relaţii de subordonare:

   1. se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă logistic;

   2. se subordonează pe linie de specialitate medicului şef al unităţii;

   3. are în subordine directă întregul personal al grupei.

1. Îndatoririle specifice comandantului grupului/grupei asigurare medicală sunt următoarele:

   1. să urmărească aplicarea la bordul navei a măsurilor igienico-sanitare, respectarea regulilor de igienă individuală, colectivă, de igienă a muncii şi regimul de efort al echipajului;

   2. să raporteze despre starea igienico-sanitară a echipajului, cazurile de îmbolnăviri apărute, internările de la infirmerie şi spital, scutiţii medical şi starea bolnavilor internaţi;

   3. să trimită bolnavii la punctul medical/cabinetul medical al unităţii;

   4. să acorde consultaţii şi să execute zilnic tratamentul ambulatoriu bolnavilor din echipajul navei;

   5. să acorde primul ajutor;

   6. să ţină sub observaţie personalul care are nevoie de supraveghere medicală deosebită;

   7. să execute şedinţe de instrucţie sanitară cu echipajul navei;

   8. să asigure păstrarea, întreţinerea şi folosirea echipamentelor medicale, medicamentelor şi materialelor sanitar-farmaceutice;

   9. să urmărească administrarea corectă a medicamentelor prescrise;

   10. să asigure în permanenţă o trusă de urgenţă;

   11. să acorde asistenţă medicală pe timpul instrucţiei, exerciţiilor, activităţilor sportive şi scăldatului, precum şi pe timpul diferitelor lucrări la bord;

   12. să verifice zilnic, înainte de intrarea în serviciul de permanenţă/gardă şi cart, starea de sănătate a personalului care urmează să intre în serviciu;

   13. să controleze starea igienico-sanitară a blocului alimentar şi să trimită periodic la controlul medical personalul ce-l deserveşte;

   14. să recolteze periodic probe din apa potabilă şi să le trimită la analiză;

   15. să nu permită consumul apei din surse necontrolate medical;

   16. să solicite, la nevoie, executarea dezinsecţiei şi deratizării navei;

   17. să controleze calitatea şi păstrarea alimentelor şi a hranei pregătite pentru echipaj;

   18. să controleze prelevarea probelor de hrană şi păstrarea acestora.

2. La navele/unitățile de nave unde funcţia de comandant grupă asigurare medicală nu este prevăzută în statul de organizare, atribuţiile stabilite în prezentul regulament sunt îndeplinite de către sanitarul navei.

   SECŢIUNEA a 8-a

   Responsabilităţile şi îndatoririle specifice serviciului de luptă electromecanic

   Art. 108. – Pe lângă responsabilităţile care îi revin conform secţiunii a 5-a din prezentul capitol, comandantul serviciului de luptă electromecanic are următoarele îndatoriri specifice:

   1. să consilieze comandantul pentru exploatarea eficientă a instalaţiilor de propulsie şi auxiliare;

   2. să dispună măsuri pentru menţinerea stării operaţionale a instalaţiilor de propulsie termice sau electrice, de energie electrică, a instalaţiilor electrice de forţă, auxiliare şi automatizări şi a sistemelor de prevenire/control al avariilor;

   3. să supravegheze direct toate lucrările care pot influenţa stabilitatea navei potrivit normelor de exploatare;

   4. să dispună măsuri ca toate avariile şi incidentele survenite la navă să fie remediate imediat şi pe cât posibil, cu mijloacele bordului;

   5. să asigure funcţionarea iluminatului, ventilaţiei, condiţionării, încălzirii şi a instalaţiilor destinate răcirii-refrigerării, pentru distribuirea apei pe navă şi producerii aerului comprimat;

   6. să urmărească funcţionarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor, tubulaturilor, echipamentelor electrice şi electronice care nu sunt destinate altui serviciu de luptă;

   7. să verifice periodic starea corpului navei;

   8. să verifice funcţionarea, întreţinerea şi reparaţiile la maşinile şalupelor;

   9. să urmărească îndeplinirea prevederilor din legislaţie privind protecţia mediului;

   10. să verifice modul de executare a mentenanţei instalaţiilor aflate sub linia de plutire, a corpului navei şi a sistemelor de maşini electrice;

   11. să verifice modul de completare şi păstrare a jurnalelor de maşini și instalații;

   12. să raporteze imediat comandantului navei descoperirea petelor de hidrocarburi sau a surselor care poluează;

   13. să coordoneze lucrările de reparaţii şi să solicite reparaţiile la corpul navei sau la instalaţiile ce afectează etanşeitatea navei;

   14. să asigure condiţiile, echipamentele şi personalul necesare pentru reparaţii la corp, în compartimentele maşini, precum şi la alte compartimente, în limita posibilităţilor serviciului de luptă electromecanic;

   15. să asigure funcţionarea şi să urmărească executarea mentenanţei tuturor echipamentelor de protecţie antimagnetică a navei.

Art. 109. – (1) Comandantul grupului propulsie respectă următoarele relaţii de subordonare:

1. se subordonează nemijlocit comandantului/ajutorului comandantului serviciului de luptă electromecanic;

2. are în subordine nemijlocită comandanţii P.L.;

3. are în subordine directă personalul grupului propulsie.

(2) Îndatoririle specifice comandantului grupului propulsie sunt următoarele:

1. să asigure funcţionarea, întreţinerea şi repararea motoarelor principale de propulsie şi a instalaţiilor auxiliare aferente acestora;

2. să efectueze şi să verifice reglarea parametrilor motoarelor şi a instalaţiilor aferente;

3. să supravegheze personal exploatarea motoarelor principale pe timpul manevrelor sau în alte situaţii;

4. să actualizeze jurnalele auxiliare, de mașini, cărţile de exploatare și să transmită rapoartele zilnice privind consumul de combustibil şi apă;

5. să pregătească documentele necesare executării mentenanţei sau a altor operaţiuni, în funcţie de necesităţi.

Art. 110. – (1) Comandantul grupului energetic/automatizări şi instalaţii electrice auxiliare/instalaţii electrice de forţă şi motoare electrice de propulsie respectă următoarele relaţii de subordonare:

1. se subordonează nemijlocit comandantului/ajutorului comandantului serviciului de luptă electromecanic;

2. are în subordine nemijlocită comandanţii P.L.;

3. are în subordine directă personalul grupului energetic/automatizări şi instalaţii electrice auxiliare/instalaţii electrice de forţă şi motoare electrice de propulsie.

1. Comandantul grupului energetic/automatizări şi instalaţii electrice auxiliare/instalaţii electrice de forţă şi motoare electrice de propulsie răspunde de buna funcţionare şi mentenanţa motoarelor electrice de propulsie a instalaţiilor electrice de forţă, a generatoarelor de energie

   electrică, a acumulatorilor, sistemelor de distribuţie a energiei electrice şi automatizărilor, precum şi a sistemelor şi echipamentelor electrice auxiliare.

2. Îndatoririle specifice comandantului grupului energetic/automatizări şi instalaţii electrice auxiliare/instalaţii electrice de forţă şi motoare electrice de propulsie sunt următoarele:

   1. să completeze jurnalele şi cărţile de exploatare a echipamentelor energetice;

   2. să efectueze şi să verifice reglarea parametrilor motoarelor şi instalaţiilor aferente din responsabilitate;

   3. să dispună măsuri ca toate avariile şi incidentele de natură electrică survenite la navă să fie remediate imediat şi pe cât posibil cu mijloacele bordului;

   4. să asigure mentenanţa tehnicii şi aparaturii din cadrul grupului;

   5. să pregătească documentele necesare executării mentenanţei sau altor operaţiuni, în funcţie de necesităţi;

   6. să asigure condiţiile tehnice şi personalul necesar pentru deservirea echipamentelor energetice.

Art. 111. – (1) Comandantul grupului vitalitate/grupului instalaţii auxiliare de bord respectă următoarele relaţii de subordonare:

1. se subordonează nemijlocit comandantului/ajutorului comandantului serviciului de luptă electromecanic;

2. are în subordine nemijlocită comandanţii P.L.;

3. are în subordine directă personalul grupului vitalitate/grupului instalaţii auxiliare de

bord.

(2) Îndatoririle specifice comandantului grupului vitalitate/grupului instalaţii auxiliare de

bord sunt următoarele:

1. să supravegheze etanşarea navei în condiţia ordonată;

2. să supravegheze desfăşurarea testelor de etanşare în compartimente;

3. să monitorizeze avariile care includ stabilitatea şi asieta navei;

4. să pregătească şi să actualizeze listele/schemele controlului avariei şi stabilităţii şi să se asigure că sunt afişate listele de control corecte la compartimente;

5. să asigure şi să verifice starea completelor de vitalitate;

6. să execute antrenamente cu echipajul navei în controlul avariilor, lupta cu focul şi apa;

7. să verifice funcţionarea şi mentenanţa sistemelor de vitalitate şi auxiliare;

8. să nu permită punerea în funcțiune/oprirea caldarinei fără aprobarea comandantului serviciului de luptă electromecanic.

SECŢIUNEA a 9-a

Responsabilităţile şi îndatoririle specifice serviciului de luptă senzori şi armamente

Art. 112. – (1) Pe lângă responsabilităţile care îi revin conform secţiunii a 5-a din prezentul capitol, comandantul serviciului de luptă senzori şi armamente mai are următoarele îndatoriri specifice:

1. să controleze respectarea modului de păstrare în siguranţă a armamentului şi muniţiilor;

2. să acţioneze în calitate de consilier tehnic al comandantului navei pe timpul ducerii acţiunilor militare;

3. să acţioneze în calitate de consilier al comandantului navei pe timpul luptei de vitalitate.

(2) Îndatoririle specifice comandantului serviciului de luptă senzori şi armamente sunt următoarele:

1. să urmărească menţinerea în stare de funcţionare şi în parametri nominali a senzorilor şi armamentului aflate în responsabilitate;

2. să urmărească întreţinerea senzorilor şi armamentului;

3. să aprobe planul de mentenanţă a senzorilor şi armamentului şi să urmărească desfăşurarea lucrărilor de mentenanţă planificate;

4. să supravegheze implementarea măsurilor din planul de control al emisiilor;

5. să formuleze şi să înainteze din timp cererile de materiale şi piese, scule şi accesorii pentru senzorii şi instalaţiile aflate în responsabilitate;

6. să urmărească întreţinerea, mânuirea, depozitarea, evidenţa armamentului individual de infanterie, a materialelor explozive, a muniţiei de toate felurile, a accesoriilor pentru muniţie şi a materialelor pirotehnice;

7. să urmărească întrebuinţarea corectă, mentenanţa şi reparaţiile sistemelor de luptă la suprafaţă şi sub apă, precum şi a sistemelor de luptă contra minelor, atunci când acestea sunt instalate la bord;

8. să execute inspecţia periodică a magaziilor de muniţii şi verificarea funcţionării sistemelor de stropire;

9. să urmărească menţinerea în stare de funcţionare a sistemelor de antiefracție a magaziilor de muniţii;

10. să asigure protecţia fizică a navei prin colaborare cu şeful structurii de securitate, să întocmească planul protecţiei fizice a navei şi să urmărească punerea acestuia în aplicare.

Art. 113. – (1) Comandantul grupului/grupei senzori respectă următoarele relaţii de subordonare:

1. se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă senzori şi armamente;

2. are în subordine directă întregul personal al grupului/grupei.

1. Îndatoririle specifice comandantului grupului/grupei senzori sunt următoarele:

   1. să urmărească funcţionarea corectă şi în parametri nominali a tehnicii şi senzorilor de care răspunde direct sau prin subordonaţii săi;

   2. să verifice menţinerea standardelor de întreţinere a tehnicii şi compartimentelor, conform algoritmului de verificare stabilit la nivelul serviciului de luptă;

   3. să elaboreze planul de mentenanţă pentru desfăşurarea lucrărilor de mentenanţă planificate;

   4. să coordoneze modul de executare a mentenanţei şi inspecţiilor periodice;

   5. să raporteze comandantului serviciului de luptă senzori şi armamente despre starea de operativitate a tehnicii şi aparaturii;

   6. să coordoneze remedierea eventualelor defecţiuni ale tehnicii şi aparaturii, conform priorităţilor stabilite de comandant privind continuarea acţiunilor de luptă;

   7. să întocmească listele cu necesarul de piese de schimb și accesorii necesare executării mentenanței tehnicii și aparaturii din responsabilitatea grupului/grupei.

Art. 114. – (1) Comandantul grupului/grupei armamente respectă următoarele relaţii de subordonare:

1. se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă senzori şi armamente;

2. are în subordine directă întregul personal al grupului/grupei.

1. Îndatoririle specifice comandantului grupului/grupei armamente sunt următoarele:

   1. să urmărească funcţionarea corectă şi în parametri nominali a armamentului şi echipamentelor de luptă;

   2. să verifice menţinerea întreţinerii tehnicii şi compartimentelor, conform algoritmului de verificare stabilit la nivelul serviciului de luptă;

   3. să elaboreze planul de mentenanţă pentru tehnica aflată în primire;

   4. să controleze modul de executare a mentenanţei şi a inspecţiilor periodice;

   5. să raporteze comandantului serviciului de luptă senzori şi armamente despre starea de operativitate a armamentului şi a sistemelor de luptă;

   6. să coordoneze remedierea eventualelor defecţiuni ale armamentului şi sistemelor de luptă, conform priorităţilor stabilite de comandant privind continuarea acţiunilor de luptă.

      Art. 115. – (1) Comandantul grupului/grupei asigurare tehnică cu armament şi muniţie respectă următoarele relaţii de subordonare:

      1. se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă senzori şi armamente;

      2. are în subordine directă întregul personal al grupului/grupei.

      1. Îndatoririle specifice comandantului grupului/grupei asigurare tehnică cu armament şi muniţie sunt următoarele:

         1. să cunoască tehnica din dotare, armamentul şi muniţiile, regulile de exploatare, reparare, întreţinere şi depozitare a acestora;

         2. să întocmească la timp cereri de asigurare cu muniţii, să asigure aprovizionarea la timp a navei şi să ţină evidenţa cu materiale de resort, luând măsurile necesare pentru primirea şi depozitarea lor;

         3. să întocmească şi să înainteze la timp documentele justificative pentru consumurile de

            muniţii;

         4. să verifice existentul, starea tehnicii, armamentului şi muniţiilor şi să raporteze

            comandantului serviciului de luptă senzori şi armamente situaţia acestora;

         5. să urmărească respectarea regulilor pentru menţinerea vitalităţii navei în compartimentele repartizate, precum şi ordinea şi curăţenia în aceste sectoare;

         6. să dispună măsuri de păstrare şi folosire a materialelor de resort, conform destinaţiei acestora;

         7. să asigure materialele necesare pentru întreţinerea şi executarea reparaţiilor curente.

      2. La navele unde funcţia de comandant grup/grupă asigurare tehnică cu armament şi muniţie nu este prevăzută în statul de organizare, atribuţiile prevăzute în prezentul regulament sunt îndeplinite de comandantul grupului/grupei armament.

      SECŢIUNEA a 10-a

      Responsabilităţile şi îndatoririle specifice serviciului de luptă aviaţie

      Art. 116. – (1) Comandantul serviciului de luptă aviaţie are în subordine directă întregul personal al serviciului de luptă aviaţie iar pe timpul desfăşurării activităţilor aeronautice, are în subordine întregul personal aeronautic participant la aceste activități.

      1. Pe lângă responsabilitățile care îi revin conform secțiunii a 5-a din prezentul capitol, comandantul serviciului de luptă aviație mai are următoarele responsabilităţi specifice:

         1. să consilieze comandantul privind conducerea luptei, în ceea ce privește utilizarea elicopterului îmbarcat;

         2. să planifice şi să organizeze instrucţia aeronautică de la bordul navei.

      2. Comandantul serviciului de luptă aviaţie este unul din piloţii comandanţi şi are următoarele îndatoriri specifice:

         1. să organizeze şi să conducă întreaga activitate aeronautică de la bordul navei;

         2. să avizeze programul de zbor, de mentenanţă şi alte activităţi ce urmăresc menţinerea unei stări de operativitate ridicată;

         3. să avizeze programul zilnic al navei în ceea ce priveşte activităţile ce influenţează activitatea de zbor;

            zbor;

         4. să stabilească echipajul care execută misiunea şi să verifice pregătirea acestuia pentru

         5. să urmărească modul cum sunt completate documentele de planificare şi evidenţă a

            zborului;

         6. să se asigure că îndeplinirea îndatoririlor generale ale personalului aeronautic sau alte activităţi la care acesta participă la bord nu se suprapun cu activităţile de zbor sau nu le influenţează în mod negativ;

         7. să raporteze comandantului navei despre starea de operativitate a elicopterului, a echipajului, a personalului tehnic şi de asigurare, precizează limitele de operare navă – elicopter, denumit în continuare S.H.O.L., pentru fiecare activitate aeronautică în parte, fără ca aceste limite să depăşească limitele maxime admise;

         8. să aprecieze, în calitate de persoană autorizată, dacă se poate executa o misiune de zbor;

         9. să stabilească modul şi condiţiile de executare a misiunii, iar atunci când constată că sunt încălcate reglementările specifice, sau când nu mai sunt îndeplinite condiţiile minime de siguranţă a zborului, să raporteze imediat comandantului navei despre aceasta şi să propună întreruperea activităţii în scopul asigurării condiţiilor necesare.

      Art. 117. – (1) Șeful echipei tehnice respectă următoarele relaţii de subordonare:

      1. se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă aviaţie;

      2. are în subordine directă întregul personal tehnic de aviaţie din cadrul serviciului de luptă

      aviaţie.

      navei;

      (2) Șeful echipei tehnice răspunde de:

      1. planificarea şi executarea operaţiunilor de mentenanţă la elicopterul îmbarcat la bordul

      2. gestionarea şi întreţinerea echipamentelor de aviaţie din hangar și de pe puntea eliport;

      3. modul de fixare şi asigurare a elicopterului pe puntea eliport și în hangar;

      4. gestionarea lotului de piese de schimb, a materialelor consumabile și a echipamentelor

         specifice îmbarcate la bordul navei necesare activităților de mentenanță la elicopter;

      5. pregătirea și configurarea elicopterului cu echipamente și instalații specifice, funcție de misiunile planificate;

      6. respectarea măsurilor de siguranță în lucrul cu armamentul, munițiile și materialele pirotehnice, pe timpul pregătirii și executării misiunilor specifice cu elicopterul.

2. Îndatoririle specifice șefului echipei tehnice sunt următoarele:

   1. să ia în primire la îmbarcare şi să predea la debarcare toate echipamentele, materialele de aviaţie de la bordul navei, facilitățile din hangar și puntea de zbor;

   2. să verifice funcţionarea echipamentelor şi facilităţilor de aviaţie de la bord şi să răspundă de corecta lor exploatare;

      instruit;

   3. să se asigure că personalul care execută amararea şi manipularea elicopterului este

   4. să aplice întocmai reglementările de exploatare a tehnicii de aviație;

   5. să avizeze toate lucrările şi intervenţiile pentru recuperarea aeronavei prăbuşite sau

      amerizate forţat;

   6. să cunoască permanent şi să raporteze comandantului serviciului de luptă aviaţie starea tehnică a elicopterului, resursa de zbor rămasă şi lucrările regulamentare care trebuie executate la bord;

   7. pe timpul ambarcării elicopterului la bordul navei coordonează activitatea de sprijin logistic a misiunilor de zbor.

Art. 118. – (1) Controlorul de trafic aerian de la bordul navelor – AC/H respectă următoarele relaţii de subordonare:

1. se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă operații;

2. se subordonează pe timpul executării operaţiunilor de zbor ofițerului de cart în CCL/PPC;

3. cooperează cu ofiţerul de cart, cu asistentul controlorului de trafic aerian – AC/H(A) şi cu șeful echipei de conducere şi asigurare pe puntea de zbor, respectiv FDO.

1. Controlorul de trafic aerian de la bordul navelor – AC/H conduce activitățile de control/dirijare a aeronavelor în zona sa de responsabilitate, având următoarele atribuții:

   1. exercită controlul traficului aerian operațional în zona de control a navei, prin dirijarea și coordonarea zborurilor elicopterelor pentru plecarea de la navă și pentru apropierea pentru apuntare cu excepția fazelor de decolare/apuntare când elicopterul se află în raza de vizibilitate a FDO;

   2. exercită controlul tactic al aeronavelor care îi sunt desemnate pentru întrebuințare în luptă: dirijează la țintă aeronavele, descoperă și identifică țintele, ziua și noaptea, indiferent de starea vremii, stabilește coordonatele țintelor;

   3. aplică măsurile privind securitatea aeronavelor aflate sub controlul său;

   4. realizează legătura navă-aer cu aeronavele;

   5. monitorizează zborul aeronavelor în zonele rezervate din vecinătatea navei, în limita posibilităților radarelor din dotare;

   6. participă la operațiile de căutare și salvare a echipajelor și aeronavelor aflate în pericol prin executarea cercetării radar.

Art. 119. – (1) Asistentul controlorului de trafic aerian de la bordul navelor – AC/H(A) respectă următoarele relaţii de subordonare:

1. se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă operații;

2. se subordonează pe timpul executării operaţiunilor de zbor ofițerului principal cu lupta;

3. cooperează cu ofiţerul de cart, cu controlorul de trafic aerian – AC/H şi cu șeful echipei de conducere şi asigurare pe puntea de zbor, respectiv FDO.

1. Asistentul controlorului de trafic aerian de la bordul navelor – AC/H(A) conduce activitățile de control/dirijare a aeronavelor în zona sa de responsabilitate, având următoarele atribuții:

   1. sprijină AC/H în exercitarea controlului traficului aerian operațional în zona de control a navei prin dirijarea și coordonarea zborurilor elicopterelor pentru plecarea de la navă și pentru apropierea pentru apuntare cu excepția fazelor de decolare/apuntare când elicopterul se află în raza de vizibilitate a FDO;

   2. sprijină AC/H în exercitarea controlului tactic al aeronavelor care îi sunt desemnate pentru întrebuințare în luptă;

   3. participă la coordonarea traficului aerian din zona sa de responsabilitate;

   4. coordonează operațiunile de zbor cu structurile de decizie de la bordul navei;

   5. realizează legătura navă-aer cu aeronavele;

   6. monitorizează zborul aeronavelor în zonele rezervate din vecinătatea navei, în limita posibilităților radarelor din dotare;

   7. participă la operațiile de căutare și salvare a echipajelor și aeronavelor aflate în pericol prin executarea cercetării radar.

Art. 120. – (1) Șeful echipei de conducere şi asigurare pe puntea de zbor – FDO respectă următoarele relaţii de subordonare:

1. se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă operații;

2. se subordonează, pe timpul executării activităților aeronautice, ofițerului de cart sau comandantului serviciului de luptă aviaţie în funcție de tipul activității;

3. cooperează şi cu controlorii de trafic aerian, respectiv AC/H, AC/H(A);

4. are în subordine întreaga echipă de punte şi îl are ca ajutor pe şeful echipei de amarare.

1. Îndatoririle specifice șefului echipei de conducere şi asigurare pe puntea de zbor – FDO sunt următoarele:

   1. să conducă activităţile de pregătire a punţii de zbor şi să asigure dirijarea elicopterului în zona sa de responsabilitate;

   2. să realizeze conducerea în siguranţă a activităţilor desfăşurate pe puntea de zbor în vederea lansării sau recuperării elicopterului;

   3. să coordoneze echipele de intervenţie pe puntea de zbor în cazul unui incendiu sau în caz de prăbușire a elicopterului, luând toate măsurile pentru limitarea consecințelor ca urmare a producerii acestui eveniment;

   4. să se asigure de primirea tuturor ordinelor şi a informaţiilor de la puntea de comandă şi de transmiterea acestora personalului din subordine şi echipajului elicopterului aflat pe punte sau în zbor în zona sa de responsabilitate;

   5. să asigure dirijarea elicopterului prin semnale vizuale standard și/sau comenzi radio pe puntea de zbor, la decolare, pe timpul apropierii finale şi pe timpul apuntării;

   6. să răspundă de disciplina și asigurarea securității pe puntea de zbor, după instalarea posturilor de zbor;

   7. să verifice funcționarea mijloacelor de comunicații, a luminilor punții de zbor și a repetitoarelor/indicatoarelor anemometrice;

   8. să se asigure înainte de a transmite semnalul de aprobare pentru p*rnirea sau oprirea motoarelor, lansarea sau recuperarea aeronavei, că direcția și viteza vântului relativ, starea punții de zbor și mișcările navei se înscriu în valorile stabilite pentru condițiile de siguranță pentru desfășurarea activităților de zbor;

   9. să transmită în caz de necesitate, în mod ferm și oportun, semnale obligatorii pentru pilot: „degajează-wave-off” și „stai pe punte/nu decola-hold on deck”.

Art. 121. – (1) Grupa meteo îmbarcată se constituie din personalul meteorologic aeronautic clasificat și licențiat.

1. Șeful grupei meteo îmbarcate este un ofițer meteorolog prognozist, care respectă următoarele relații de subordonare:

   1. se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă aviaţie;

   2. are în subordine directă specialistul meteorolog.

2. Șeful grupei meteo îmbarcate are următoarele responsabilități specifice:

   1. să răspundă de asigurarea meteorologică a zborului din punct de vedere meteorologic;

   2. să întocmească lucrările meteorologice, efectuarea analizei aerosinoptice și elaborarea prognozelor meteorologice;

   3. să execute informarea meteorologică a comandantului navei, a comandantului serviciului de luptă aviație și a altor beneficiari de informație meteo;

   4. să consemneze observațiile, măsurătorile și determinările meteorologice din locul de dispunere a navei;

   5. să execute colectarea/achiziționarea, validarea, prelucrarea, diseminarea și arhivarea datelor și informațiilor meteorologice;

   6. să raporteze condițiile meteorologice, ori de câte ori acesta se modifică sau depășesc anumite praguri;

   7. să dispună menținerea echipamentelor specifice în stare de operativitate.

3. Personalul din cadrul grupei meteo îmbarcate execută observații, măsurători și determinări standard asupra fenomenelor meteorologice și a următoarelor elemente:

   1. nebulozitate;

   2. plafonul norilor;

   3. vizibilitatea orizontală;

   4. direcția și intensitatea vântului;

   5. presiunea aerului;

   6. temperatura aerului;

   7. umezeala relativă a aerului;

   8. temperatura punctului de rouă;

   9. cantitatea de precipitații;

   10. gradul de agitație al mării;

   11. stabilitatea atmosferei.

4. Pe timpul desfășurării activităților aeronautice militare, observarea vizuală asupra fenomenelor și elementelor meteorologice se execută continuu. Informațiile provenite din observații vizuale, elementele măsurate de stația meteorologică de la bordul navei, hărțile și materialele de prognoză provenite de pe site-urile de specialitate de pe internet, sunt principalele surse de întocmire a briefingului meteorologic de zbor.

5. Înainte de executarea unei misiuni de zbor, ofițerul meteorolog întocmește buletinul meteorologic de zbor, iar pilotul comandant ia la cunoștință sub semnătură de condițiile meteorologice.

Art. 122. – (1) Personalul din echipajul permanent al navei, care face parte din echipa de punte, este pregătit şi atestat pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice în cadrul echipei de amarare şi manevrare elicopter şi al echipei de intervenţie în caz de incendiu şi prăbuşire.

(2) Pregătirea şi atestarea personalului prevăzut la alin. (1) se realizează prin cursuri şi convocări periodice la unitatea de elicoptere sau/şi prin antrenamente desfăşurate la bordul navei sub îndrumarea comandantului serviciului de luptă aviație/ofiţerului de aviaţie de la bord.

SECȚIUNEA a 11-a

Responsabilitățile și îndatoririle specifice serviciului de luptă scafandri

Art. 123. – (1) În condițiile prevăzute la art. 28 din prezentul regulament, scafandrii de la bordul navei se subordonează operativ comandantului serviciului de luptă scafandri și acționează pentru planificarea, pregătirea și desfășurarea misiunilor de scufundare de la bordul navelor, în conformitate cu procedurile standard de operare și normele de securitate și sănătate în muncă a activităților de scufundare.

1. Comandantul serviciului de luptă scafandri are în subordine directă întregul personal al serviciului de luptă scafandri și pe timpul desfășurării activităților de scufundare are în subordine operativă întregul personal scafandru de la bordul navei.

2. Comandantul serviciului de luptă scafandri are următoarele îndatoriri specifice:

   1. să organizeze și să conducă întreaga activitate de scufundare de la bordul navei;

   2. să conducă activitățile de mentenanță la tehnica din cadrul serviciului de luptă;

   3. să avizeze programul zilnic al navei în ceea ce privește activitățile ce influențează scufundarea;

   4. să participe la întocmirea documentelor de planificare a navei;

   5. să verifice consemnarea organizării de scufundare în jurnalul de bord al navei și să controleze lunar modul de întocmire al documentelor de organizare a scufundării;

   6. să participe împreună cu tot efectivul SL la activități la bordul navei, conform registrului de roluri ale navei;

   7. să gestioneze permanent verificările metrologice ale tehnicii de scufundare din dotare;

   8. să verifice funcționarea echipamentelor și tehnicii de scufundare de la bord și să răspundă de corecta lor exploatare.

Art. 124. – (1) La bordul navei, activitatea de scufundare este organizată și condusă de personalul cu atribuţii şi responsabilităţi, după cum urmează: şeful de şantier, şeful de scufundare, scafandrul de securitate, şeful de turelă, operatorul barocameră, tehnicianul de scufundare, tenderul şi medicul sau asistentul medical.

1. Personalul cu atribuţii şi responsabilităţi în organizarea şi desfăşurarea activităţilor de scufundare este obligat să cunoască şi să aplice normele de reglementare a activităților de scufundare din România, precum şi instrucţiunile de exploatare a tehnicii din dotare.

2. Conducerea activităţilor de scufundare se execută de către persoane care au efectuat o pregătire profesională corespunzătoare şi au fost atestate pentru îndeplinirea acestor funcţii în cadrul organizărilor de scufundare.

SECȚIUNEA a 12-a

Responsabilitățile și îndatoririle specifice serviciului manevra velelor

Art. 125. – (1) Comandantul serviciului manevra velelor se subordonează nemijlocit comandantului navei pe timpul activităţilor de manevră a navei cu vele.

1. Comandantul serviciului manevra velelor se subordonează nemijlocit ofiţerului secund pe linia desfășurării activităților curente.

   Art. 126. – Comandantul serviciului manevra velelor are următoarele responsabilități:

   1. să acționeze în calitate de consilier al comandantului navei în activitățile de manevra velelor și navigația navei cu vele;

   2. să coordoneze și să asigure buna pregătire privind lucrul la înălțime a întregului personal cu rol în manevra velelor desemnate prin OZN, indiferent de funcția de bază și structura unde este încadrat în echipajul navei;

   3. să menţină o bună stare de întreţinere şi funcţionare a tehnicii şi echipamentelor din înzestrarea serviciului;

   4. să asigure executarea activităţilor prevăzute de S.P.L. şi stările de alertă ordonate pe

      navă;

   5. să asigure mentenanţa şi gestionarea, după caz, a tehnicii, echipamentelor şi a bunurilor

      materiale repartizate serviciului.

      Art. 127. – Îndatoririle specifice comandantului serviciului manevra velelor sunt următoarele:

      1. să organizeze și să conducă întreaga activitate de manevra velelor de la bordul navei;

      2. să coordoneze și să supravegheze activitățile comandanților de grupuri din subordine;

      3. să organizeze, să conducă, să verifice instruirea și să admită personalul îmbarcat temporar/permanent la bordul navei pentru antrenamentele de urcare în arboradă, desfășurare pe vergi, întinderea și strângerea velelor și brațarea vergilor;

      4. să raporteze comandantului navei despre starea de operativitate a arboradei și greementului navei;

      5. să organizeze și să conducă manevrele de întindere, strângere și brațarea vergilor;

      6. să raporteze comandantului navei nivelul și starea de pregătire a personalului cu rol în lucru în arboradă și să ia măsurile necesare îndeplinirii în condiții bune a manevrelor de întindere, strângere și brațarea velelor;

      7. să controleze și să dispună măsuri asupra modului de păstrare în condiții optime a elementelor arboradei și velaturii navei;

      8. să urmărească menținerea în stare bună de funcționare și în parametri de funcționare în siguranță a arboradei și greementului navei;

      9. să formuleze și să înainteze din timp cererile de materiale și piese, scule și accesorii pentru echipamentele și instalațiile aflate în responsabilitate;

      10. să organizeze și să conducă activitățile de mentenanță premergătoare navigației cu vele, învergare și dezvergare a navei;

      11. să organizeze și să conducă manevra velelor cu ambele borduri, în funcție de orice configurare de velatură ordonată de către comandantul navei, astfel: manevra focurilor și velelor strai, manevra arborelui trinchet, manevra arborelui mare, manevra arborelui artimon și velelor strai artimon și manevra de brațare a vergilor;

      12. să întocmească şi să actualizeze documentele de organizare şi conducere ale serviciului, de exploatare a tehnicii;

      13. să stabilească responsabilităţile şi îndatoririle personalului subordonat, prin fişele posturilor;

      14. să efectueze instruirea la locul de muncă şi periodică;

      15. să urmărească respectarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă, de protecţie a mediului şi de prevenire a avariilor la tehnică la locurile de desfăşurare a întregii activităţi a serviciului;

      16. să controleze zilnic compartimentele, tehnica şi armamentul de care răspunde şi să raporteze despre starea acestora ofiţerului secund;

      17. să aprecieze/evalueze activitatea subordonaţilor şi să facă propuneri comandantului navei privind evoluţia în carieră a acestora;

      18. să urmărească îndeplinirea de către subordonaţi a atribuţiilor conform rolurilor;

      19. să supravegheze pregătirea şi dezvoltarea profesională a personalului din cadrul serviciului;

      20. să asigure un nivel de pregătire corespunzător al personalului şi structurilor din compunerea serviciului pe timpul activităţilor de instrucţie;

      21. să conducă pregătirea de vitalitate a personalului serviciului;

      22. să urmărească în permanenţă starea moralului militarilor din subordine şi să se preocupe de menţinerea acestuia la un nivel cât mai ridicat;

      23. să organizeze şi să conducă lucrările de revizii/reparaţii repartizate serviciului său şi să controleze calitatea executării acestora;

      24. să scoată din funcţiune tehnica ce afectează siguranţa sau operativitatea navei, numai cu aprobarea comandantului.

Art. 128. – (1) Comandantul grupului/grupei 1 manevra velelor/far prova și comandantul grupului/grupei 2 manevra velelor/far pupa respectă următoarele relații de subordonare:

1. se suboordonează nemijlocit comandantului serviciului manevra velelor;

2. i se subordonează direct întreg personalul grupului.

1. Responsabilitățile comandantului grupului/grupei manevra velelor sunt următoarele:

   1. să conducă toate activitățile necesare manevrei velelor;

   2. să instruiască personalul grupului de luptă pe linia manevrei navei cu vele;

   3. să mențină în bune condiții starea tehnică a arboradei și greementului arborelui trinchet, velelor pătrate ale arborelui trinchet, focurilor, velelor strai aferente și manevrelor acestora/arboradei și greementului arborelui mare, velelor pătrare are arborelui mare, velelor strai aferente și manevrelor acestora, arborelor artimon și manevrelor acestora.

2. Îndatoririle specifice comandantului grupului/grupei manevra velelor sunt următoarele:

   1. să coordoneze, să verifice și să conducă activitățile de mentenanță cu mijloacele bordului în vederea asigurări unei stări tehnice bune a greementului, arboradei și velaturii din subordine;

   2. să coordoneze, să verifice și să conducă instruirea specifică navei tip velier a personalului din subordine;

   3. să informeze comandantul serviciului manevra velelor asupra stării arboradei, greementului și velaturii navei și să ia măsurile necesare îndeplinirii în condiții bune a manevrelor de întindere, strângere și brațarea velelor;

   4. să supravegheze starea tehnică a arboradei, greementului, vergilor fixe și mobile, a sistemelor de fixare și culisare a acestora;

   5. să conducă în condiții de maximă siguranță activitățile premergătoare navigației cu vele, precum și activitățiile de învergare și dezvergare a navei;

   6. să actualizeze rolurile de întindere/strângere/brațare a velelor în funcție de încadrarea navei cu echipaj și a capacităților acestora.

SECŢIUNEA a 13-a

Responsabilităţile şi îndatoririle specifice medicului şef al unităţii

Art. 129. – Medicul şef al unităţii răspunde de starea sănătăţii personalului, executarea măsurilor medicale curativo-profilactice şi sanitaro-epidemice.

Art. 130. – Îndatoririle specifice ale medicului şef al unităţii sunt următoarele:

1. să acorde ajutor medical de urgenţă;

2. să acorde consultaţii şi tratamente personalului;

3. să acorde asistenţă medicală pe timpul instrucţiei, exerciţiilor, activităţilor sportive şi scăldatului, precum şi pe timpul diferitelor lucrări în afara bordului;

4. să organizeze şi să conducă activitatea întregului personal medical;

5. să informeze comandantul unităţii/navei despre cazurile de îmbolnăviri depistate şi evoluţia bolii celor internaţi;

6. să verifice zilnic sau prin personalul sanitar specializat din subordine, starea de sănătate a personalului care urmează să intre în serviciu, iar pentru personalul care intră în serviciu în zilele nelucrătoare, controlul medical se execută în ultima zi lucrătoare a săptămânii;

7. să urmărească efectuarea periodică a analizelor medicale de către personalul care lucrează permanent în sectorul alimentar;

8. să interzică consumul apei din surse neautorizate;

9. să solicite eşaloanelor superioare, la nevoie, executarea dezinsecţiei şi deratizării navei;

10. să ţină evidenţa bolnavilor dispensarizaţi din unitate;

11. să întocmească documentele de evidenţă medicală şi situaţiile prevăzute în instrucţiuni;

12. să execute şedinţe de instrucţie sanitară cu personalul unității/echipajul navei;

13. să coordoneze desfăşurarea în bune condiţii a controlului medical periodic;

14. să colaboreze permanent cu medicii specialişti din unităţile sanitare militare şi civile. Art. 131. – În situaţiile în care unitatea nu este încadrată cu medic sau acesta lipseşte,

atribuţiile stabilite în prezentul regulament sunt îndeplinite de către sanitarul șef/sanitarul navei, conform competențelor.

SECŢIUNEA a 14-a

Îndatoririle personalului îmbarcat temporar la bordul navelor militare

Art. 132. – (1) Persoanele îmbarcate temporar la bordul unei nave militare se înscriu în jurnalul de bord şi în OZN, specificându-se pe ce bază şi în ce scop s-a efectuat îmbarcarea.

(2) În cazul subunităţilor constituite, în jurnalul de bord se înscriu doar gradul, numele şi prenumele comandantului de subunitate şi efectivul de militari îmbarcaţi.

Art. 133. – Persoanelor îmbarcate temporar la bord li se aduc la cunoştinţă prevederile privitoare la regulile de comportare la bord, serviciul de zi, condiţiile de hrănire şi cazare, modul de echipare şi folosire a mijloacelor de salvare individuale şi colective care le-au fost repartizate/la care au fost repartizaţi la urcarea la bord, căile de evacuare de la bord şi cele de acces la mijloacele colective de salvare, locaţia mijloacelor de salvare individuală de rezervă, cabina/cazarma la care au fost repartizaţi, precum şi locaţia în care vor servi masa, cerinţele sau interdicţiile specifice navei:

1. zone unde nu au acces;

2. zonele de unde pot urmări diverse exerciţii, activităţi sau unde pot executa activităţi recreative sau speciale.

Art. 134. – După sosirea la bord, şeful de echipaj distribuie fiecărei persoane centură/vestă de salvare, arătându-i modul de folosire a acesteia.

Art. 135. – Comandantul secund/ofiţerul secund îi trece în rolul de abandonare a navei, îi repartizează pe mijloacele de salvare colectivă şi organizează 1-2 antrenamente cu aceştia.

Art. 136. – La submarine, este interzisă îmbarcarea temporară a persoanelor cărora nu li se poate asigura echipamentul individual de salvare şi nu sunt instruite pentru utilizarea lui.

Art. 137. – Orice ofiţer de marină care se află temporar pe o navă al cărei comandant îi este inferior în funcţie şi grad, dacă constată acţiuni nejuste în conducerea navei sau echipajului, este obligat să facă recomandările necesare.

Art. 138. – În situaţia în care apar neînţelegeri între persoanele îmbarcate temporar şi echipaj, care afectează viaţa la bordul navei şi activităţile de pregătire, ele sunt rezolvate de

comandantul secund/ofiţerul secund al navei, care este obligat să raporteze comandantului navei despre acestea şi măsurile luate.

Art. 139. – Persoanele îmbarcate temporar la bordul navei sunt repartizate pe compartimente de locuit de către comandantul secund/ofiţerul secund, fără ca acest lucru să stingherească activitatea echipajului navei.

Art. 140. – Ofiţerii şi persoanele civile se repartizează pe cabine şi careuri după grad şi funcţie, iar ceilalţi militari, inclusiv studenții și elevii, în cazărmi.

Art. 141. – (1) Cazarea unor personalităţi militare sau civile se execută după ordinele date de comandantul navei.

(2) Dacă printre persoanele îmbarcate sunt şi femei, acestora li se repartizează încăperi

separate.

Art. 142. – Toate persoanele îmbarcate la bord se alocă la drepturile de hrană ale navei;

cadrele militare şi persoanele civile servesc masa la careurile navei conform repartiţiei făcute de comandantul secund/ofiţerul secund, iar studenții, elevii şi soldaţii şi gradaţii profesionişti cazaţi în cazărmi, servesc masa în locurile stabilite pentru echipaj.

Art. 143. – Persoanele îmbarcate temporar la bordul unei nave militare au următoarele obligaţii:

1. să cunoască şi să aplice regulile de comportare la bord;

2. să se conformeze ordinelor comandantului navei, comandantului secund/ofiţerului secund şi ofiţerului de gardă/cart;

3. să respecte programul ordonat pe navă;

4. să păstreze ordinea şi curăţenia la bord;

5. să nu degradeze mobilierul, instalaţiile şi obiectele de inventar din cabinele, careurile şi cazărmile în care sunt cazaţi;

6. să cunoască mijloacele individuale şi colective de salvare şi să participe la exerciţiile organizate pentru folosirea lor;

7. să participe la instructajul pe linia protecţiei muncii, a prevenirii incendiilor şi accidentelor la bord;

8. să aibă o atitudine politicoasă faţă de echipajul navei şi să nu deranjeze în mod inutil personalul din serviciul de permanență de la bord;

9. să cunoască semnificaţia semnalelor ce se dau pe navă şi să se conformeze acestora;

10. să nu pună în funcţiune sau să manevreze instalaţiile şi mecanismele navei.

Art. 144. – Soldaţii şi gradaţii profesionişti îmbarcaţi temporar pot fi folosiţi la lucrările cu tot echipajul, la ordinul comandantului secund/ofiţerului secund, iar studenții, respectiv elevii instituţiilor de învăţământ numai cu acordul şefului practicii.

Art. 145. – Nicio persoană îmbarcată temporar pe navă nu are voie să coboare de la bord fără aprobarea/înştiinţarea ofiţerului de gardă/cart, iar la înapoierea la navă trebuie să-l informeze.

Art. 146. – (1) La navele militare se pot îmbarca, transporta şi debarca/desanta una sau mai multe subunităţi militare constituite.

(2) Subunitatea militară îmbarcată se împarte pe compartimente pe baza unui plan întocmit de comandantul secund/ofiţerul secund şi aprobat de comandantul navei. Ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii subunităţii militare se împart după posibilităţi, pe cabine, în funcţie de grad; ceilalţi militari se cazează la fel ca şi soldaţii şi gradaţii profesionişti ai navei, pe cât posibil în încăperi special repartizate.

Art. 147. – Înainte de cazarea subunităţilor militare în încăperile ce li s-au repartizat, se va executa curăţenia amănunţită a acestora şi se va pregăti o încăpere pentru bolnavi şi răniţi.

Art. 148. – Odată cu repartizarea încăperilor destinate personalului subunităţii militare, comandantul secund/ofiţerul secund al navei repartizează şi locul unde se va depozita armamentul, tehnica de luptă, muniţia şi toate bunurile materiale ale subunităţii militare îmbarcate.

Art. 149. – Ordinea îmbarcării oamenilor şi materialelor se stabileşte de către comandantul secund/ofiţerul secund împreună cu comandantul subunităţii care se îmbarcă.

Art. 150. – Pe timpul cât se află la bord subunitatea militară, comandantul acesteia urmăreşte respectarea regulilor la bordul navei de către întregul efectiv din subordinea sa.

Art. 151. – Pentru menţinerea ordinii şi respectarea regulilor la bordul navei, comandantul subunităţii îmbarcate organizează un serviciu de zi special pe subunitate.

Art. 152. – În situaţia în care militarii din cadrul subunităţilor îmbarcate nu respectă programul şi regulile stabilite la bord, comandantul navei va cere comandantului subunităţii să ia măsurile ce se impun şi să-i sancţioneze pe vinovaţi.

Art. 153. – Atunci când este necesar, comandantul navei poate ordona ca personalul subunităţii îmbarcate să participe la lucrările de pe navă.

Art. 154. – Înainte de a ieşi pe mare/fluviu, trupele transportate vor executa exerciţii şi antrenamente pentru folosirea mijloacelor de salvare individuale şi colective, pentru folosirea mijloacelor şi instalaţiilor de vitalitate din compartimentele pe care le ocupă şi pentru participarea la respingerea atacurilor prin surprindere asupra navei. Pe timpul marşului, trupele îmbarcate vor executa antrenamente pentru menţinerea deprinderilor şi a condiţiei fizice în vederea îndeplinirii misiunii încredinţate, sub comanda şefilor lor, cu aprobarea comandantului navei.

Art. 155. – Personalul unităţii militare primeşte hrană la bord ca şi echipajul navei sau se gospodăreşte singur. Modul de hrănire se stabileşte de către comandantul unităţii de nave, de comun acord cu comandantul unităţii din care fac parte trupele îmbarcate.

Art. 156. – Rămânerea la navă a unor pasageri mai mult de 24 de ore şi debarcarea acestora se consemnează în OZN.

Art. 157. – Dacă nava este în compunerea unei unităţi, pentru a îmbarca un pasager în apele teritoriale proprii, comandantul navei trebuie să primească ordin sau aprobare de la comandantul marii unităţi.

Art. 158. – În situaţii excepţionale, comandantul navei are dreptul să primească pasageri la bord pe răspunderea sa, dar este obligat să raporteze despre aceasta pe cale ierarhică, imediat ce este posibil.

numai:

Art. 159. – Primirea pasagerilor care nu fac parte din Armata României este permisă

1. în caz de salvare de la înec, de avarii sau dezastru, atât pe mare/fluviu, cât şi pe uscat,

   indiferent cărui stat îi aparţin cetăţenii respectivi;

2. cetăţenilor români, aflaţi în alte state, când situaţia din statul respectiv le pune viaţa în pericol, iar nava militară se află în apele acelui stat;

3. pe timpul navigaţiei în apele teritoriale, dacă luarea pasagerilor la bord se face pe baza unui ordin al şefului direct al comandantului navei.

Art. 160. – Pasagerii salvaţi de la înec sau de la dezastru trebuie să fie debarcaţi la uscat şi predaţi oficialităţilor locale imediat ce situaţia permite.

Art. 161. – Nu este permis niciunui militar să-şi ia la bord familia pentru a locui sau a naviga împreună cu ea.

Art. 162. – Cu ocazia unor zile festive sau în situaţii excepţionale, se poate organiza transportul familiilor pe mare, cu nave militare, cu aprobarea şefului SMFN.

Art. 163. – Primirea la bordul navei a fiecărui pasager trebuie să fie înscrisă în jurnalul de bord, specificându-se identitatea, pe ce bază a fost primit, precum şi data, ora şi locul unde a fost îmbarcat/debarcat.

Art. 164. – Dacă pe navă se îmbarcă pasager o personalitate militară sau civilă, amiral, general sau orice ofiţer mai mare în grad şi funcţie decât comandantul navei, acesta este obligat să-l informeze despre activitatea de la bord şi asupra condiţiilor în care se execută navigaţia.

CAPITOLUL IV

Utilizarea ambarcațiunilor militare

SECŢIUNEA 1

Reguli specifice privind organizarea, conducerea şi exploatarea ambarcaţiunilor militare din FN

Art. 165. – (1) Ambarcaţiunile militare sunt acele mijloace plutitoare de dimensiuni mici, de tipul bărcilor şi şalupelor, cu sau fără echipaj militar permanent, capabile să se deplaseze sub

efectul unui mijloc de propulsie respectiv rame, vele, motor, să transporte materiale ori persoane şi nu dispun de facilităţii proprii de cazare şi hrănire.

1. Ambarcaţiunile militare se clasifică, astfel:

   1. ambarcaţiunile navei;

   2. ambarcaţiuni militare cu destinaţie specială;

   3. ambarcaţiuni militare pentru instrucţie marinărească.

2. Ambarcaţiunile militare prevăzute la alin. (2) lit. b) şi c) se pot deplasa independent sau pot fi transportate cu mijloace navale, aeriene sau terestre înspre/dinspre raioanele de acţiune şi sau de pregătire.

3. Armamentul/echipajul unei ambarcaţiuni militare cu rame sau vele, poate avea în compunere, după caz: un şef de ambarcaţiune, personal pentru tras la rame/manevra velelor, un observator-semnalizator la prova care asigură şi mânuirea căngilor/barbetelor.

4. Ambarcaţiunile militare din FN sunt deservite de armament sau echipaj.

5. Armamentul/echipajul unei ambarcaţiuni militare cu motor, poate avea în compunere, după caz: un şef de ambarcaţiune, un navigator/timonier, un electromecanic/motorist, un observator-semnalizator la prova/specialist comunicaţii şi un om la manevra pupa.

6. Dacă nu sunt prevăzute funcții în echipaj sau prin rolurile navei, armamentul/echipajul unei ambarcaţiuni militare se stabilește de către comandantul navei și se înscrie în OZU sau, după caz, OZN şi în jurnalul de bord înainte de plecarea în misiune.

Art. 166. – (1) Şefii de ambarcaţiuni militare sau ale navei se nominalizează din rândul ofiţerilor, maiştrilor militari sau a gradaţilor profesioniști în urma absolvirii unei forme specifice de pregătire organizată într-o instituţie autorizată naţional/internaţional, echivalată de autorităţile naţionale competente şi consemnată în OZN sau, după caz, OZU.

(2) Ambarcaţiunile militare care execută transportul persoanelor ce au dreptul la mărci distinctive şi de comandament, al amiralilor şi/sau generalilor sunt comandate de un ofiţer de marină.

Art. 167. – (1) Fiecărei ambarcaţiuni militare i se repartizează câte un nume/număr de ordine/bordaj prin OZU sau, după caz, OZN.

1. Pe oglinda sau pe comanda de navigaţie a ambarcaţiunilor militare, acolo unde este posibil, se piturează pavilioane din „Codul naţional de pavilioane saulă”, care reprezintă chemarea ambarcaţiunii militare, sau chemarea generală a tuturor ambarcaţiunilor militare.

2. La prova ambarcaţiunilor militare, în ambele borduri, se înscriu pe bordaj numărul sau numele navei de care aparţin şi numărul ambarcaţiunii militare respective.

Art. 168. – (1) Fiecărei ambarcaţiuni militare i se stabileşte prin datele de construcţie capacitatea de încărcare cu personal sau materiale pentru diferite condiții hidrometeorologice.

1. Numărul de persoane care poate fi luat la bord, precum şi datele referitoare la capacitatea de încărcare se înscrie pe comanda de navigaţie şi pe oglinda ambarcaţiunilor militare.

2. Datele înscrise pe comanda de navigaţie trebuie să fie cunoscute şi respectate cu stricteţe de către şefii de ambarcaţiuni militare.

Art. 169. – (1) Şeful ambarcaţiunii militare răspunde de materialele din inventarul ambarcaţiunii militare, îmbarcarea personalului şi materialelor, ordinea interioară şi de asigurarea deplasării în siguranţă.

1. Personalul care face parte din armamentul/echipajul ambarcaţiunii militare se subordonează şefului acesteia.

2. Şeful ambarcaţiunii militare este obligat ca la înapoierea din misiune să informeze persoana care are în primire ambarcaţiunile militare, despre starea tehnică şi defecţiunile constatate şi să o predea cu inventarul complet, în ordine şi curată.

Art. 170. – (1) Pe timpul conducerii, şeful ambarcaţiunii militare trebuie să respecte cu stricteţe prevederile COLREG/RND, regulile serviciului de radă, precum şi uzanţele portului respectiv.

1. Pe timp de noapte, toate ambarcaţiunile militare sunt obligate să poarte luminile prevăzute de COLREG, iar la fluviu, pe cele prevăzute de RND, şi să respecte luminile şi semnele prevăzute pe fluviile sau apele interioare respective.

2. Şefii ambarcaţiunilor militare sunt obligaţi să acorde tot ajutorul posibil ambarcaţiunilor naufragiate şi celor în pericol de a se scufunda, cu respectarea strictă a normelor de siguranţă pentru ambarcaţiunea proprie.

Art. 171. – După plecarea de la navă, cheu, ponton, şeful ambarcaţiunii militare asigură siguranţa navigaţiei şi menţinerea ordinii şi disciplinei în ambarcaţiune.

Art. 172. – (1) Dacă o ambarcaţiune militară trece pe lângă o navă militară de la care primeşte ordin să se apropie, să acosteze sau observă pavilionul specific de chemare a ambarcaţiunii arborat, şeful ambarcaţiunii execută ordinul primit, cu excepţia cazului în care se transportă un comandant/şef care ordonă continuarea marşului.

1. La primirea ordinului, şeful ambarcaţiunii militare comunică navei care l-a chemat pe cine transportă şi ordinul primit pentru continuarea marşului.

2. În situaţia când este chemat la ordin, dar are de îndeplinit o misiune urgentă, şeful ambarcaţiunii militare este obligat să raporteze acest lucru ofiţerului de gardă, când nava se află în staționare la cheu, sau ofițerului de cart pe navă, atunci când nava se află pe mare, și să acţioneze mai departe conform ordinelor primite pentru executarea misiunii, iar la înapoierea la bord să raporteze despre aceasta ofiţerului de gardă/cart al navei proprii.

3. Ambarcaţiunea militară trimisă la mal şi care este nevoită să aştepte, ancorează în apropierea malului, la adâncimea favorabilă staţionării în siguranţă, iar în caz că este surprinsă de timp nefavorabil, şeful ambarcaţiunii ia măsuri care să pună în siguranţă ambarcaţiunea, echipajul, materialele, armamentul individual şi muniţia.

Art. 173. – (1) Pentru transportul proviziilor şi materialelor cu ambarcaţiuni militare, şeful ambarcaţiunii militare urmăreşte stivuirea corectă şi amararea materialelor pentru a nu influenţa stabilitatea ambarcaţiunii.

(2) Materialele grele trebuie aşezate şi amarate la centrul ambarcaţiunii, materialele sau proviziile se acoperă cu prelate pentru a fi protejate contra valurilor şi ploii.

SECŢIUNEA a 2-a

Ambarcaţiunile navei

Art. 174. – (1) Ambarcaţiunile navei reprezintă mijloacele plutitoare din dotarea acesteia destinate pentru pregătirea marinărească a echipajelor, salvarea oamenilor căzuţi în apă, cercetarea suprafeţei de apă şi a malurilor şi/sau pentru transport de persoane şi materiale.

1. Ambarcaţiunile navei fac parte din mijloacele colective de salvare.

2. Ambarcaţiunile la bordul navelor se numerotează de la prova la pupa, numerele impare în tribord, iar cele pare în babord.

   Art. 175. – Plecarea ambarcaţiunilor navei de la bord şi acostarea acestora la navă/cheu este permisă numai cu aprobarea comandantului navei, iar în lipsa acestuia cu aprobarea înlocuitorului legal.

   Art. 176. – (1) Se interzice plecarea de la bord/cheu a unei ambarcaţiuni aparţinând navei care nu îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

   1. personalul care formează armamentul/echipajul ambarcaţiunii navei este complet şi poartă ţinuta şi echipamentul ordonate;

   2. este respectată capacitatea de încărcare;

   3. plinurile de apă, alimente şi combustibil sunt asigurate;

   4. instalaţia de lumini/luminile funcţionează normal, unde este cazul;

   5. mijloacele de navigaţie, de comunicaţii, semnalizare, vitalitate, salvare şi materialele de inventar sunt complete şi dispuse la locul lor;

   6. personalul îmbarcat este instruit privind normele de sănătate şi securitate în muncă.

1. Şeful ambarcaţiunii navei este obligat să verifice îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1), înainte de plecarea de la bord/cheu şi să raporteze ofiţerului de cart/gardă pe navă, acesta din urmă consemnând cele raportate în jurnalul de bord.

2. Pe timpul marşului în formaţie, şeful ambarcaţiunii navei este obligat să menţină permanent contactul vizual cu celelalte ambarcaţiuni, să observe sectorul în care execută navigaţia şi să menţină distanţa de siguranţă între ambarcaţiuni în funcţie de condiţiile hidrometeorologice.

Art. 177. – După coborârea pavilionului la nave, de regulă, ambarcaţiunile navei se ridică la bord; aceeaşi măsură se ia şi pe timpul zilei, atunci când se prognozează modificări hidrometeorologice privind înrăutățirea vremii.

Art. 178. – (1) Se interzice ridicarea ambarcaţiunilor navei cu personal la bord, cu excepţia personalului de manevră sau a celor răniţi.

1. În ambarcaţiunile navei remorcate rămâne numai personalul destinat manevrei, echipat corespunzător, cu excepţia cazului în care starea mării nu permite apropierea de şalupa remorcher pentru luarea la bord a personalului îmbarcat.

2. Pe timpul remorcării, ambarcaţiunile navei sunt supravegheate de către personalul de serviciu nominalizat în acest scop de la nava care remorchează.

Art. 179. – (1) Pe timpul cât ambarcaţiunile navei armate sunt la cheu/ponton/mal, militarilor din compunerea armamentului/echipajului bărcii le este interzisă părăsirea locului de staţionare fără aprobarea şefului ambarcaţiunii.

1. În situaţia în care ambarcaţiunile navei sunt legate la tangon sau la pupa navei sau când se pregătesc pentru ridicarea la bord, acestea trebuie să aibă cârmele scoase.

2. În situaţia în care ambarcaţiunile cu motor ale navei se află la bord/cheu, cheile de contact se păstrează la ofiţerul de gardă sau, după caz, la ofițerul de cart pe navă.

3. În situaţia când nava se pregăteşte pentru ieşirea pe mare sau fluviu, şeful de echipaj/şeful ambarcaţiunii navei verifică funcţionarea instalaţiilor pentru lăsarea ambarcaţiunilor la apă şi fixarea acestora pe gruie sau cavaleţi.

4. Atunci când este necesar ca militarii din compunerea armamentului/echipajului să se deplaseze pe uscat pentru executarea unor activităţi ordonate, şeful ambarcaţiunii navei numeşte un planton care rămâne în ambarcaţiune pentru paza acesteia.

SECŢIUNEA a 3-a

Ambarcaţiuni militare cu destinaţie specială

Art. 180. – Ambarcaţiunile militare cu destinaţie specială sunt acele ambarcaţiuni care desfăşoară activităţi independent şi sunt utilizate pentru misiuni specifice în raioanele de acţiune a forţelor.

Art. 181. – Ambarcaţiunile militare cu destinaţie specială pot fi transportate în raionul de executare a misiunii pe peridocuri sau cu alte mijloace de transport rutier, naval sau aerian.

Art. 182. – (1) Ambarcaţiunile militare cu destinaţie specială care nu au prevăzute funcții prin statul de organizare sunt exploatate de către personal admis la comanda/exploatarea acestora, nominalizat prin OZN sau, după caz, OZU.

(2) Echipajul ambarcaţiunilor militare cu destinaţie specială care au încadrare incompletă, se completează, prin detașare, cu personal admis la comanda/exploatarea acestora, nominalizat prin OZN sau, după caz, OZU.

SECŢIUNEA a 4-a

Ambarcaţiuni militare utilizate pentru instrucţie marinărească

Art. 183. – Ambarcaţiunile militare utilizate pentru instrucţie marinărească reprezintă ambarcaţiunile cu destinație specială utilizate în pregătirea marinărească a elevilor, studenţilor şi altor categorii de personal.

Art. 184. – Ambarcaţiunile militare utilizate pentru instrucţie marinărească care nu au prevăzute funcții prin statul de organizare sunt exploatate de către personal admis la comanda/exploatarea acestora, nominalizat prin OZN sau, după caz, OZU.

Art. 185. – Echipajul ambarcaţiunilor militare utilizate pentru instrucţie marinărească care au încadrare incompletă, se completează, prin detașare, cu personal admis la comanda/exploatarea acestora, nominalizat prin OZN sau, după caz, OZU.

SECŢIUNEA a 5-a

Primirea/plecarea ambarcaţiunilor militare la/de la bordul navei

Art. 186. – (1) Ambarcaţiunile militare care se apropie de o navă sunt interogate de către personalul de cart, conform procedurilor.

1. Şeful ambarcaţiunii militare este obligat să răspundă, în funcţie de persoanele pe care le transportă, astfel:

   1. pentru comandantul unităţii de nave sau şefii direcţi ai acestuia „Marca”;

   2. pentru comandantul navei „Denumirea navei”;

   3. pentru ceilalţi ofiţeri „Ofiţeri”;

   4. pentru maiştrii militari, subofiţeri, gradaţi „Militari la bord”.

2. Şeful ambarcaţiunii militare care nu intenţionează să acosteze la nava care întreabă, răspunde: „Ambarcaţiune la larg”.

3. În cazul în care ambarcaţiunea militară nu răspunde somaţiei, şeful de cart/veghea la ancoră raportează ofiţerului de gardă sau, după caz, ofiţerului de cart situaţia.

4. Ambarcaţiunile militare nu acostează la o navă, ziua sau noaptea, până nu primesc aprobare de la ofiţerul de gardă sau, după caz, ofițerul de cart al navei respective, prin mijloace de semnalizare vizuală sau prin voce, prin care se indică locul de acostare.

   CAPITOLUL V

   Organizarea și utilizarea mijloacelor de salvare de la bordul navelor

   SECŢIUNEA 1

   Organizarea mijloacelor de salvare de la bordul navei

   Art. 187. – Mijloacele de salvare de la bordul unei nave sunt constituite din:

   1. mijloace de salvare individuală;

   2. mijloace de salvare colectivă;

   3. mijloace radio/vizuale de semnalizare pentru „Pericol/Alarmă/Ajutor”.

Art. 188. – (1) Orice persoană îmbarcată la bord este obligată să-şi însuşească modul de folosire a mijloacelor de salvare repartizate şi răspunde de starea de întreţinere şi de existenţa accesoriilor acestora.

(2) Mijloacele de salvare nu se folosesc în alte scopuri decât cele pentru care sunt destinate.

Art. 189. – (1) Locurile unde se amplasează la bord mijloacele de salvare sunt stabilite prin construcţia navei.

1. În caz de urgenţă, mijloacele de salvare trebuie să fie disponibile imediat.

2. Se interzice păstrarea mijloacelor de salvare individuală şi a inventarului ambarcaţiunilor colective de salvare în dulapuri sau compartimente încuiate.

   Art. 190. – Mijloacele radioelectronice şi de semnalizare pentru „Pericol/Alarmă/Ajutor” specifice navelor sunt:

   1. EPIRB, radiobaliza pentru localizarea sinistrelor;

   2. SART, transpondere radar amplasate în fiecare bord pe puntea de comandă, cu posibilităţi de utilizare imediată;

   3. staţii de emisie-recepţie dublu canal 16 VHF, pe puntea de comandă cu posibilităţi de utilizare imediată;

   4. console de comunicaţii cu facilităţi semnalizare pentru „Pericol/Alarmă/Ajutor”;

   5. rachete de semnalizare.

Art. 191. – Pe puntea de comandă a navei sau lângă puntea de comandă se dispun cel puţin 12 rachete de semnalizare pentru salvare, cu paraşută şi lumină roşie, cu posibilităţi de utilizare imediată.

Art. 192. – Prin rolurile navei, pentru fiecare ambarcaţiune a navei sau mijloc/plută colectivă de salvare se numeşte un şef şi un înlocuitor al acestuia, instruiţi pentru întrebuinţarea ambarcaţiunilor navei şi a instalaţiilor de lansare la apă necesare pentru abandonarea navei de către toate persoanele aflate la bord.

Art. 193. – (1) Şefii ambarcaţiunilor navei şi mijloacelor de salvare colectivă trebuie:

1. să fie instruiţi pentru manevra acestora;

2. să fie nominalizaţi în OZN sau, după caz, OZU şi rolurile navei;

3. să cunoască regulile şi tehnicile de supravieţuire pe mare;

4. să aibă o listă cu armamentul/echipajul ambarcaţiunii navei/mijlocului de salvare, rolul acestora, materialele ce trebuie să le aducă la ambarcațiune/mijlocul de salvare și extras din instrucţiunile prevăzute în manual/ghidul de supravieţuire pe mare;

5. să verifice dacă armamentul/echipajul/personalul îmbarcat de sub comanda sa îşi cunoaşte îndatoririle ce îi revin;

6. să prelucreze la nevoie instrucţiunile prevăzute în manual/ghidul de supravieţuire pe

mare.

(2) Principalele atribuţii ale şefilor ambarcaţiunilor navei şi mijloacelor de salvare sunt:

1. să asigure navigaţia şi menţinerea vitalităţii ambarcaţiunilor navei ori mijloacelor

   colective de salvare;

2. să organizeze pe carturi veghea interioară și exterioară;

3. să menţină condiţiile de sănătate şi confort a echipajului, în special a celor care au suferit leziuni sau şocuri;

4. să raţionalizeze consumul de apă şi alimente;

5. să menţină legăturile cu celelalte nave, mijloace de salvare şi să folosească eficient mijloacele de comunicaţii/semnalizare;

6. să menţină o disciplină strictă şi o stare ridicată a moralului;

7. să ţină, dacă este posibil, un jurnal cu evenimentele produse.

Art. 194. – (1) Conducerea lansării ambarcaţiunilor navei ori a mijloacelor de salvare colectivă revine şefilor acestora.

(2) Pe timpul exerciţiilor de antrenament la navă se instruiesc toţi membrii din echipaj, inclusiv personalul îmbarcat temporar, pentru a lansa ambarcaţiunile navei/mijloacele de salvare colectivă în situaţiile în care echipa de lansare e incompletă sau nu-şi poate exercita atribuţiile și/sau şefii de ambarcaţiune/mijloc de salvare îi numesc să facă acest lucru.

Art. 195. – (1) Fiecare membru al echipajului trebuie să participe la un exerciţiu de abandon al navei, cel puţin o dată pe lună, sau în primele 24 de ore de la plecarea navei din port, iar personalul îmbarcat temporar trebuie să fie instruit în privinţa folosirii mijloacelor individuale şi colective de salvare şi a regulilor ce trebuie respectate în caz de urgenţă.

(2) Dacă pe navă există personal îmbarcat temporar, acesta se repartizează pe mijloacele de salvare colective, iar în situaţia în care acestea sunt insuficiente, comandantul navei solicită eşalonului superior suplimentarea cu mijloacele de salvare necesare.

SECŢIUNEA a 2-a

Mijloacele de salvare individuală

Art. 196. – (1) Mijloacele de salvare individuală sunt:

1. vestele individuale de salvare;

2. colacii de salvare;

3. costumele hidrotermice de protecţie.

1. Vestele individuale de salvare şi costumele hidrotermice de protecţie trebuie asigurate pentru fiecare membru al echipajului, inclusiv pentru personalul îmbarcat temporar la bordul unei nave militare, cu o rezervă de 10%.

2. Vestele individuale de salvare de care dispune nava sunt rigide şi gonflabile; cele gonflabile sunt cu declanşare automată la contactul cu apa sau cu declanşare manuală şi se repartizează membrilor echipajului care au sarcini cu risc mare de cădere în apă, pe punţile exterioare.

Art. 197. – (1) Vestele individuale de salvare se dau în primire de către şeful de echipaj fiecărei persoane îmbarcate la bord şi se păstrează permanent la P.L., respectiv la cabine/cazărmi.

1. Colacii de salvare se amplasează la bordul navelor militare în locuri accesibile, în ambele borduri, pe cât posibil pe toate punţile deschise care se extind până la bordajul navei, fără a fi prinşi în dispozitive de fixare permanentă şi cel puţin un colac de salvare va fi amplasat în apropierea pupei navei.

2. În fiecare din bordurile navei se amplasează cel puţin câte un colac de salvare prevăzut cu saulă antigiratorie şi rezistentă la rupere, cu o lungime egală cu dublul înălţimii la care este fixat acesta deasupra liniei de plutire.

3. O parte din colacii de salvare sunt dotaţi cu lumină cu autoaprindere.

4. În bordurile comenzii de navigaţie se dispun cu prioritate colaci de salvare cu eliberare automată, dotaţi cu lumină cu autoaprindere şi marcator cu fum care se declanşează automat în apă.

   SECŢIUNEA a 3-a

   Mijloacele de salvare colectivă

   Art. 198. – Navele militare, în funcţie de clasa/tipul, mărimea şi destinaţia lor, sunt echipate cu următoarele categorii de mijloace de salvare colectivă:

   1. ambarcaţiunile navei, cu rame, drezină sau motor;

   2. plute/insule colective de salvare de diferite capacităţi.

Art. 199. – (1) În marş şi în staţionare la ancoră, ambarcaţiunile navei sunt fixate de instalaţiile lor de lansare la apă, pe cavaleţi, cu cârmele la post, fără capot şi cu dopurile înşurubate, iar plutele/insulele de salvare trebuie să fie astfel amarate încât să permită eliberarea manuală din dispozitivele lor de fixare.

1. Ambarcaţiunile navei se leagă cu barbeta sau cu un braţ fals spre prova navei, astfel ca în momentul lansării la apă să-şi păstreze direcţia paralelă cu axul longitudinal al navei.

2. În ambarcaţiunile navei vor exista în permanenţă centuri/veste de salvare pentru numărul de persoane stabilit, materiale de navigaţie şi de semnalizare.

Art. 200. – Pe containerul plutelor/insulelor colective de salvare sunt evidenţiate: numele fabricantului sau marca de fabricaţie, seria, numele autorităţii care a dat aprobarea şi numărul de persoane pe care îl poate transporta, tipul de raţii de ajutor conţinute, data ultimei revizii, lungimea barbetei, instrucţiuni de lansare, înălţimea maximă de arimare permisă deasupra liniei de plutire.

Art. 201. – Pe ambarcaţiunile navei sunt inscripţionate cu litere mari, latine, vizibile de sus în jos, pe ambele borduri la prova: dimensiunile ambarcaţiunii, numărul de persoane pentru care este autorizată, numele şi portul de înregistrare căruia îi aparţine nava şi numărul ambarcaţiunii.

Art. 202. – Inventarul de complet al ambarcaţiunilor navei care sunt utilizate pentru salvare colectivă cuprinde mijloace de manevră, salvare, supravieţuire, vitalitate, comunicaţii/ semnalizare, accesorii şi materiale suplimentare.

SECŢIUNEA a 4-a

Verificarea şi întreţinerea mijloacelor de salvare

Art. 203. – Comandantul secund sau, după caz, ofiţerul secund, cu sprijinul serviciului logistic al unității, solicită executarea reviziilor tuturor mijloacelor de salvare colectivă de la bord și a mijloacelor radioelectronice de semnalizare pentru „Pericol/Alarmă/Ajutor”, la termenele specificate în cărţile tehnice ale acestora.

Art. 204. – (1) Lunar şi înaintea ieşirilor pe mare/fluviu, toate mijloacele de salvare şi dispozitivele de lansare a acestora la apă se inspectează vizual şi se verifică, pentru stabilirea stării tehnice a acestora; constatările se consemnează în jurnalul de bord.

(2) Motoarele ambarcaţiunilor navei se verifică periodic, cu respectarea specificaţiilor tehnice și înaintea oricărei ieșiri pe mare/fluviu.

Art. 205. – (1) Capetele de la curenţii/manevrele care se folosesc la lansarea ambarcaţiunilor navei se inversează la intervale de timp care să nu depăşească 30 de luni.

(2) Curenţii/manevrele se înlocuiesc dacă se constată deteriorarea acestora sau la intervale de timp care nu depăşesc 5 ani.

CAPITOLUL VI

Operarea și controlul aeronavelor la bordul navelor militare

SECŢIUNEA 1

Elicopterele şi personalul aeronautic îmbarcat

Art. 206. – Elicopterele îmbarcate reprezintă sisteme de arme şi senzori, capabile să acţioneze de la bordul navelor cu capabilităţi port-elicopter, mărindu-le considerabil capacitatea de descoperire şi lovire a ţintelor navale de suprafaţă şi submarine.

Art. 207. – (1) Pentru îmbarcarea şi participarea elicopterelor la operaţii, misiuni şi exerciţii se constituie, în cadrul echipajului navei, serviciul de luptă aviaţie.

(2) Serviciul de luptă aviaţie este format din personal aeronautic, cu certificat/brevet de licență valabil, detaşat din unitatea de elicoptere a FN sau alte structuri.

Art. 208. – (1) Componenţa serviciului de luptă aviaţie este stabilită pentru fiecare perioadă de îmbarcare/misiune în parte în funcţie de condiţiile de operare, durată, misiunile ce trebuie executate, intensitatea acestora şi resursa de elicopter planificată a fi întrebuinţată.

1. Decizia privind alcătuirea serviciului de luptă aviaţie aparţine autorităţii care emite ordinul de îmbarcare, la propunerea comandantului navei şi cu avizul comandantului unităţii de elicoptere.

   Art. 209. – Serviciul de luptă aviaţie este încadrat cu personal aeronautic certificat, astfel:

   1. comandantul serviciului de luptă aviaţie;

   2. echipajele elicopterului;

   3. echipa tehnică îmbarcată;

   4. grupa meteorologică îmbarcată.

Art. 210. – (1) Echipajul elicopterului îmbarcat este constituit din:

1. pilot comandant;

2. copilot;

3. inginer/tehnician de bord;

4. unu/doi operatori de bord, specialiști radio, radiolocaţie, hidrolocaţie, transmitere/ achiziţii date şi voce;

5. salvator ca însoţitor de bord;

6. medic/paramedic ca însoţitor de bord.

1. Echipajul elicopterului se asigură în proporţie de minimum 2 echipaje/elicopter, astfel încât pe timpul marșului navei să poată fi executată evacuarea aeriană ziua sau noaptea către cel mai apropiat aeroport civil/militar (în funcție de aprobările diplomatice) sau o navă cu capacități medicale.

2. În funcţie de caracterul misiunii, echipajul elicopterului are o compunere diferită, anumiţi membri ai echipajului pot îndeplini, dacă deţin calificările necesare, atribuţiile altor funcţii.

   Art. 211. – Echipa tehnică îmbarcată asigură executarea tuturor operaţiunilor de mentenanţă a elicopterului la bord, pregătirea aeronavei pentru zbor şi alte activităţi specifice zborului fiind alcătuită, cel puțin din:

   1. şeful echipei tehnice şi locţiitor tehnic al comandantului serviciului de luptă aviaţie, ofiţer inginer de aviație;

   2. doi specialişti celulă şi motoare;

   3. doi specialişti instalaţii electrice şi aparatură de bord;

   4. doi specialişti radioelectronică de bord şi avionică;

   5. doi specialişti armament de bord şi sisteme de salvare;

   6. un specialist analiză date de la aparatura control obiectiv.

Art. 212. – (1) Echipa de conducere, control şi asigurare a zborului este constituită din personal aparţinând, atât echipajului navei, cât şi serviciului de luptă aviaţie, astfel:

1. AC/H – ofiţer, maistru militar sau subofiţer din unitatea de elicoptere/echipajul navei care deţine calificări de controlor de trafic aerian radar;

2. director punte de zbor, denumit în continuare FDD – ofiţer, maistru militar sau subofiţer din unitatea de elicoptere/echipajul navei care deţine calificări de controlor de trafic aerian non- radar, numai la navele care sunt dotate cu turn de control al zborului/TWR;

3. FDO – ofiţer, maistru militar sau subofiţer din unitatea de elicoptere/echipajul navei care deţine o calificare de dispecer pentru elicoptere;

4. un ofiţer meteorolog aeronautic;

5. un maistru militar sau subofiţer specialist meteorolog aeronautic;

6. grupa de amarare elicopter compusă dintr-un şef de grupă și patru-şase operatori, care este încadrată cu maiștri militari din echipa tehnică, dacă la bord este constituit serviciu de luptă aviație, sau cu militari din echipajul de bază al navei, atunci când la bord nu este elicopter îmbarcat;

7. grupa de intervenţie şi luptă cu focul compusă din patru-şase maiștri militari/soldaţi şi gradaţi profesionişti, din echipajul navei, conform rolurilor;

8. grupa de alimentare cu combustibil compusă din doi maiştri militari din echipa tehnică şi doi maiştri militari/soldaţi şi gradaţi profesionişti din echipajul navei;

9. grupa de pliere pale şi manevrare elicopter pe puntea de zbor şi în hangar compusă din şeful echipei tehnice și maiștri militari specialiști din cadrul echipei tehnice îmbarcate;

10. grupa de coborâre/ridicare plase punte heliport este constituită din militari din grupa de manevră pupa.

1. La navele care nu sunt dotate cu un turn de control al zborului, FDO îndeplineşte şi atribuţiile funcţiei FDD.

2. Şeful grupei de amarare este şi ajutorul FDO.

Art. 213. – Personalul participant la conducerea, controlul şi asigurarea zborului este atestat anual printr-o convocare de pregătire privind particularităţile operării elicopterului la bordul navei.

Art. 214. – (1) Personalul serviciului de luptă aviaţie se instruieşte la unitatea de elicoptere.

(2) La bordul navei, întreg personalul aeronautic îmbarcat execută acele forme de pregătire specifice misiunilor navei şi întrebuinţării elicopterului îmbarcat.

Art. 215. – (1) În perioadele în care sunt planificate zboruri de instrucţie, zboruri de testare şi evaluare operaţională, cu operarea elicopterului de la bordul navei, se pot îmbarca suplimentar, faţă de personalul serviciului de luptă aviație, alt personal aeronautic din cadrul Forțelor Navale Române sau de la eşaloanele superioare, cu aprobarea șefului SMFN.

1. Pe timpul îmbarcării la bordul navei aceşti militari au următoarele responsabilităţi specifice:

   1. sprijină personalul serviciului de luptă aviație în rezolvarea problemelor specifice care pot să apară;

   2. identifică, împreună cu personalul navei, nevoile suplimentare de instruire, de reglementare, de dotare, de mentenanţă, după caz;

   3. asigură consilierea comandantului navei privind planificarea, organizarea şi desfăşurarea zborului.

Art. 216. – Pentru asigurarea zborului unor elicoptere ce aparţin altor structuri şi care operează pe puntea de zbor, se constituie echipă de conducere şi asigurare a zborului din personalul echipajului navei, instruit corespunzător şi atestat.

Art. 217. – Este interzisă folosirea personalului din echipa de punte la alte activităţi desfăşurate la bordul navei, pe timpul desfășurării activităţii de zbor, cu excepţia situaţiilor de luptă pentru vitalitatea navei şi numai dacă securitatea zborului nu este pusă în pericol.

Art. 218. – (1) Pe timpul executării misiunilor, exercițiilor şi marşurilor de instrucţie, când la bordul navei se află elicopter operaţional, personalul aeronautic îmbarcat execută serviciu de gardă sau cart numai pe timpul staționării navei în porturi.

(2) Pe timpul cât elicopterul se află în hangarul navei, echipa tehnică îmbarcată va asigura controlul periodic al stării elicopterului. Rezultatele acestuia se consemnează în Jurnalul de bord.

SECŢIUNEA a 2-a

Pregătirea pentru îmbarcarea/debarcarea elicopterului

Art. 219. – Pregătirea pentru îmbarcarea elicopterului este o activitate planificată şi desfăşurată de nava care urmează să primească elicopter la bord şi unitatea de aviație, în baza ordinului de îmbarcare.

Art. 220. – Ordinul de îmbarcare a elicopterului se emite de către comandantul/şeful eşalonului superior unităţii de elicoptere şi al navei cu capabilități portelicopter şi cuprinde:

1. misiunea navei şi scopul îmbarcării elicopterului;

2. durata misiunii;

3. raionul de desfăşurare;

4. particularităţile executării zborului în raionul de desfăşurare;

5. zonele interzise zborului;

6. resursa de elicopter planificată pentru executarea misiunii;

7. măsurile de asigurare;

8. demersurile diplomatice întreprinse pentru obţinerea aprobărilor de zbor în spaţiul aerian al statelor riverane, dacă este necesar;

9. data şi locul îmbarcării personalului şi materialelor;

10. data şi locul îmbarcării elicopterului;

11. data şi locul debarcării elicopterului, personalului şi materialelor;

12. componenţa nominală a serviciului de luptă aviaţie constituit.

Art. 221. – Pregătirea executată de navă pentru îmbarcarea elicopterului constă în:

1. parcurgerea unui program de instruire specific, de către personalul din echipajul navei cu atribuţii în executarea activităţilor aeronautice sau altor activităţi care pot influenţa desfăşurarea zborului;

   zbor;

2. verificarea şi remedierea defecţiunilor constatate la instalaţiile de la hangar şi puntea de

3. aprovizionarea cu combustibil de aviaţie;

4. pregătirea şi repartiţia spaţiilor de cazare astfel încât să poată fi asigurată odihna corespunzătoare a personalului aeronautic, de pregătire, de depozitare loturi piese de schimb şi de lucru destinate personalului care deservește elicopterul îmbarcat;

5. pregătirea şi îmbarcarea elicopterului, personalului aeronautic şi a loturilor de piese de schimb şi accesorii.

Art. 222. – Îmbarcarea materialelor și a personalului pentru deservirea elicopterului se face, de regulă, cu cel puţin 24 de ore înainte de ieşirea navei din port.

Art. 223. – (1) Îmbarcarea elicopterului se face, de regulă, cu nava în marș.

(2) În cazuri deosebite, atunci când pe timpul planificărilor activităților aeronautice apar limitări operaționale sau de orice altă natură care nu permit ambarcarea/debarcarea elicopterului cu nava în marș, se pot executa operațiuni de afluire sau defluire și când nava se află la cheu, atunci când condiţiile de vânt sunt corespunzătoare, iar în apropierea navei nu sunt obstacole şi există cel puţin o direcţie de apropiere/decolare degajată.

Art. 224. – (1) Şeful echipei tehnice îmbarcate ia în primire hangarul, puntea heliport şi instalaţiile destinate operării şi executării mentenanţei la elicoptere.

(2) Spaţiile şi instalaţiile de la bordul navei destinate asigurării condiţiilor de operare pentru elicoptere sunt puse la dispoziţie în stare de funcţionare, la parametrii standard.

SECŢIUNEA a 3-a

Reguli de operare a elicopterelor la bordul navei

Art. 225. – (1) Aprobarea executării zborului de la bordul navei este atributul comandantului navei.

1. După primirea misiunii şi luarea hotărârii pentru zbor, comandantul serviciului de luptă aviaţie informează, în cadrul briefingului de zbor, personalul aeronautic, cu privire la acţiunile necesare pentru pregătirea şi executarea misiunii sau zborului de instrucţie.

2. La briefingul de zbor participă:

   1. comandantul navei şi/sau comandantul secund;

   2. comandanţii serviciilor de luptă;

   3. comandantul grupului de luptă navigaţie şi observaţie;

   4. ofiţerul de cart;

   5. medicul;

   6. echipajul elicopterului;

   7. şeful echipei tehnice;

   8. FDD/FDO;

   9. AC/H și/sau AC/H (A);

   10. meteorologul.

Art. 226. – Pe timpul desfăşurării activităţilor de pregătire a elicopterului pentru zbor, pe timpul executării zborului în apropierea navei, apuntării şi pe timpul desfăşurării operaţiunilor post- zbor, personalul de aviaţie îmbarcat şi personalul din echipajul navei cu atribuţii pe linia coordonării şi asigurării zborului se află la posturile de luptă.

Art. 227. – (1) Pe timpul cât la bordul navei se află elicopter şi se desfăşoară activităţi aeronautice, este interzis accesul persoanelor care nu aparţin echipei tehnice sau echipajului elicopterului, în hangar şi pe puntea de zbor, dacă nu sunt însoţite de către şeful echipei tehnice sau inginerul/tehnicianul de bord.

(2) Persoanele care au fost îmbarcate sau urmează să fie debarcate de la bordul elicopterului sunt însoţite pe puntea de zbor de şeful grupei de amarare, cu aprobarea şi la semnalul FDO.

Art. 228. – Personalul care participă la asigurarea zborului poartă echipament de protecţie adecvat, fără a prezenta urme de uzură/degradare și corespunzător măsurilor individuale.

Art. 229. – (1) Pe timpul marşului sau staţionării la ancoră, elicopterul poate staţiona pe puntea de zbor, pentru executarea unor lucrări de mentenanţă şi pe perioada de timp necesară pregătirii pentru zbor sau executării operaţiunilor post-zbor, atunci când condiţiile meteorologice, starea mării și cerințele operaționale ale navei permit desfășurarea acestora în deplină siguranță.

(2) Elicopterul poate staţiona pe puntea de zbor şi pentru executarea unor lucrări de mentenanţă atunci când condiţiile meteorologice, starea mării și cerințele operaționale ale navei o permit.

Art. 230. – (1) Pe timpul staţionării pe puntea de zbor cât şi în hangar, elicopterul trebuie asigurat şi amarat.

(2) Scoaterea calelor şi a legăturilor înainte de decolare, precum şi amararea elicopterului după apuntare se execută numai la semnalul FDO, după solicitarea pilotului.

(3) Grupa de amarare a elicopterului acţionează la ordinele şi conform indicaţiilor FDO.

Art. 231. – (1) Ofiţerul de cart este obligat să manevreze nava astfel încât să asigure condiţiile necesare operării elicopterului.

(2) Cererile pilotului elicopterului cu privire la poziţionarea navei sunt formulate pentru asigurarea condiţiilor necesare executării decolării şi apuntării în siguranţă.

Art. 232. – (1) Este interzisă modificare drumului și a vitezei navei atunci când elicopterul se află în procedură de apropiere finală, de apuntare, de decolare, pe puntea de zbor neamarat sau cu motoarele p*rnite, pe timpul manevrei de scoatere/introducere din/în hangar și pe timpul plierii sau deplierii palelor.

1. Înainte de decolare FDO nu permite scoaterea legăturilor de amarare fără aprobarea punţii de comandă sau dacă comunicaţia cu aceasta este întreruptă.

2. Este interzisă, de asem*nea, acordarea de către FDO a permisiunii pentru executarea apuntării fără aprobarea controlorului de trafic aerian sau în situaţia în care comunicaţia cu acesta este întreruptă, cu excepţia unor situaţii de urgenţă care reclamă executarea unei apuntări rapide şi numai la solicitarea pilotului.

CAPITOLUL VII

Organizarea marșului și staționării navei

SECŢIUNEA 1

Pregătirea navei pentru marş şi luptă

Art. 233. – Navele militare ies pe mare sau fluviu în baza ordinului emis de autoritatea competentă, iar după primirea ordinului, misiunea se înscrie în jurnalul de bord și în OZN respectiv, după caz, OZU.

Art. 234. – După primirea şi însuşirea ordinului, comandantul navei aduce la cunoştinţa membrilor echipajului principalele prevederi ale acestuia în părţile ce-i privesc şi ordonă măsuri de pregătire a navei pentru marş şi luptă.

Art. 235. – (1) Pregătirea navei pentru marş şi luptă se execută în cadrul pregătirii pentru îndeplinirea misiunii, care se desfăşoară într-un interval de timp determinat şi cuprinde două etape.

1. Prima etapă se desfăşoară în zilele premergătoare executării misiunii şi constă în:

   1. întocmirea documentelor de planificare a misiunii: harta cu marşul preliminar, planul de acțiune, studiu de navigație pentru raioanele și porturile de escală cuprinse în planul marșului;

   2. pregătirea, verificarea şi admiterea tehnicii, armamentului şi personalului pentru îndeplinirea misiunii.

2. A doua etapă se desfăşoară cu cel puţin 24 de ore înainte de plecarea în misiune şi constă în:

   1. admiterea navei și a echipajului pentru executarea misiunii în cadrul unui exercițiu general pe navă;

   2. refacerea plinurilor navei;

   3. alte activităţi pentru pregătirea navei stabilite de comandantul navei.

3. Admiterea navei se poate face și în ziua plecării în misiune, în cazuri deosebite, cu aprobarea eșalonului superior.

Art. 236. – (1) Comandantului navei primeşte de la comandantul secund sau, după caz, ofiţerul secund raportul privind stadiul pregătirii navei pentru marş şi luptă, analizează condiţiile

hidrometeorologice din momentul manevrei, eventuale restricţii şi limitări care pot influenţa siguranţa navei pe timpul desfăşurării manevrei.

1. Comandantul secund sau, după caz, ofiţerul secund prezintă comandantului navei situaţia prezenţei echipajului şi a personalului îmbarcat temporar.

2. Comandantul grupului de luptă navigaţie şi observare prezintă, în cadrul briefingului de navigație, elemente cu privire la schemele manevrelor de plecare/acostare, de ieşire/intrare din/în port, a trecerilor prin locuri înguste, ale marşului şi staţionării la cheu/ancoră şi de ancorare în funcţie de condiţiile meteo.

3. La briefingul de navigație participă:

   1. comandantul navei şi/sau comandantul secund;

   2. comandanţii serviciilor de luptă;

   3. comandantul grupului de luptă navigaţie şi observare;

   4. ofiţerii de cart;

   5. şeful de echipaj;

   6. șefii de manevră;

   7. comandantul grupei de protecție a forței.

Art. 237. – La pregătirea navei pentru marş, echipajul verifică starea de funcţionare a armamentului, aparaturii şi tehnicii, existenţa şi starea mijloacelor şi materialelor de vitalitate şi salvare, starea compartimentelor, amararea tuturor obiectelor la bord, etanşarea navei; rezultatul acestei verificări se consemnează în jurnalul de bord.

Art. 238. – (1) Înainte de începerea virării ancorei sau dezlegarea de la geamandură, comandantul navei ordonă semnalul: „La posturile de manevră!”.

(2) Echipajul îşi ocupă posturile de manevră şi execută activităţi, conform rolului pentru manevră.

SECŢIUNEA a 2-a

Ieşirea/intrarea navei din/în port. Plecarea de la ancoră

Art. 239. – (1) Manevra de plecare/acostare a navei de la/la cheu, geamandură sau ancoră este în responsabilitatea directă a comandantului navei.

1. Pe timpul manevrei de ieşire/intrare a navei din/în port, echipajul se află la posturile de manevră, iar grupa de protecţia forţei la P.L., în măsură să respingă atacurile executate prin surprindere asupra navei.

2. Pentru evitarea unor situaţii neprevăzute se menţine o ancoră „în gardă”, gata de fundarisit, care se pune la post după ieşirea navei din port/radă sau după acostare.

3. Manevra de acostare/plecare a navelor acostate cu prova în mal într-un raion neamenajat la fluviu este responsabilitatea directă a comandantului navei.

Art. 240. – (1) Manevra trebuie să fie astfel executată încât să nu stânjenească manevra altor nave care intră sau ies din port.

(2) Pentru marcarea intenţiilor de manevră şi a acţiunilor navei proprii, în scopul evitării abordajelor, se transmit din timp semnale prevăzute în COLREG/RND.

Art. 241. – Navele de rangul 1 şi 2, iar în cazul intrării în vigoare a unor atenționări hidrometeorologice ce afectează siguranța navei, şi cele de rangul 3, la manevra de plecare de la cheu/acostare sunt asistate, la solicitarea comandanţilor navelor, de remorchere sau şalupe de remorcaj specializate.

Art. 242. – (1) Navigaţia pe timpul manevrei de intrare/ieşire în/din port se execută cu precizie, folosind toate mijloacele de semnalizare maritimă şi reperele de navigaţie din zonă, mijloacele radiotehnice şi oricare alte mijloace şi informaţii posibile.

(2) Submarinele au prioritate faţă de navele de suprafaţă la ieşirea/intrarea din/în port.

Art. 243. – (1) La intrarea şi ieşirea navei în/din port, ofiţerul de cart pe navă este obligat să indice postului de observare numirea navei şi semnalul de recunoaştere.

1. Când pe mare sau fluviu se întâlnesc două nave militare, fiecare îşi indică numirea.

2. Regula de indicare a numirii este de la nava de rang mai mic la cea de rang mai mare, de la nava fără marcă la nava cu marcă sau de la marca inferioară la marca superioară, iar dacă navele sunt de acelaşi rang, regula de indicare este funcţie de gradul şi vechimea în grad a comandantului navei.

3. Navele militare aflate în marş ridică primele numirea faţă de cele staţionate la ancoră, cu excepţia celor care poartă o marcă superioară.

Art. 244. – La terminarea manevrei de acostare se pune tehnica în stare de repaus, iar la ordinul comandantului navei, se trece la executarea serviciului de gardă şi cart în staţionare şi refacerea capacităţii de luptă.

Art. 245. – Pe timpul intrării/ieşirii în/din port, comandantul navei are obligaţia de a respecta cu stricteţe instrucțiunile referitoare la manevra de intrare/ieşire în/din port și regulile privind accesul și navigația în acvatoriul portului, și pe pasele de acces în port, emise de autoritățile militare sau civile cu competențe în administrarea portului respectiv.

SECŢIUNEA a 3-a

Marşul navei

Art. 246. – (1) Marşul constituie deplasarea unei nave sub acţiunea mijloacelor de propulsie şi guvernare.

(2) Nava stopată, aflată în derivă, se consideră în marş şi trebuie să respecte toate regulile de navigaţie şi de prevenire a abordajelor.

Art. 247. – Orice navă militară poate naviga izolat sau în formaţie; când se navighează în formaţie, elementele de mişcare se stabilesc de către ofiţerul cu controlul tactic.

Art. 248. – (1) Deplasarea navei se face pe drumul şi cu viteza stabilite de ofiţerul de cart şi/sau de comandantul navei; nimeni nu are dreptul să schimbe drumul şi viteza navei fără comanda ofiţerului de cart/comandantului navei.

1. Pentru evitarea coliziunii, eşuării sau a altor pericole, ofiţerul de cart conduce nava executând manevre din timp, hotărât şi în conformitate cu practica marinărească.

2. După trecerea sau evitarea pericolului, revine la drumul şi viteza iniţială, raportând comandantului despre manevra executată.

Art. 249. – Pe timpul marşului, indiferent de zona de navigaţie, se respectă prevederile COLREG/RND, precum şi regulile prevăzute pentru navigaţie pe timpul intrării, trecerii sau ieşirii din zonele de separare a traficului sau strâmtori.

Art. 250. – (1) În marş, comandantul navei poate delega autoritatea privind conducerea navei ofiţerului cu navigaţia/ofiţerului de cart.

(2) Pe timpul delegării autorităţii, dacă situaţia o impune, comandantul navei preia conducerea navei; predarea/preluarea se consemnează în jurnalul de bord.

Art. 251. – Când se navighează pe canale, pe fluviu sau în porturi, viteza navei trebuie adaptată pentru a nu produce avarii instalaţiilor sau construcţiilor de la mal, ambarcaţiunilor şi navelor acostate sau aflate în marş.

Art. 252. – (1) În conducerea navei poate interveni comandantul unităţii de nave sau un comandant superior acestuia, comandantul navei fiind absolvit în acest caz de răspunderea conducerii navei din momentul în care comandantul superior dă nemijlocit prima comandă la cârmă/maşini şi ordonă în mod expres: „Am luat comanda navei”.

(2) Revenirea responsabilităţii asupra comandantului navei se face la comanda „Luaţi comanda navei”; luarea şi predarea comenzii navei se consemnează în jurnalul de bord de către ofiţerul de cart.

Art. 253. – Nava militară care navighează izolat, este obligată ca pe întreaga perioadă a marşului să raporteze eşalonului superior, la timpul şi prin procedeele stabilite, elementele de poziţie şi de mişcare.

Art. 254. – La nava militară care se află în marş pe mare sau fluviu, se organizează monitorizarea situaţiei hidrometeorologice şi, în funcţie de datele de observare proprii şi prognoze, se dispun toate măsurile necesare pentru siguranţa navei.

Art. 255. – (1) În caz de furtună şi alte situaţii deosebite de navigaţie, la iniţiativa comandantului sau la ordinul eşalonului superior, nava se poate adăposti în raioane costiere, în radă sau în port.

(2) Când nava se află la ancoră, în cazul primirii avertismentelor hidrometeorologice pentru vreme nefavorabilă comandantul are obligaţia să ordone întărirea măsurilor de siguranţă a navei cu privire la intensificarea observării, verificării permanente a poziţiei navei şi a stării ,,gata de marş” pentru aparatul propulsor.

Art. 256. – Ofiţerul cu navigaţia, are obligaţia de a se informa din timp, despre faza şi înălţimea mareei la sosirea în porturile cu variaţii mari ale înălţimii mareei.

Art. 257. – (1) Când nava militară este dislocată la distanţă de porturile proprii şi se constată că plinurile de combustibil, apă şi alimente nu asigură deplasarea navei până la cel mai apropiat port românesc, comandantul navei poate solicita ajutor oricărei nave militare sau comerciale româneşti pe care o întâlneşte.

(2) În cazul în care apa potabilă şi alimentele rămase la bord nu sunt suficiente, comandantul navei poate să raţionalizeze consumurile.

Art. 258. – (1) Pe timpul remorcajului unei nave pe mare sau pe fluviu, comandantul remorcherului poartă răspunderea pentru siguranţa de navigaţie a navei remorcate.

(2) De siguranţa la bord pe timpul remorcajului, este responsabil comandantul navei remorcate.

SECŢIUNEA a 4-a

Navigaţia în comun a navelor militare

Art. 259. – (1) Navigaţia în comun a navelor militare reprezintă deplasarea în acelaşi timp a două sau mai multe nave sub comandă unică şi se execută într-o formaţie sau dispozitiv de marş ordonat.

(2) Elementele de dispunere în formaţie, precum şi tipul de formaţie sunt stabilite prin instrucţiuni, coduri şi manuale ce se folosesc la instrucţia pe mare, în exerciţii comune cu navele unităţii proprii sau cu navele altor unităţi; elementele de marş se ordonă de către comandantul formaţiei.

(3) În cadrul unui dispozitiv de marş, funcţie de sarcinile/misiunile stabilite, pot fi adoptate două sau mai multe formaţii de marş, cu elemente de marş comune şi elemente de poziţie constante. Art. 260. – (1) Pe timpul marşului în formaţie/dispozitiv, răspunderea pentru executarea în siguranţă a marşului şi pentru îndeplinirea misiunii revine ofiţerului cu comanda tactică (OTC), iar

pentru activităţile care se desfăşoară la bordul fiecărei nave, comandantului navei.

1. Pe timpul marşului, fiecare navă militară are obligaţia să ţină navigaţia în mod independent, raportând imediat la nava comandant dacă se constată că drumul general al formaţiei/dispozitivului, al navei proprii sau al altei nave din formaţie/dispozitiv duce spre un pericol.

   Art. 261. – Ieşirea/intrarea din/în formaţie/dispozitiv, plecarea de la ancoră sau ancorarea, sectoarele de observare şi de tragere, precum şi starea de pregătire pentru marş şi luptă, se ordonă de către comandantul formaţiei/dispozitivului.

   SECŢIUNEA a 5-a

   Acordarea asistentei şi salvarea navelor aflate in pericol pe mare și fluviu

   Art. 262. – Navele militare acordă asistenţă şi execută salvarea pe mare și fluviu cu respectarea prevederilor Legii nr. 308/2007 pentru aderarea României la Protocolul din 1978 privind Convenţia internaţională din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare (Convenţia SOLAS), adoptat la Londra la 17 februarie 1978, astfel cum acesta a fost modificat prin amendamentele din 1981, respectiv 1988, Legii nr. 110/1996 privind ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiată la Montego Bay (Jamaica) la 10 decembrie 1982, şi aderarea la Acordul referitor la aplicarea părţii a XI-a a Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiat la New York la 28 iulie 1994, Ordonanţei Guvernului nr. 115/1998 pentru aderarea României la Convenţia internaţională (S.A.R.) din 1979 privind căutarea şi salvarea pe mare, adoptată la Hamburg la 27 aprilie 1979 în cadrul Conferinţei internaţionale privind căutarea şi salvarea pe mare (Hamburg, 9-27 aprilie 1979), aprobată cu modificări prin Legea nr. 31/1999, respectând următorul algoritm:

   1. raportează despre mesajul S.O.S. recepţionat în reţeaua radio destinată pentru salvare-

      avarii;

   2. retransmite mesajul recepţionat în reţeaua internaţională;

   3. dispune măsuri de pregătire a forţelor şi mijloacelor pentru acordarea ajutorului;

   4. se îndreaptă cu toată viteza către raionul indicat;

   5. ţine legătura permanent cu staţia radio costieră/SRC, pe care o informează permanent

asupra modului de desfăşurare a operaţiunilor de căutare şi salvare.

Art. 263. – (1) Comandantul unei nave militare aflată pe mare, care primeşte un semnal

S.O.S. maritim, din orice sursă, referitor la faptul că o navă, aeronavă sau echipajele acestora se află în pericol, este obligat să se îndrepte cu toată viteza către raionul indicat, informând pe cei aflaţi în pericol, dacă este posibil, despre aceasta.

(2) În caz de imposibilitate sau în situaţia în care comandantul navei consideră că nu este raţional şi nici necesar să se îndrepte în ajutorul solicitanţilor, înscrie în jurnalul de bord motivul pentru care nu poate să se îndrepte către raionul indicat pentru acordarea ajutorului.

Art. 264. – (1) Nava militară care se află cel mai aproape de zona în care a fost transmis semnalul S.O.S. maritim devine, de regulă, cu acordul Centrului de Coordonare a Salvării din zona respectivă, Coordonatorul Căutării de Suprafaţă, iar comandantul navei devine Comandantul de la Locul Acţiunii şi preia conducerea operaţiunii de căutare-salvare.

(2) Nava ajunsă prima în zonă începe căutarea şi/sau acordarea asistenţei.

Art. 265. – Comandantul navei este absolvit de obligaţia de a se îndrepta spre nava aflată în pericol dacă are certitudinea, confirmată, că una sau mai multe nave chemate în ajutor au dat curs solicitării sau dacă este informat de către persoanele aflate în pericol sau de către comandantul altei nave care ajunge la aceste persoane la locul sinistrului, că ajutorul nu mai este necesar.

Art. 266. – (1) În situaţia în care o navă militară este implicată într-o acţiune colectivă de căutare şi salvare, comandantul acesteia este obligat să se conformeze dispoziţiilor date de coordonatorul căutării.

1. Asumarea responsabilităţii, numirea unui coordonator al căutării/operaţiunii de salvare sau acordarea primului ajutor se anunţă pe toată formaţia/zona de căutare a forţelor destinate intervenţiei.

2. Devierea navei militare de la drumul iniţial pentru participarea la acţiunile de căutare, asistenţă şi salvare se menţionează în jurnalul de bord.

   Art. 267. – În cazurile în care o navă militară participă alături de alte nave ale companiilor şi societăţilor de navigaţie la acordarea asistenţei şi salvarea unei nave sau a bunurilor şi echipajului acesteia, execută măsurile hotărâte de autoritatea care coordonează toate operaţiunile de salvare.

   Art. 268. – O navă militară este obligată să intervină cu toate mijloacele de care dispune pentru ajutorarea oricărei nave care a suferit un sinistru pe mare.

   Art. 269. – (1) După acordarea ajutorului, comandantul navei înaintează eşalonului superior raportul său, în care precizează următoarele:

   1. locul şi împrejurările care au dus la necesitatea de intervenţie;

   2. starea în care se găsea nava aflată în pericol şi încărcătura transportată;

   3. timpul cât a durat acţiunea de ajutorare şi mijloacele întrebuinţate;

   4. valoarea navei şi a încărcăturii;

   5. numele navei, al comandantului şi portul de înregistrare a acesteia;

   6. pavilionul, portul din care a plecat nava şi cel către care se deplasa;

   7. felul şi cantitatea materialelor întrebuinţate pe timpul acordării ajutorului sau proviziile date; ce acte s-au încheiat pentru plata ulterioară a materialelor consumate şi proviziilor acordate.

(2) Când nava în ajutorul căreia s-a acţionat s-a scufundat sau când este salvat un echipaj care şi-a părăsit nava, la raport se anexează un tabel cu datele celor salvaţi.

Art. 270. – Mesajele pentru solicitarea ajutorului în caz de sinistru maritim se transmit folosind aparatura specializată, astfel:

1. în caz de pericol de scufundare sau om la apă „MAY DAY”;

2. în caz de urgenţă, incendiu sau gaură de apă „PAN PAN”;

3. în celelalte cazuri de pericl*tare a siguranţei maritime „SECURITE”.

Art. 271. – Comandantul unei nave militare aflată în pericol, după ce a consultat în funcţie de posibilităţi, pe comandanţii navelor care i-au răspuns la apelul de ajutor, are dreptul de a chema acele nave pe care le consideră capabile să-i acorde ajutor.

Art. 272. – (1) În cazul căderii unui om în apă, comandantul navei ia toate măsurile pentru căutarea şi salvarea acestuia; părăsirea raionului în care s-a produs evenimentul este permisă numai după ce au fost epuizate toate posibilităţile de căutare şi salvare.

(2) În timp de război prevederile alin. (1) nu sunt obligatorii şi se aplică numai în funcţie de situaţie.

(3) Despre căderea unui om în apă se informează şi navele din zonă.

Art. 273. – Comandanţii navelor militare cu scafandri la bord care acţionează în cadrul unui sinistru informează prin toate mijloacele navele participante dacă urmează să desfăşoare activităţi de scufundare.

SECŢIUNEA a 6-a

Coliziuni şi accidente de navigaţie

Art. 274. – În caz de incendiu la bord, coliziune, eşuare sau avarii grave suferite de nava proprie, comandantul navei şi echipajul sunt obligaţi să ia măsuri pentru salvarea navei, pentru limitarea avariilor şi diminuarea pagubelor; în această situaţie se utilizează toate mijloacele şi materialele de vitalitate şi procedeele de manevră cu nava avariată, pentru salvarea acesteia şi a echipajului.

Art. 275. – Comandantul navei şi orice altă persoană aflată la bord, care din vina sa cauzează o coliziune, punerea pe uscat a navei cu urmări grave, avarierea gravă a mecanismelor ei vitale sau provoacă un incendiu, răspunde potrivit legii.

Art. 276. – (1) În urma unei coliziuni, dacă starea tehnică permite, orice navă este obligată să acorde asistenţă şi salvare celeilalte nave.

(2) Părăsirea navei colizionate aflată în pericol în locul unde s-a produs coliziunea de către cealaltă navă implicată în coliziune este interzisă dacă acest lucru nu-i pune în pericol siguranța proprie.

Art. 277. – În urma coliziunii comandantul navei întocmește un raport pe care îl înaintează eșalonului superior la sosirea în port, și care trebuie să conţină:

1. data, ora şi locul accidentului;

2. direcţia şi forţa vântului, presiunea atmosferică, starea mării, direcţia şi viteza curenţilor, condiţiile de vizibilitate în momentul producerii coliziunii;

3. drumul, viteza, luminile de navigaţie, starea mijloacelor de observare, poziţia cârmei, turația la mașini şi alte date asupra navei proprii premergătoare coliziunii;

4. momentul descoperirii celeilalte nave şi mijloacele de descoperire, poziţia reciprocă, distanţa, lumini observate;

5. denumirea celeilalte nave implicate în coliziune, pavilionul, numele comandantului/căpitanului şi armatorului;

6. drumul şi viteza probabilă a celeilalte nave implicate, semnalele folosite şi alte date despre situaţia dinaintea coliziunii;

7. prezența sau absența pilotului la bordul navei;

8. măsurile luate de nava proprie pentru evitarea coliziunii, comenzi date la maşini şi cârmă, semnale;

9. măsurile luate după producerea coliziunii;

10. avariile survenite la navele implicate – se vor anexa schiţe şi fotografii;

11. declarațiile comandantului/ofițerului secund, comandantului serviciului de luptă operații, precum și ale ofițerilor de gardă și cart aflați în serviciu la momentul producerii coliziunii;

12. harta de navigaţie, schiţa manevrei navei;

13. copii certificate conform cu originalul după jurnalul de bord și jurnalul de mașini.

Art. 278. – (1) În caz de avarii grave, comandantul navei este obligat să ia măsurile pentru salvarea navei.

(2) În situaţia în care, cu toate măsurile luate, nava se află în pericol de a se scufunda, comandantul trebuie să încerce să pună nava pe uscat în cel mai apropiat loc.

SECŢIUNEA a 7-a

Abandonul navei

Art. 279. – (1) În cazul în care, cu toate măsurile luate, nava se află în pericol de a se scufunda, comandantul navei ordonă abandonul navei şi conduce operaţiunile de abandon.

1. Niciuna dintre persoanele îmbarcate nu are dreptul să înceteze activitatea la bord sau să părăsească nava fără ordinul comandantului navei.

2. Abandonul navei se face în următoarea ordine: bolnavii, femeile şi copiii, personalul îmbarcat temporar, echipajul.

3. Comandantul părăseşte nava ultimul, după ce s-a convins că la bord nu au mai rămas alte persoane care pot fi salvate.

Art. 280. – (1) Comandantul navei este obligat să dispună măsuri pentru salvarea pavilionului navei, jurnalelor de bord şi de navigaţie, jurnalelor de maşini, documentelor și materialelor clasificate, ştampilelor, hărţilor şi a fondurilor băneşti.

1. Când există pericolul ca documentele salvate să cadă în mâna inamicului, comandantul navei ia măsuri pentru distrugerea acestora.

2. Dacă abandonul navei survine în urma luptei, pavilionul navei rămâne arborat la loc vizibil; în funcţie de situaţie, comandantul navei poate ordona părăsirea navei de către o parte, sau întregul echipaj.

Art. 281. – Dacă echipajul navei a fost salvat de o navă străină, comandantul navei trebuie să dispună toate măsurile pentru ca militarii echipajului propriu să respecte ordinea stabilită pe nava salvatoare, fără a li se ştirbi demnitatea de cetăţeni ai României şi pentru a asigura păstrarea secretului militar.

Art. 282. – (1) Echipajul salvat în afara graniţelor României se bucură de imunitate de jurisdicţie.

(2) Comandantul navei este obligat să ia toate măsurile pentru a aduce cât mai repede posibil echipajul în cel mai apropiat port sau localitate a României.

SECŢIUNEA a 8-a

Staţionarea navei

Art. 283. – (1) Staţionarea navei militare la cheu se face în portul de dislocare permanentă şi ocazional în alte porturi sau locuri special amenajate.

1. Acolo unde staţionarea este permanentă, fiecare navă militară are repartizat locul ei de acostare, unde, de regulă, sunt asigurate alimentarea cu energie electrică şi apă, precum şi posibilitatea cuplării la reţeaua telefonică.

2. Pe timpul staţionării în portul de dislocare permanentă, nava militară trebuie să fie acostată numai în locul stabilit.

3. Schimbarea locului de acostare se poate face numai cu aprobarea comandantului obiectivului militar/autorităților portuare sau pe baza ordinului eşalonului superior.

Art. 284. – (1) Legarea navei se face la instalaţiile portuare destinate acestui scop.

(2) Este interzisă legarea navei de instalaţiile care au alte destinaţii.

Art. 285. – Când o navă manevrează pentru acostare sau plecare de la cheu, echipajele navelor acostate în vecinătate sunt obligate să ajute la manevră, iar ofiţerul de gardă pe unitatea de nave numeşte personalul pentru manevră.

Art. 286. – (1) Dacă pe timpul staţionării navei la cheu, ancoră sau geamandură se primeşte ordin de schimbare a locului de staţionare, iar comandantul navei nu este la bord, manevra poate fi executată de comandantul secund sau, după caz, ofiţerul secund, numai dacă acesta a promovat examenul de admitere la comanda navei.

(2) Manevrele de ridicare a navei pe doc/cală şi de coborâre a navei de pe doc/cală, precum şi manevrele de intrare sau de ieşire din ecluză sunt conduse de comandantul navei.

Art. 287. – În cazuri de sinistru, calamitate, de pericol sau de interes general în raza portului, în apele portuare sau în radă, echipajul navei este obligat să intervină respectând prevederile instrucţiunilor întocmite pentru aceste situaţii şi ordinele eşaloanelor superioare.

Art. 288. – Pe timpul staţionării în port aspectul exterior şi interior al navei trebuie să corespundă cerinţelor practicii marinăreşti iar echipajul să respecte regulile şi ordinea portuară.

Art. 289. – (1) Curăţenia danelor de acostare, a cheurilor sau a locurilor de legare a navei la mal revine echipajului.

(2) Îndepărtarea gunoaielor şi a reziduurilor petroliere din apropierea navei se face cu mijloacele bordului şi ale navelor special destinate în acest scop.

Art. 290. – (1) Locul de staţionare a navei la ancoră trebuie ales în funcţie de scopul şi durata staţionării, în aşa fel încât să fie adăpostit, să aibă adâncimi corespunzătoare, iar natura fundului să fie favorabilă ancorării. Locul respectiv nu trebuie să împiedice intrarea/ieşirea altor nave în/din port sau să incomodeze staţionarea navelor aflate la ancoră în aceeaşi radă.

(2) Este interzisă staţionarea navei la ancoră în zonele de separare a traficului de navigaţie.

Art. 291. – (1) În timpul staţionării la ancoră, aparatele electrice de navigaţie, mijloacele tehnice de observare şi semnalizare, precum şi instalaţiile de ancorare, manevră şi guvernare ale navei sunt în stare de funcţionare, iar instalaţia de propulsie este pregătită pentru punere în funcţiune în timpul stabilit de comandantul navei.

(2) Mijloacele de salvare, de vitalitate şi de stingere a incendiilor trebuie să fie permanent pregătite pentru a putea fi folosite, atât pentru nevoile navei proprii, cât şi pentru acordarea ajutorului altor nave.

Art. 292. – Staționarea în radă comună este organizată și coordonată de comandantul grupării de nave care emite un set de instrucțiuni privind intrarea/ieșirea și staționarea.

Art. 293. – (1) Nava aflată în staţionare la ancoră, în radă, surprinsă de furtună, se pregăteşte de marş în timpul cel mai scurt, pentru a intra la adăpost sau a ieşi în larg, în funcţie de împrejurări.

1. În cazuri deosebite, când condiţiile hidrometeorologice nu permit virarea ancorei, aceasta se abandonează după ce, în prealabil, s-a marcat locul cu o baliză şi s-a consemnat poziţia în jurnalul de bord.

   Art. 294. – Pe timpul staţionării navei la ancoră în rada unui port străin echipajul respectă regulile stabilite pentru rada portului în care staţionează.

   Art. 295. – La fluviu, nava poate să staţioneze:

   1. în portul de dislocare permanentă la cheu, la ancoră sau cu prova în mal;

   2. în locuri de staţionare neamenajate la ancoră sau cu prova în mal.

Art. 296. – Locul de staţionare al navei la fluviu trebuie să îndeplinească următoarele

condiţii:

1. să nu stânjenească manevra sau marşul altor nave;

2. să aibă adâncimi corespunzătoare, ţinând cont şi de variaţia cotei în locul respectiv;

3. să nu mascheze semnalele de navigaţie;

4. să nu fie în perimetrul şenalului navigabil;

5. să respecte, pe cât posibil, locurile recomandate pentru staţionare;

6. să nu fie în sectoare de treceri grele;

7. să fie protejat împotriva gheţii şi a valurilor;

8. să fie, pe cât posibil, în afara sectoarelor cu anafoare sau contracurenţi puternici. Art. 297. – Se interzice staţionarea navei:

1. sub cablurile de înaltă tensiune;

2. sub poduri;

3. la intrarea/ieşirea în/din bazine, canale navigabile;

4. în sectoarele de trecere bacuri;

5. în aval de locurile unde s-a format un zăpor;

6. lângă o navă care transportă materiale incendiare, explozive, toxice, radioactive, sau

   care este în carantină;

7. în sectorul fluvial al altui stat riveran, fără avizul organelor competente;

8. în locurile în care, prin natura fundului sau a malurilor, pot produce găuri de apă, avarii la cârme şi elice.

Art. 298. – Pe timpul sezonului rece, la navă se iau următoarele măsuri:

1. se îndepărtează gheaţa şi zăpada de pe navă;

2. se creează şi se menţine în jurul navei un culoar fără gheaţă de minimum 30 cm;

3. se întind „ţin-te bine” pe punte;

4. se ridică la post ambarcaţiunile;

5. pe timpul scurgerii sloiurilor de gheaţă, se dublează legăturile cu malul şi se îndepărtează sloiurile dintre nave;

6. în cazul pericolului de formare a zăpoarelor, se schimbă locul de staţionare, prin redislocarea navei în locurile stabilite pentru iernat;

7. se urmăreşte ca lanţurile ancorelor să nu fie blocate de gheaţă şi se menţin gata de acţiune toate mijloacele de vitalitate.

SECȚIUNEA a 9-a

Manevra velelor. Navigația cu vele

Art. 299. – (1) Manevra navei cu vele cuprinde activitățile de învergare, dezvergare, întindere, strângere și brațare a velelor. Comandantul navei este responsabil pentru buna desfășurare a activităților.

1. Manevra velelor este o activitate caracteristică navelor cu vele și poate fi împărțită

   astfel:

   1. manevra de învergare a velelor – reprezintă totalitatea activităților desfășurate de către

      membrii echipajului în scopul ridicării și montării velelor pe vergi și straie;

   2. manevra de dezvergare a velelor – reprezintă totalitatea activităților desfășurate de către membrii echipajului în scopul demontării și coborârii velelor de pe vergi și straie;

   3. manevra de întindere a velelor – reprezintă totalitatea activităților desfășurate de către membrii echipajului în scopul dezlegării velelor și desfășurării acestora;

   4. manevra de strângere a velelor – reprezintă totalitatea activităților desfășurate de către membrii echipajului în scopul strângerii velelor și înfășurării acestora;

   5. manevra de brațare a velelor – reprezintă totalitatea activităților desfășurate de către membrii echipajului în scopul orientării velelor, prin deplasarea vergilor pe orizontală dintr-un bord în altul.

      velelor.

2. La manevra navei cu vele participă întregul echipaj al navei admis pentru manevra

Art. 300. – (1) Navigația cu vele reprezintă deplasarea navei cu vele fără motor.

(2) Prin navigația navei cu vele se înțelege: deplasarea navei prin apă în volte, plecare de la

cheu/acostare cu vele, ancorare/plecare de la ancoră/geamandură cu vele.

CAPITOLUL VIII

Onoruri și ceremonii militare

SECŢIUNEA 1

Pavilionul navei. Ridicarea şi coborârea pavilionului

Art. 301. – Pavilionul reprezintă drapelul de luptă al navelor militare.

Art. 302. – Navele militare primesc primul pavilion în cadrul unui ceremonial care se desfăşoară potrivit regulilor prevăzute în anexa nr. 9.

Art. 303. – (1) Întregul echipaj are obligaţia să apere pavilionul navei.

1. Coborârea pavilionului navei în timpul luptei de către comandantul navei, precum şi de către orice altă persoană îmbarcată, în scopul de a servi cauzei inamicului, se pedepseşte conform legii.

2. Dacă pe timpul luptei pavilionul navei a fost distrus, în locul lui se ridică imediat un pavilion de rezervă.

3. Dacă mijlocul de susţinere al pavilionului navei, bastonul pupa sau picul, a fost rupt, pavilionul se va arbora la vergă, sau într-un alt loc vizibil.

Art. 304. – La predarea-primirea funcţiei de comandant de navă se execută predarea- primirea pavilionului, după algoritmul activităţilor prevăzute în anexa nr. 10.

Art. 305. – Pe timpul manevrării, militarii vor acorda respectul cuvenit şi vor proteja pavilionul navei şi geacul, fără ca acestea să atingă puntea.

Art. 306. – Navele cărora le-au fost conferite distincții primesc pavilionul navei împreună cu panglicile distincțiilor iar când unității de nave i-au fost conferite distincții, acestea sunt purtate de nava comandant.

Art. 307. – (1) Toate navele militare care se găsesc în poziţia „armate” arborează pavilionul navei la locul stabilit prin construcţie.

1. Pe timpul cât la navele armate pavilionul navei nu este arborat, el se păstrează de către ofiţerul de gardă într-un loc stabilit prin OZN.

2. În staţionare la cheu/ancoră, paza şi supravegherea pavilionului navei se încredinţează şefului de cart, iar în marş personalului de cart.

3. Descrierea şi caracteristicile pavilionului navei sunt prevăzute în anexa nr. 11.

4. La plecarea/sosirea în/din misiune eșalonul superior structurii din care face parte nava organizează ceremonialul de plecare/sosire din misiune conform anexei nr. 12.

Art. 308. – (1) Numirea navei este formată din patru pavilioane în care primul reprezintă eşalonul superior, al doilea tipul de navă şi celelalte două ultimele cifre ale numărului de bordaj.

1. Aceasta este utilizată pentru identificare şi se arborează pentru recunoaştere vizuală la plecarea de la cheu, la intrarea/ieşirea în/din rade/porturi sau pentru confirmarea primirii anumitor semnale.

2. Alocarea pavilioanelor către eșaloane și tipurile de nave se stabilește prin ordin al șefului SMFN.

   Art. 309. – (1) Pavilionul navei se ridică astfel:

   1. la bastonul pupa, la ora 08.00, în zilele lucrătoare, când nava se află în staţionare;

   2. la bastonul pupa, la ora 09.00, în zilele nelucrătoare, când nava se află în staţionare;

   3. la pic, în momentul când ancora este la suprafaţă sau a fost molată ultima legătură de la mal şi când nava se află în marş;

   4. la bastonul pupa, la navele care nu au pic şi se află în marş.

(2) Toate navele aflate în marş poartă pavilionul navei şi pe timp de noapte.

Art. 310. – (1) Ceremonialul pentru ridicarea pavilionului navei se execută în prezenţa întregului echipaj aflat la bord, conform algoritmului prezentat în anexa nr. 13.

(2) În caz de vreme nefavorabilă și pe timpul reviziilor lunare, pavilionul navei se ridică fără echipaj, cu aprobarea comandantului.

Art. 311. – Coborârea zilnică a pavilionului navei se execută, de regulă, fără adunarea echipajului, astfel:

1. la apusul soarelui, când nava se află în staţionare la cheu, ancoră sau geamandură;

2. în momentul ancorării sau al transmiterii primei legături la mal atunci când ancorarea sau acostarea are loc în intervalul de timp de la apusul soarelui la ora ridicării pavilionului.

Art. 312. – (1) Ceremonialul de ridicare a pavilionului, geacului şi marelui pavoaz se desfăşoară în cadru solemn cu prilejul următoarelor ocazii:

1. intrarea navei în serviciu;

2. ziua Naţională a României;

3. ziua Armatei României;

4. ziua Marinei Române;

5. ziua Drapelului Naţional;

6. când navei, unității sau marii unități le-au fost conferite distincții;

7. cu ocazia altor zile de sărbătoare şi evenimente solemne stabilite prin ordinul ministrului apărării naţionale sau al şefului SMFN.

(2) La aceste ceremoniale, după comanda ofiţerului de gardă/cart: „Pavilionul, geacul şi marele/micul pavoaz sus”, se intonează instrumental și vocal Imnul Naţional al României, timp în care, odată cu pavilionul se ridică marele şi/sau micul pavoaz.

Art. 313. – (1) În cadrul unităţii de nave, în cadrul unei grupări/grupuri navale aflate în radă comună sau acostate la acelaşi cheu/dană, ridicarea/coborârea pavilionului se execută după nava comandant/directoare.

(2) În acest caz, nava comandant/directoare foloseşte ca semnal pentru conducerea acestei activităţi pavilionul „Executiv”, iar celelalte nave folosesc pavilionul „Zărit”, care se manevrează după algoritmul prevăzut în anexa nr. 13.

Art. 314. – În cazul în care nava se află într-un port într-o ţară străină, la ceremonialul de ridicare, respectiv de coborâre a pavilionului şi geacului, se intonează imnul ţării gazdă şi după aceea Imnul Naţional al României.

Art. 315. – (1) Garda destinată ridicării/coborârii pavilionului navei se numeşte numai la navele de rangul 1, 2, 3 şi la nava comandant de la unităţile de nave de rangul 4 şi se compune din 3-5 militari, nominalizați din rândul personalului de serviciu aflat în schimburile libere.

(2) Militarilor din garda nominalizată pentru ridicarea pavilionului navei nu li se distribuie

muniţie.

Art. 316. – La decomisionarea unei nave militare sau la intrarea ei în reparaţii capitale,

pavilionul navei nu se mai ridică.

Art. 317. – (1) Geacul este însemnul distinctiv al navelor militare şi se ridică la bastonul prova odată cu pavilionul navei, numai la navele de rangul 1, 2 şi 3.

(2) Modelul însemnului prevăzut la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 11.

(3) Când pavilionul navei se coboară în bernă, odată cu acesta se coboară şi geacul.

Art. 318. – (1) Flamura este un însemn al navelor militare şi semnifică faptul că nava este comandată de un ofiţer de marină.

1. La navele cu mai multe catarge, flamura se ridică la mărul celui mai mare catarg, iar la cele cu un singur catarg, la mărul acestuia şi se poartă permanent, ziua şi noaptea.

2. Modelele flamurilor prevăzute la alin. (1) sunt prevăzute în anexa nr. 11.

3. Orice navă militară armată şi comandată de un ofiţer de marină cu grad militar, poartă la mărul arborelui mare flamura navelor militare.

Art. 319. – (1) Mărcile distinctive sunt însemne care se arborează la nava militară atunci când pe aceasta se află Preşedintele României, prim-ministrul, ministrul apărării naţionale sau șeful Statului Major al Apărării.

1. Modelele mărcilor prevăzute la alin. (1) sunt prevăzute în anexa nr. 11.

2. Marca distinctivă se arborează numai cu aprobarea persoanei care are drept la această marcă; se ridică la mărul arborelui mare în locul flamurii, atât ziua cât şi noaptea şi se coboară odată cu plecarea acestei persoane de la navă. Marca distinctivă se arborează numai cu aprobarea persoanei care are drept la această marcă. Marca distinctivă se ridică la mărul arborelui mare în locul flamurii, atât ziua cât şi noaptea şi se coboară odată cu plecarea acestei persoane de la navă.

3. Atunci când se ridică marele sau micul pavoaz, marca distinctivă se va ridica tot la mărul arborelui mare, însă sub drapelul de stat.

Art. 320. – (1) Mărcile de comandament sunt însemne care se ridică atunci când în unitate sau la bordul navei se află comandantul unităţii de nave, şeful SMFN, locțiitorul șefului SMFN, comandantul Flotei, comandantul Flotilei, comandantul marii unităţi de nave sau comandantul unei grupări constituite temporar.

(2) Modelele mărcilor prevăzute la alin. (1) sunt prevăzute în anexa nr. 11.

Art. 321. – (1) Comandanții de unități sau mari unități de uscat din FN au dreptul la marcă de comandament la navele din subordine.

1. Mărcile de comandament rămân ridicate pe tot timpul cât persoanele care au dreptul se află la navă.

2. Atunci când se ridică marele/micul pavoaz, mărcile de comandament se menţin ridicate, însă sub drapelul de stat.

3. Noaptea, în timp de pace, în radă sau în marş, nava militară la care se află cel mai mare şef/comandant, în afară de marca de comandament, va purta şi lumina de navă comandant.

4. Ori de câte ori se arborează o marcă superioară, marca inferioară se coboară.

5. La submarine, în staţionare şi când navighează la suprafaţă, se arborează doar pavilionul navei.

SECŢIUNEA a 2-a

Arborarea primului pavilion

Art. 322. – (1) Înmânarea şi arborarea primului pavilion se execută într-un cadru festiv în prezenţa întregului echipaj şi a unui reprezentant al eşalonului superior.

1. Înmânarea pavilionului navelor militare se face în baza ordinului de intrare în serviciu prin care se stabileşte şi ziua în care se sărbătoreşte anual ziua navei; sărbătorirea zilei navei se organizează anual, iar o dată la 5 ani într-un cadru festiv.

2. Cu ocazia înmânării primului pavilion nava militară primeşte şi sigla distinctivă.

Art. 323. – (1) Atunci când unei nave militare i se conferă distincții, solemnitatea de înmânare a pavilionului se execută conform regulilor prevăzute în anexa nr. 10, mai puţin rostirea jurământului.

1. Înainte de înmânarea pavilionului, persoana care înmânează distincţia citeşte în faţa echipajului navei decretul/ordinul de acordare a distincţiei şi a brevetului respectiv.

2. După ridicarea pavilionului, persoana care înmânează decoraţia felicită echipajul iar echipajul răspunde prin „Ura!” prelungit de trei ori.

Art. 324. – Decoraţia şi brevetul acordate navei se păstrează expuse împreună cu primul pavilion al navei într-un spațiu vizibil, special amenajat.

Art. 325. – Când o navă militară iese din serviciu, primul pavilion, decoraţiile şi brevetele se predau Muzeului Național al Marinei Române.

SECŢIUNEA a 3-a

Modul de folosire a pavilionului şi mărcilor de către ambarcaţiunile militare

Art. 326. – (1) Toate ambarcaţiunile militare aflate în marş poartă pavilionul naţional sau marca distinctivă/de comandament.

1. Pavilionul ambarcaţiunii navei militare se păstrează de ofiţerul de gardă pe navă, la un loc cu celelalte pavilioane.

2. Pavilionul ambarcaţiunii navei militare se predă de către ofiţerul de gardă şefului ambarcaţiunii şi se restituie ofiţerului de gardă când ambarcaţiunea se înapoiază la bord.

Art. 327. – La ambarcaţiunile navei militare trimise pentru salvarea unui om căzut în apă, pavilionul se ridică la baston, numai după ce naufragiatul a fost ridicat în ambarcaţiune, iar în situaţia când omul căzut în apă a decedat, pavilionul ambarcaţiunii se arborează în bernă.

Art. 328. – Ambarcaţiunile militare în care se găsesc persoane cu drept la marcă, poartă aceste însemne la bastonul prova, iar la coborârea persoanelor respective din ambarcaţiuni, mărcile se coboară.

SECŢIUNEA a 4-a

Pavoazul electric, marele şi micul pavoaz

Art. 329. – (1) Pavoazul electric se aprinde în serile premergătoare şi în serile zilelor prevăzute la art. 312 şi în situaţia când nava militară se află în vizită cu prilejul unor activităţi de protocol într-un port străin, în măsura posibilităților se folosesc becuri colorate de la prova spre pupa, începând cu cele de culoare albastru, apoi cele de culoare galbenă, iar pe porţiunea a treia becuri de culoare roșie.

(2) La navele militare aflate în staţionare, acesta se aprinde/stinge pe timpul nopţii, la orele stabilite.

Art. 330. – (1) Marele pavoaz se ridică numai în staţionare şi pe timp favorabil, iar cu cel puțin 30 de minute înainte de plecarea navei în marş, acesta se coboară.

1. Marele pavoaz se compune din pavilioanele codului de pavilioane saulă dispuse de la prova spre pupa începând cu acele pavilioane la care predomină culoarea albastru, apoi cele cu culoarea predominantă galben, iar spre porţiunea a treia cu culoarea predominant roşu.

2. Pentru acoperirea întregului spaţiu dintre bastonul prova, arboradă şi baston pupa se pot utiliza pavilioane de la mai multe coduri.

3. Se evită utilizarea pavilioanelor saulă ce conţin culoarea negru.

4. Din marele pavoaz nu fac parte pavilioanele care sunt la fel cu pavilioanele altor ţări sau prin dispunere ar forma cuvinte sau propoziţii.

5. Navele ridică marele pavoaz în zilele/situațiile prevăzute la art. 312 şi când acestea se află în vizită cu prilejul unor activităţi de protocol într-un port străin, situaţie în care nava ridică la vergă drapelul de stat al ţării pe teritoriul căreia se află.

6. Marele pavoaz se ridică întotdeauna împreună cu micul pavoaz.

Art. 331. – (1) Când se ridică marele pavoaz, nava comandant/directoare foloseşte ca semnal pentru conducerea acestei activităţi două pavilioane „Executiv”, iar celelalte nave folosesc două pavilioane „Zărit”.

(2) Când al doilea pavilion de acelaşi tip lipseşte se poate utiliza primul repetitor.

Art. 332. – (1) Pe vreme nefavorabilă, atunci când situaţia nu permite ridicarea marelui pavoaz, se ridică numai micul pavoaz.

1. Micul pavoaz se compune din geac, la bastonul prova, drapelul de stat, la catarg, în locul flamurii şi pavilionul navei, la bastonul pupa.

2. Geacul reprezintă pavilionul FN şi se ridică la bastonul prova sau la primul arbore dinspre prova.

3. Pavilionul și geacul se ridică doar în staţionare, drapelul se ridică la catarg în marș sau când nu se poate ridica pavilionul la bastonul pupa.

SECŢIUNEA a 5-a

Întâmpinarea persoanelor oficiale/şefilor care vin la bord

Art. 333. – Atunci când sosesc la bord Preşedintele României, preşedintele Senatului, preşedintele Camerei Deputaţilor, prim-ministrul Guvernului României, ministrul apărării naţionale, secretarii de stat ai Ministerului Apărării Naţionale, şeful Statului Major al Apărării, secretarul general al Ministerului Apărării Naţionale, şefii de state, preşedinţii de parlamente, prim-miniştrii sau şefii de guverne, miniştrii apărării şi şefii statelor majore generale/similarii aflaţi în vizite oficiale în România, ambasadorii acreditaţi în România, şefii/comandanţii ai categoriilor de forţe ale armatelor străine aflaţi în vizite oficiale în România, amiralii, generalii, comandanţii direcţi şi ofiţerii care conduc inspecţia/controlul/evaluarea/vizita navei/unităţii de nave, comandantul care îi întâmpină prezintă onorul, raportul şi îi însoţeşte.

Art. 334. – Pentru persoanele prevăzute la art. 333, onorul se prezintă numai titularilor sau înlocuitorilor legali, la intrarea la bordul navelor din FN de către comandantul navei şi o gardă formată din ofiţerul de gardă pe navă, şeful de cart şi 3 militari în gardă cu armamentul individual; la comanda comandantului de navă, şeful de cart dă onorul cu sifleea, iar ceilalţi militari din gardă salută.

Art. 335. – (1) Persoanele prevăzute la art. 333 care sosesc/pleacă la/de la bord în vizită oficială sau în inspecţie/control/evaluare sunt întâmpinate/conduse şi primesc onorul cu garda şi echipajul navei aliniat pe punte, ceremonialul se execută în conformitate cu algoritmul prevăzut în anexa nr. 13.

(2) Raportul şi onorul cu echipajul la front se acordă numai la prima sosire a acestora la bord, în cursul zilei respective.

Art. 336. – (1) Sosirea la bord a comandantului de navă şi a şefilor lui se anunţă prin sonerie, folosindu-se următoarele semnale:

1. pentru comandantul navei 3 sunete lungi;

2. pentru comandantul unităţii de nave 4 sunete lungi;

3. pentru toţi şefii comandantului unităţii de nave 5 sunete lungi.

(2) Semnalele prevăzute la alin. (1) se dau în intervalul de timp de la deşteptare şi până la stingere, ori de câte ori aceste persoane se află în apropierea navei, până la urcarea la bord.

Art. 337. – (1) Ofiţerul de gardă este obligat să întâmpine la schelă/scară, atât la sosire, cât şi la plecare, pe toţi ofiţerii mai mari sau egali în grad şi să comande „Drepţi”, iar şeful de cart să dea onorul cu sifleea.

(2) Onorul cu sifleea se dă în intervalul de timp de la deşteptare şi până la stingere de către şeful de cart, chiar dacă ofiţerul de gardă, din motive impuse de serviciu, nu se află la schelă sau la scară.

Art. 338. – Când în apropiere de schelă sau pe scară se află o persoană mai mare în grad/funcţie decât persoana care intră sau iese de la bord, nu se mai comandă „Drepţi” şi nu se mai dă onorul cu sifleea.

Art. 339. – (1) Ofiţerii care vin la bordul unei nave militare sunt întâmpinaţi după cum urmează:

1. superiorii comandantului navei în grad şi funcţie, de către comandantul navei şi ofiţerul de gardă pe navă;

2. comandantul navei, de către ofiţerul de gardă pe navă;

3. comandantul altei nave, de către comandantul navei, dacă cel care vine la bord este egal sau mai mare în grad; dacă este mai mic în grad, atunci întâmpinarea se face de către ofiţerul de gardă pe navă, căruia îi revine obligaţia de a-l conduce la comandant;

4. ceilalţi ofiţeri sunt întâmpinaţi de către ofiţerul de gardă pe navă, iar cei care nu fac parte din echipaj sunt conduşi la persoanele cu care vor să ia legătura.

1. În situaţia în care persoanele prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), intră la bord de mai multe ori în cursul aceleiaşi zile, sunt întâmpinaţi în acelaşi mod, dar fără să li se mai dea raportul.

2. Când ofiţerul de gardă nu se află la schelă, el este chemat de şeful de cart prin semnal cu soneria şi se prezintă celor mai mari în grad, conducându-i la comandantul navei.

3. Maiştrii militari şi subofiţerii sunt întâmpinaţi de către şeful de cart, care are obligaţia să raporteze ofiţerului de gardă despre sosirea lor.

SECŢIUNEA a 6-a

Parada navală

Art. 340. – Parada navală este o activitate care se execută de navele şi ambarcaţiunile militare din FN cu ocazia unor evenimente festive.

Art. 341. – (1) Parada navală se execută cu navele în marş sau staţionare, în port sau la

ancoră.

(2) Parada navală se desfăşoară pe baza unui plan întocmit de eşalonul care organizează

această activitate şi care trebuie să prevadă: cine este comandantul paradei, locul şi data desfăşurării, dispozitivul navelor şi ţinuta echipajelor pentru paradă, data şi ora ocupării dispozitivului, programul repetiţiilor şi activităţilor, legăturile şi locul navei comandant.

Art. 342. – (1) Când parada se execută cu navele în staţionare, echipajele se dispun pe punţi, de-a lungul bordului, după înălţime cu sensul de la prova spre pupa, începând cu ofiţerii, maiştrii militari, subofiţerii şi soldaţii şi gradaţii profesionişti.

(2) Pe timpul paradei navale, comandantul navei se află pe comandă, în acelaşi bord cu echipajul.

(3) La navele cu vele, echipajul poate fi dispus la front pe vergi.

Art. 343. – Algoritmul orientativ de desfăşurare a paradei navale este prevăzut în anexa nr. 14.

SECŢIUNEA a 7-a

Saluturi marinăreşti

Art. 344. – (1) Salutul marinăresc face parte din ceremonialul tradiţional stabilit pe baza obiceiurilor şi a normelor marinăreşti unanim recunoscute pentru primirea navelor, persoanelor oficiale, cu ocazia vizitelor şi pe timpul întâlnirii navelor pe mare sau fluviu.

(2) Salutul marinăresc reprezintă onorul pe care îl dau navele cu echipajul, cu pavilionul, cu salve de tun sau cu alte mijloace vizuale sau sonore, altor nave, persoanelor oficiale sau în cinstea unei naţiuni străine.

Art. 345. – (1) Salutul între nave se acordă când acestea se întâlnesc ziua, pe mare, fluviu sau în radă.

1. Navele militare se salută reciproc prin trecerea echipajelor la front în bordurile de întâlnire, iar la o distanţă de 1-2 cabluri, se ordonă „Front la tribord/babord”.

2. Atunci când comandantul navei se află pe comanda de marş, acesta, împreună cu ofiţerul de cart, ies în bordul de întâlnire şi acordă salutul navei întâlnite, iar în situaţia în care comandantul navei lipseşte din comanda de marş, salutul se acordă de către ofiţerul de cart.

3. Când se întâlnesc nave militare care navighează sub diferite mărci sau care sunt de ranguri diferite, dar fără mărci, salutul se acordă mai întâi de nava care poartă marca inferioară sau care este de rang mai mic.

4. Regula este valabilă şi pe timpul manevrelor de acostare, ancorare, plecare de la cheu sau de la ancoră; nava care este acostată la cheu acordă salutul de către ofiţerul de gardă pe navă.

5. Când se întâlnesc nave militare care navighează sub aceleaşi mărci sau nave de acelaşi rang dar fără mărci, salutul se acordă pe cât posibil, în acelaşi timp de către ambele nave.

6. Semnalul „Front la tribord/babord” se dă cu fluierul de către ofiţerul de cart/gardă sau de către comandantul navei la navele de rangul 4, printr-un sunet lung şi unul scurt, iar „Liber de la front” prin două sunete scurte.

7. Pe timp de noapte se aprind luminile de „manevră şi salut” şi nu se dă salutul cu

   fluierul.

   Art. 346. – În cazul în care navele militare întâlnesc nave comerciale care salută prin

   coborârea pavilionului, la ordinul ofiţerului de cart li se răspunde la salut printr-o singură coborâre a pavilionului la 1/3 din lungimea saulei şi ridicarea acestuia imediat.

   Art. 347. – Salutul între nave militare nu se acordă:

   1. de la apusul şi până la răsăritul soarelui;

   2. pe timpul manevrelor de plecare de la ancoră, ancorare, a misiunilor de foc, a alertelor, a exerciţiilor generale pe navă, executării manevrelor de formaţii şi evoluţii;

   3. pe timpul acţiunilor de salvare şi când se asigură manevra altor nave în port;

   4. când se transportă persoane decedate;

   5. când se navighează în condiţii de ceaţă, pe timpul instituirii avertismentelor hidrometeorologice, sau pe fluviu în zone în care curenţii sunt puternici;

   6. în orice situaţie în care darea salutului ar pericl*ta siguranţa navei.

Art. 348. – (1) Ambarcaţiunile militare aflate în marş trebuie să se salute reciproc când se găsesc la o distanţă mai mică de 50 m între ele.

(2) Salutul se acordă de către ambarcaţiunea al cărei şef este mai mic în grad, iar la grade egale, salutul se dă pe cât posibil în acelaşi timp.

Art. 349. – Şefii ambarcaţiunilor militare care pe timpul ridicării/coborârii pavilionului se află în apropiere sunt obligaţi să comande „Drepţi” şi să menţină aparatul propulsor stopat sau ramele în poziţia „Drepţi”, pe toată durata ceremonialului.

Art. 350. – Salutul din ambarcaţiuni militare nu se acordă:

1. de la apusul şi până la răsăritul soarelui;

2. pe timpul concursurilor de bărci, a acţiunilor de salvare şi când se asigură manevra navelor în port;

3. când se transportă bolnavi sau persoane decedate;

4. când se găsesc pe mare cu vânt puternic şi valuri sau când se navighează pe fluviu în zone cu curent mare;

5. în orice situaţie în care darea salutului ar pericl*ta siguranţa navigaţiei.

Art. 351. – (1) Cu ocazia unor zile festive sau a unor vizite oficiale, la ordin, navele militare pot acorda salutul solemn cu artileria de la bord, care constă din 21 de salve, iar pe timpul executării salutului solemn, se intonează Imnul Naţional al României.

1. Modul de execuţie în detaliu a saluturilor cu salve de tun se stabileşte prin ordin sau precizări ale şefului SMFN.

2. Saluturile cu salve de tun se dau numai de navele armate, de la distanţa de 3 cabluri de

   țărm.

3. În marş, salutul cu salve de tun se dă numai pe timp de zi.

Art. 352. – Navele militare care ies/intră din/într-un port străin dau salutul cu salve de tun

la trecerea prin zona stabilită în protocol.

Art. 353. – (1) Salutul funebru se dă de către navele militare româneşti la debarcarea defunctului de la bord sau la scufundarea lui în apă, conform prevederilor secţiunii a 8-a.

(2) Salutul funebru prevăzut pentru ofiţeri cu grade inferioare se acordă şi maiştrilor militari, subofiţerilor şi soldaţilor/gradaţilor profesionişti decoraţi cu ordine ale României.

Art. 354. – Navele armate aflate în probe, cele care participă în cadrul ieșirilor pe mare/fluviu sau alte exerciţii, cât şi cele care se află în porturi în care acest salut este oprit prin regulamentul portului, nu dau salutul cu salve de tun.

SECŢIUNEA a 8-a

Onorul militar la procesiunile funerare la bord

Art. 355. – Organizarea procesiunii funerare la bordul navei îi revine comandantului navei.

Art. 356. – (1) Nava militară pe care se găseşte corpul defunctului coboară pavilionul în bernă; în momentul când corpul se scufundă în mare, când ambarcaţiunea care transportă corpul la mal se îndepărtează la două cabluri de navă, sau când defunctul se scoate direct la mal, pavilionul se ridică la semn.

1. În cazul decesului persoanelor care au dreptul la mărci distinctive şi de comandament, mărcile acestora se coboară şi se menţin în bernă, ca şi pavilionul navelor militare.

2. În timpul luptei, pavilionul şi mărcile de comandament nu se coboară în bernă.

   Art. 357. – (1) La bord, sicriul cu militarul decedat se poziționează/așează la prova pe un postament respectând următoarele reguli:

   1. se acoperă cu drapelul României, cu culoarea albastră spre capul corpului neînsufleţit;

   2. cascheta/bereta se aşează pe sicriu, la capul defunctului;

   3. în cazul ofiţerilor, stiletul cu lama şi teaca se aşează pe sicriu în forma literei „X”;

   4. alături de sicriu, pe o pernă din catifea/astar roşie, se expun distincțiile primite, dacă aceste obiecte se află la bord;

   5. pe timpul cât stă la bord, la sicriul defunctului se instalează o gardă de onoare.

(2) Înainte de coborârea defunctului în mare sau înainte de înmormântarea la uscat se desfăşoară serviciul religios de înmormântare, după care, drapelul României, distincțiile şi stiletul se expun, se strâng şi se predau ulterior familiei.

Art. 358. – Toate navele militare care staţionează în apropierea unei nave la bordul căreia se află un defunct sau când în apropierea lor, până la o distanţă de două cabluri, trece o navă cu un defunct la bord, coboară pavilionul în bernă şi îl ridică la semn după ce defunctul a fost ridicat de la bord sau după ce nava respectivă, în trecere, s-a depărtat la distanţă mai mare de două cabluri.

Art. 359. – (1) Când defunctul se scufundă în mare sau se scoate de la bordul navei pentru a fi înmormântat pe uscat, muzica militară/staţia de radioamplificare intonează Imnul Naţional al României, iar echipajul adunat pe punte dă onorul.

(2) Pe timpul procesiunii, comandantul navei ţine o scurtă cuvântare, cu date despre activitatea decedatului.

Art. 360. – Când corpul neînsufleţit al comandantului marii unităţi sau al unităţii de nave se transportă pe o navă, la bastonul prova al navei care transportă defunctul se ridică în bernă marca acestuia; când nava trece prin apropierea navelor care staţionează în radă la o distanţă mai mică de două cabluri, echipajele acestora se adună la front pe punte.

Art. 361. – Desfăşurarea înmormântării şi a ceremoniei funerare la uscat va avea loc conform prevederilor militare.

SECŢIUNEA a 9-a

Obiecte cu valoare istorică la navă

Art. 362. – La navă se păstrează toate obiectele cu valoare istorică care ilustrează meritele navei şi ale echipajului, atât în timp de pace, cât şi în timp de război, pentru a dovedi şi reaminti în permanenţă echipajului evenimentele glorioase şi însemnate din viaţa navei.

Art. 363. – (1) Obiectele cu valoare istorică ale navei militare sunt:

1. primul pavilion sau cel cu care nava a participat la activităţi importante;

2. distincţiile navei: decoraţii, brevete, scrisori, ordine pe unitate şi cadouri primite de la persoane oficiale cu funcţii de răspundere în stat şi de la eşaloanele superioare;

3. fotografiile eroilor României care au făcut serviciul militar la navă şi ale militarilor căzuţi în luptă, precum şi ale membrilor echipajului care au săvârşit fapte de eroism;

4. obiectele de artă, materialele media care ilustrează diferite momente din evenimentele istorice petrecute la navă;

5. trofeele de luptă.

(2) Trecerea obiectelor în categoria celor istorice se face prin OZU.

(3) Din categoria obiectelor cu valoare istorică nu fac parte documentele clasificate şi oficiale ale navei, ordinele pe navă, jurnalele de bord şi de navigaţie sau documentele care urmează să fie predate la arhivă.

Art. 364. – Fiecare navă militară/unitate de nave înscrie în registrul istoric al navei/unităţii obiectele prevăzute la art. 363 alin. (1), specificând datele referitoare la provenienţa lor şi descriindu-le pe scurt.

Art. 365. – Răspunderea pentru păstrarea obiectelor cu valoare istorică revine comandantului navei; pentru întreţinerea acestor obiecte se numeşte unul din ofiţerii navei; obiectele învechite sau care se pot deteriora se păstrează în ambalaje speciale, astfel încât să poată fi văzute.

Art. 366. – În cazul în care păstrarea obiectelor cu valoare istorică la navă nu este posibilă, comandantul marii unităţi poate hotărî să fie predate Muzeului Național al Marinei Române.

Art. 367. – La decomisionarea unei nave militare, obiectele cu valoare istorică se predau la Muzeul Național al Marinei Române sau se transmit navei care va primi aceeaşi denumire și/sau va prelua tradițiile acesteia.

CAPITOLUL IX

Organizarea și executarea serviciului interior la navele militare/ unitățile de nave

SECŢIUNEA 1

Scop şi conţinut

Art. 368. – (1) La navele militare/unitățile de nave se organizează și se execută serviciul interior în scopul menținerii capacității operaționale în orice situație, pe timp de zi și de noapte, coordonării și monitorizării activităților, asigurarea vitalității și securității navelor, precum și respectării regulilor de disciplină militară și de ordine interioară.

(2) Serviciul interior se execută din momentul încadrării statului de organizare și cuprinde următoarele categorii de servicii:

1. serviciul de continuitatea conducerii;

2. serviciul de permanenţă;

3. serviciul de pază;

4. serviciul de intervenţie.

Art. 369. – (1) Categoriile de servicii, personalul şi subunităţile destinate pentru serviciul interior se precizează de către comandantul navei/unităţii de nave, anual, prin OZN sau, după caz, OZU şi ori de câte ori situaţia o cere, în funcţie de tipul, clasa, rangul, starea de pregătire pentru luptă şi încadrarea cu personal.

(2) Comandantul navei, va stabili prin OZN sau, după caz, OZU, organizarea serviciului de permanență la bord pentru fiecare dintre situaţiile în care se află nava:

1. în staţionare la cheu în locul de dislocare permanentă;

2. în staţionare la cheu în porturi străine sau altele decât cel de dislocare permanentă;

3. în marş/staţionare pe mare/fluviu.

Art. 370. – (1) Serviciul de continuitatea conducerii se organizează la unitățile de nave/subunitățile la care se execută serviciul de permanență, serviciul de pază și serviciul de intervenție, în locul de dislocare permanentă, cu excepția cazului când în același obiectiv militar/Port Militar sunt dislocate mai multe unități militare aflate în relație de subordonare, caz în care serviciul se organizează la unitatea militară de nivel ierarhic superior.

1. Serviciul de continuitatea conducerii se execută în intervalul de timp care excedează programului de lucru stabilit, în zilele de repaus săptămânal și de sărbători legale.

2. Serviciul de continuitatea conducerii se execută de către comandantul unității de nave, locțiitorul comandantului, șeful de stat major și șeful modulului operații/similar, inclusiv înlocuitorii legali, precum și de către șefii altor module din compunerea statului major al unității, comandanți de navă nominalizați în OZU de comandantul unității.

3. Persoana care, conform planificării lunare execută serviciul de continuitatea conducerii, asigură continuitatea îndeplinirii atribuțiilor specifice, fiind în măsură să se prezinte la unitate în termenele și condițiile prevăzute de procedurile operaționale aprobate în acest scop. La momentul prezentării în unitate a persoanei care execută serviciul de continuitatea conducerii, ofițerul de gardă raportează despre aceasta eșalonului superior.

Art. 371. – (1) Serviciul de permanenţă la bordul navei constă în serviciul de gardă şi serviciul de cart.

1. Serviciul de gardă este destinat pentru conducerea şi îndeplinirea tuturor îndatoririlor legate de activitatea zilnică şi are o durată continuă de 24 de ore.

2. Serviciul de cart este destinat pentru conducerea şi îndeplinirea tuturor îndatoririlor legate de activităţile specifice la bord când nava se află, la ancoră sau în marş şi se execută pe schimburi cu durata de 2-6 ore, în funcţie de tipul, clasa și misiunile navei.

3. Pentru anumite posturi şi în funcţie de condiţiile hidrometeorologice, comandantul navei poate modifica durata unui schimb de cart, consemnând acest lucru în jurnalul de bord.

   Art. 372. – (1) În locul de dislocare permanentă, în funcție de organizarea navei/unității de nave, dispunerea, tipul și rangul navelor se pot stabili următoarele tipuri de servicii de permanență:

   1. ofiţer de gardă pe unitatea de nave;

   2. ajutor al ofiţerului de gardă pe unitatea de nave;

   3. ofiţer de gardă pe navă;

   4. ajutor al ofiţerului de gardă pe navă;

   5. ofiţer de gardă sub punte;

   6. şef de cart;

   7. curier de cart;

   8. motorist de gardă;

   9. electrician de gardă;

   10. mecanic vitalist de gardă;

   11. bucătar de gardă;

   12. militar de gardă la bucătărie;

   13. radiotelegrafist de gardă/cart, operator radio/ACT;

   14. observator;

   15. sanitar de gardă.

(2) La bordul submarinului, care este considerat ca denumire în sensul de navă, se execută cartul în postul central şi se stabilesc următoarele servicii de permanenţă:

1. ofiţer de gardă pe submarin;

2. ajutorul ofiţerului de gardă pe submarin;

3. mecanic vitalist de gardă pe submarin;

4. electrician de gardă pe submarin.

Art. 373. – (1) Din personalul din serviciul de permanenţă la nivelul navei/secţiei/grupului de nave se constituie grupa de vitalitate care se nominalizează prin OZU sau, după caz, OZN.

1. Grupa de vitalitate este condusă de ofiţerul de gardă pe navă/unitate;

2. Grupa de vitalitate acţionează pentru:

   1. intervenţia în cazul apariţiei incendiilor sau găurilor de apă;

   2. intervenţia în cazul poluării accidentale a mediului, în proximitatea navei/submarinului.

Art. 374. – (1) La navele de rangul 4, pe timpul staţionării în locurile de dislocare permanentă, serviciul de permanenţă poate fi organizat pe unitatea/secţia/grupul de nave; în acest caz, se prevăd următoarele tipuri de servicii:

1. ofiţer de gardă pe secţia/grupul de nave;

2. ajutor al ofiţerului de gardă pe unitatea/secţia/grupul de nave;

3. şef de cart;

4. curier de cart;

5. mecanic vitalist;

6. alte servicii, în funcţie de situaţie.

1. La navele de rangul 2 și 3, pe timpul staţionării în locul de dislocare permanentă, serviciul de şef de cart poate fi organizat la nivelul secţiei sau al grupului de nave.

   Art. 375. – Tabelul cu posturile serviciului de gardă şi cart se întocmeşte de către comandantul secund sau, după caz, ofiţerul secund şi se aprobă de către comandantul navei, iar la întocmirea tabelului trebuie avut în vedere ca numărul persoanelor din serviciul de permanenţă să fie stabilit la strictul necesar şi în niciun caz să nu depăşească 1/3 din efectivul prezent al navei.

   Art. 376. – La bordul navei, în funcţie de rangul acesteia, în situaţia staţionării la cheu în porturi străine sau altele decât cel de dislocare permanentă, se execută serviciile prevăzute la art. 372 şi în plus următoarele servicii:

   1. subunitate de protecţia forţei;

   2. alte servicii, în funcţie de situaţie.

Art. 377. – (1) La bordul navei, în funcţie de rangul acesteia, pe timpul marşului, staţionării la ancoră pe mare/fluviu, se stabilesc următoarele tipuri de servicii de permanenţă:

1. ofiţer de cart pe navă;

2. ajutor al ofiţerului de cart pe navă;

3. ofiţer de gardă pe navă;

4. ajutor al ofiţerului de gardă pe navă;

5. ofiţer de gardă/cart sub punte;

6. şef de cart;

7. curier de cart;

8. observator-semnalizator, electrician aparate de navigaţie, timonier, radiotelegrafist, radiolocatorist, hidrolocatorist, motorist de cart;

9. electrician de gardă;

10. mecanic vitalist de gardă;

11. veghe la ancoră;

12. bucătar de gardă;

13. militar de gardă la bucătărie;

14. sanitar de gardă;

15. subunitate de intervenţie/protecţia forţei;

16. armamentul ambarcaţiunii de serviciu.

1. Serviciul de permanenţă pe timpul marşului, staţionării la ancoră pe mare/fluviu, se execută în scopul:

   1. desfășurării în siguranţă a navigaţiei;

   2. asigurării stării de pregătire pentru luptă ordonate;

   3. staţionării pe mare/fluviu în siguranţă.

2. Serviciul de gardă şi cart pe mare/fluviu se organizează pentru toată perioada cât nava se află pe mare/fluviu, iar personalul nominalizat în serviciu se consemnează în OZU sau, după caz, OZN.

Art. 378. – Conducerea nemijlocită a personalului serviciului de permanenţă şi răspunderea pentru executarea corectă a serviciului revin ofiţerului de gardă pe navă, iar atunci când în cadrul serviciului de permanenţă la navă există și ofiţer de cart pe navă, răspunderea generală pentru conducerea personalului din serviciu revine ofiţerului de cart.

Art. 379. – (1) Personalul înarmat din serviciul interior execută, de regulă, serviciul cu arma pe care o are în dotare.

1. Ofiţerul de gardă execută serviciul înarmat cu pistol şi un încărcător plin, dacă acesta face parte din rândul cadrelor militare.

2. Șeful de cart și curierul de cart execută serviciul înarmat cu baionetă.

3. Celelalte persoane din serviciul de permanenţă nu poartă armament, dar trebuie să fie în măsură să-l ridice în timpul cel mai scurt.

4. Locurile, măsurile de siguranță și regulile de încărcare/descărcare a armamentului cu care se execută serviciul interior, se stabilesc prin documentele personalului de serviciu, de către comandantul/ofițerul secund al navei;

5. Personalul din serviciul de permanenţă la bordul navei poartă banderole, potrivit tipurilor de serviciu executat, ale căror modele sunt prevăzute în anexa nr. 15.

Art. 380. – (1) Serviciul de pază și serviciul de intervenție se organizează şi se execută pentru asigurarea securităţii, dinspre luciul de apă și/sau de la mal, a porturilor militare, a informaţiilor clasificate, bunurilor şi valorilor materiale deţinute cu orice titlu, existente în interiorul acestuia.

1. Documentul pe baza căruia se organizează şi se execută paza şi intervenţia în porturile militare este planul de pază şi intervenţie al Portului militar.

2. Planul de pază și intervenție al Portului militar se aprobă de către comandantul obiectivului militar.

3. Când nava staționează în locații nesecurizate, serviciul de pază şi serviciul de intervenţie se organizează și execută pentru protecţia personalului, paza navei sau a unor bunuri aflate la cheu, pentru neutralizarea forţelor/elementelor care pun în pericol nava.

4. La nava unde prin rol este organizată echipă de protecţie a forţei, respectiv echipă de inspecţie şi control, serviciul de pază şi serviciul de intervenţie se execută, de regulă, de către aceasta.

5. Personalul nominalizat în serviciul de pază şi serviciul intervenţie se numeşte prin OZN şi va avea asupra sa armamentul stabilit de către comandantul navei.

Art. 381. – (1) Paza și securitatea navei aflate în misiune/în locurile de staționare temporară se asigură cu personalul din serviciul de permanență conform organizării stabilite de comandantul navei.

(2) La nava unde prin rol este organizată echipă de protecţie a forţei, respectiv echipă de inspecţie şi control, asigurarea pazei și securității navei se execută, de regulă, de către acestea.

SECŢIUNEA a 2-a

Selecţionarea, pregătirea şi numirea personalului de serviciu pe navă/unitatea de nave

Art. 382. – (1) Selecţionarea, evaluarea medicală, psihologică și numirea personalului pentru executarea serviciului interior se face anual, în luna noiembrie sau ori de câte ori este nevoie.

1. Comisia de selecţionare a personalului pentru executarea serviciului interior este condusă de comandantul secund sau, după caz, ofiţerul secund pentru navă sau de către şeful de stat major pentru unitatea de nave.

2. Selecţionarea personalului pentru executarea serviciului de continuitatea conducerii se face de către locțiitorul comandantului/șeful de stat major.

3. Numirea personalului în serviciu se face pe baza planificării lunare întocmită de către comandantul secund sau, după caz, ofiţerul secund, prin OZU sau, după caz, OZN şi se anunţă cu cel puţin 24 de ore înainte.

4. Numirea personalului care execută serviciul de cart pe mare/fluviu se face prin OZN sau, după caz, OZU, pentru toată perioada executării misiunii şi prima zi după terminarea acesteia.

   Art. 383. – Comandantul navei şi comandantul secund sau, după caz, ofiţerul secund nu execută serviciul de permanență la bordul navei, cu excepția navelor de rangul 4.

   Art. 384. – Pregătirea personalului înainte de intrarea în serviciul de permanență se execută sub conducerea ofiţerului de gardă sau a ajutorului ofiţerului de gardă care urmează să intre în serviciu, în orele stabilite prin programul orar săptămânal.

   Art. 385. – (1) Pregătirea personalului selecționat pentru serviciul de permanență se execută astfel:

   1. centralizat, la începutul fiecărui trimestru printr-o convocare cu durata de 3-4 ore de către comandantul serviciului de luptă operații/șeful modulului operații/persoana desemnată la unitatea de nave în colaborare cu ceilalți comandanți de servicii de luptă/șefi de module cu atribuții în domeniu, pe tipuri de servicii, și se verifică de către șeful de stat major/comandantul secund sau, după caz, ofiţerul secund;

   2. lunar, în lunile în care nu se execută convocare trimestrială, pe tipuri de servicii, printr-o convocare cu durata de 1-2 ore cu personalul planificat să execute serviciul în luna următoare, de către persoana desemnată numită prin OZN sau, după caz, OZU.

(2) Personalul nou selecționat la executarea serviciului de permanență sau care a lipsit de la bordul navei mai mult de 60 de zile calendaristice, execută această convocare pe o durată de 4-6 ore, la ordin.

Art. 386. – (1) Ţinuta personalului din serviciul de permanență se stabileşte de către comandantul navei, prin atribuţiile care reglementează fiecare serviciu, iar în funcţie de anotimp, starea vremii şi condiţiile specifice de îndeplinire a serviciului, ţinuta este: de oraș și serviciu, combat, sau de protecţie.

1. Pentru protecţia militarilor care efectuează serviciu la exterior, atunci când temperatura aerului este de minus 5°C sau mai scăzută, precum şi pe timp nefavorabil: ploaie, viscol, ninsoare, comandantul navei dispune următoarele măsuri:

   1. dispune asigurarea echipării fiecărei persoane cu materiale/echipamente de protecţie împotriva intemperiilor în conformitate cu normativele privind repartiţia acestor materiale;

   2. reducerea duratei de executare a serviciului în post cu 1-2 ore;

   3. alte măsuri pe care le consideră necesare pentru protejarea sănătăţii personalului din serviciu la exterior.

2. La temperaturi de plus 350C la umbră şi mai ridicate şi la depăşirea indicelui de confort termic, comandantul navei dispune următoarele măsuri pentru protejarea militarilor:

   1. instalarea tendelor/copertinelor pentru protecţie împotriva razelor solare;

   2. reducerea duratei de executare a serviciului în post cu 1-2 ore;

   3. alte măsuri pe care le consideră necesare, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2000 privind măsurile ce pot fi aplicate în perioadele cu temperaturi extreme pentru protecţia persoanelor încadrate în muncă, aprobată prin Legea nr. 436/2001.

3. La submarine serviciul de gardă şi serviciul de cart se execută în ţinută de protecţie

Art. 387. – (1) Examinarea medicală a persoanelor care execută serviciul de permanenţă se execută, de către medicul navei sau, după caz, al unităţii de nave, sau, în absența acestuia, de către sanitarul șef/asistentul medical.

1. Pentru persoanele care execută serviciul în ture, examinarea medicală se execută astfel încât fiecare dintre acestea să fie consultată cel puțin o dată pe săptămână și ori de câte ori este cazul.

2. Înainte de intrarea în serviciu, persoanele declarate apte în urma examinării medicale sunt obligate să raporteze orice modificare a stării de sănătate către medicul/persoana calificată nominalizată prin ordin de zi, sau, în lipsa acestora, șefului direct, care ia măsuri de acordare a

   primului ajutor și de evacuare către o formațiune militară, corespunzătoare tipului de afecțiune și procedurilor existente.

3. În situații de urgență medicală, pe timpul executării serviciului, ofițerul de gardă pe navă/unitatea de nave solicită intervenția medicului/sanitarului și apelează numărul unic de urgență 112.

4. Rezultatele examinării medicale se consemnează atât în documentele medicale, cât și în cele specifice serviciilor respective.

SECŢIUNEA a 3-a

Apelul şi schimbarea personalului din serviciul de permanenţă

Art. 388. – (1) La nave/unitățile de nave, apelul şi schimbarea întregului personal din serviciul de permanenţă, se face la începerea programului, dimineaţa, între orele 07.00 şi 09.00.

(2) Apelul se execută în scopul verificării ţinutei militarilor, a prezenţei personalului de serviciu, precum şi pentru trecerea acestuia în subordinea ofiţerului de gardă pe navă.

Art. 389. – (1) Cu o jumătate de oră înainte de ora fixată pentru apelul personalului din serviciul de permanenţă, pe navă se dă comanda: „Serviciul de permanenţă, pregătirea pentru adunare!”, se precizează ţinuta, în funcţie de sezon.

1. Cu zece minute înainte de ora fixată pentru apelul personalului din serviciu, pe navă se dă comanda: „Serviciul de permanenţă, adunarea pentru apel!”.

2. Locul de adunare a personalului din serviciu se fixează de către comandantul navei/unităţii de nave.

Art. 390. – Ofiţerul de gardă pe navă sau ofițerul de cart pe navă verifică prezenţa întregului personal de serviciu subordonat în mod direct acestuia, aspectul exterior al militarilor, reaminteşte acele particularităţi ale serviciului pe care le consideră mai importante şi ordonă trecerea schimbului unu la posturi.

Art. 391. – (1) Militarul care intră în serviciu este obligat, ca la primirea postului, să verifice existenţa şi integritatea materialelor primite, conform atribuţiilor.

(2) Dacă pe timpul primirii postului constată nereguli, militarul raportează imediat pe cale ierarhică.

(3) Când este necesar sau se ordonă, militarul îmbracă la post îmbrăcămintea de protecţie

stabilită.

Art. 392. – După primirea serviciului, la sosirea ofiţerului de gardă/cart, militarul din

serviciu raportează folosind formula: „Domnule..., am luat în primire serviciul de gardă/cart. Sunt...”.

Art. 393. – După ce au verificat predarea şi primirea posturilor, ofiţerul de gardă pe navă sau, după caz, ofițerul de cart pe navă, care predă serviciul şi cel care ia în primire serviciul procedează la predarea şi primirea situaţiei navei/unităţii de nave, a documentelor serviciului de gardă şi cart şi a ordinelor în curs de executare.

Art. 394. – După predarea-primirea serviciului, ofiţerul de gardă pe navă sau, după caz, ofițerul de cart pe navă care predă serviciul şi cel care ia în primire serviciul se prezintă comandantului navei şi raportează despre predarea şi primirea serviciului, astfel: „Domnule ..., am predat/am luat în primire serviciul de gardă/cart pe navă. Nu au fost probleme.” sau dacă au fost, acesta le raportează.

Art. 395. – (1) Pe timpul zilei, personalul de serviciu din următoarele schimburi se anunţă pentru a intra în serviciu de către şeful de cart, prin comanda: „Personalul de serviciu din schimbul

... pe locul de adunare!”; la acest semnal, care se transmite cu 10 minute înainte de schimbarea posturilor, militarii care urmează a intra în serviciu, se echipează şi se adună pe locul ordonat.

(2) Schimbarea posturilor se execută sub conducerea ofiţerului de gardă când navă se află în staționare la cheu sau a ofițerului de cart pe navă atunci când nava se află pe mare sau a ajutorului acestora, procedându-se la fel ca la predarea şi primirea posturilor de către personalul din primul schimb.

SECŢIUNEA a 4-a

Recuperarea și odihna personalului pentru executarea serviciului de permanenţă

Art. 396. – Timpul pentru odihnă şi pentru recuperare după executarea serviciului de permanenţă se acordă în conformitate cu prevederile legilor și regulamentelor specifice.

Art. 397. – În timpul executării serviciului, personalul din serviciul de permanenţă se odihneşte astfel:

1. ofiţerul de gardă pe navă, cel mult 4 ore, prin alternanţă cu ajutorul său, între orele 22.00-06.00;

2. celelalte persoane din serviciul de permanență, conform precizărilor cuprinse în

atribuţii.

Art. 398. – Pe timpul odihnei, personalul din serviciul de gardă îşi poate scoate

încălţămintea şi vestonul/tunica.

SECŢIUNEA a 5-a

Îndatoririle generale ale personalului din serviciul de permanenţă

Art. 399. – Personalul din serviciul de gardă şi cart nu are dreptul să cedeze sau să încredinţeze altei persoane executarea îndatoririlor ce-i revin, fără aprobarea ofiţerului de gardă

când nava se află în staționare la cheu sau a ofițerului de cart pe navă atunci când nava se află pe mare.

Art. 400. – Ofiţerul de gardă trebuie să controleze pe timpul nopţii cel puţin de două ori personalul din serviciul de gardă și cart.

Art. 401. – Pe timpul zilei, personalul serviciului de cart care nu se află în post execută programul ordonat de către comandantul navei.

Art. 402. – Pe timpul alertelor şi exerciţiilor, personalul serviciului de permanenţă execută atribuţiile conform rolului pentru luptă.

Art. 403. – Personalul care se află în serviciul de gardă şi cart în post, se subordonează numai ofiţerului de gardă când nava se află în staționare la cheu sau ofițerului de cart pe navă atunci când nava se află pe mare şi nu primeşte alte sarcini care l-ar împiedica să-şi îndeplinească îndatoririle de serviciu.

Art. 404. – Observatorul-semnalizator, electricianul aparatelor de navigaţie, timonierul, radiotelegrafistul, radiolocatoristul, hidrolocatoristul şi motoristul de cart îşi îndeplinesc atribuţiile pe baza instrucţiunilor specifice întocmite de comandanţii serviciilor de luptă şi în conformitate cu rolurile navei.

SECŢIUNEA a 6-a

Ofiţerul de cart pe navă

Art. 405. – (1) Ofiţerul de cart pe navă este persoana căreia comandantul navei îi încredinţează siguranţa manevrei navei pe timpul marşului şi în staţionare.

(2) În îndeplinirea îndatoririlor sale, ofiţerul de cart este subordonat comandantului navei.

Art. 406. – (1) În marş, ofiţerul de cart se va găsi tot timpul pe comanda de marş, fiindu-i interzis să-şi părăsească postul fără aprobare.

(2) Când nava staţionează la ancoră, ofiţerul de cart poate părăsi comanda de marş pentru a executa controale privind îndeplinirea atribuţiilor de către personalul din serviciu şi modul de executare a programului ordonat.

Art. 407. – În situaţii deosebite, care impun prezenţa comandantului navei pe comandă, ofiţerul de cart este obligat să-l cheme.

Art. 408. – Când nava este atacată prin surprindere sau în caz de pericol iminent, ofiţerul de cart este obligat să acţioneze din proprie iniţiativă, raportând în timpul cel mai scurt comandantului navei.

Art. 409. – Atât în marş, cât şi pe timpul staţionării la ancoră, ofiţerul de cart are la post binoclu, ceas, fluier, electromegafon, pistol de semnalizare, cartuşe de semnalizare, instrumente de lucru pe hartă.

Art. 410. – Ofiţerul de cart are următoarele obligaţii:

1. să asigure navigaţia şi staţionarea în siguranţă a navei;

2. să urmărească completarea jurnalelor de bord şi de navigaţie;

3. să urmărească îndeplinirea atribuţiilor de către personalul din serviciu;

4. să asigure executarea observării vizuale şi radiotehnice, precum şi transmiterea şi recepţionarea la timp a semnalelor;

5. să asigure transmiterea semnalelor de recunoaştere;

6. să transmită ordinele comandantului navei şi semnalele de alertă ordonate;

7. să cunoască întrebuinţarea aparaturii şi a instalaţiilor din comandă;

8. să cunoască în orice moment starea mijloacelor de salvare;

9. să se asigure de buna funcţionare a luminilor de navigaţie şi a instalaţiei de semnalizare acustică pe timp de vizibilitate redusă;

10. să urmărească permanent situaţia hidrometeorologică;

11. să dispună măsuri pentru darea salutului navelor militare pe care le întâlneşte.

Art. 411. – La intrarea în serviciu, ofiţerul de cart pe navă este obligat să se informeze de la vechiul ofiţer de cart pe navă despre:

1. starea de pregătire pentru luptă ordonată;

2. punctul şi elementele de marş ale navei referitoare la drum şi numărul de rotaţii la

   maşini;

3. formaţia, locul în formaţie şi elementele formaţiei la navigaţia în formaţie;

4. semnalele de recunoaştere;

5. mecanismele şi instalaţiile în funcţiune;

6. starea şi regimul de lucru al mijloacelor tehnice de observare;

7. situaţia hidrometeorologică;

8. regulile de port şi de radă;

9. starea de pregătire a mijloacelor de salvare;

10. starea echipamentelor şi sistemelor de apărare CBRN: detecţie, identificare şi

    monitorizare CBRN, avertizare şi raportare CBRN, protecţie individuală şi colectivă CBRN, decontaminare radioactivă, biologică şi chimică a personalului, tehnicii de luptă şi navei;

11. locul unde se găsesc comandantul şi comandantul secund sau, după caz, ofiţerul secund;

12. ordinele şi dispoziţiile în curs de executare;

13. activităţile de instrucţie, exerciţiile şi lucrările care se execută la navă. Art. 412. – În mapa cu documentele ofiţerului de cart se găsesc:

1. jurnalul de bord şi jurnalul de navigaţie, de bază şi de rezervă;

2. instrucţiunile ofiţerului de cart;

3. un exemplar din prezentul regulament;

4. regulamentul internaţional pentru prevenirea abordajelor pe mare/regulamentul de navigaţie pe Dunăre;

5. documente de conducere în secret;

6. carnetul cu însemnări;

7. situaţia plinurilor navei;

8. planificarea serviciului de cart şi de gardă;

9. semnalele de recunoaştere în vigoare;

10. instrucţiuni privind semnalele internaţionale folosite în caz de naufragiu şi semnalele internaţionale folosite de forţele care participă la operaţiunile de salvare;

11. texte standard, de comunicaţii, în limba engleză, pentru coordonarea acţiunilor desfăşurate cu nave din flotele altor ţări, pe mare;

12. abrevierile radio folosite pentru coordonarea operaţiunilor de căutare şi salvare pe mare;

13. alte documente, în funcţie de situaţie şi de nevoi.

Art. 413. – Îndatoririle ofiţerului de cart pe timpul marşului din momentul luării în primire a serviciului de cart în marş sunt:

1. să menţină nava la drumul şi viteza ordonate;

2. să menţină locul în formaţie atunci când se navighează în formaţie;

3. să folosească corect luminile de navigaţie şi instalaţiile de semnalizare acustică;

4. să ordone obturarea şi camuflarea navei;

5. să utilizeze mijloacele radiotehnice şi vizuale pentru descoperirea pericolelor de navigaţie şi să execute manevra navei pentru evitarea acestora.

Art. 414. – Când comandantul navei sau comandantul secund sau, după caz, ofiţerul secund lipsesc de pe comandă, ofiţerul de cart răspunde de:

1. transmiterea semnalului de alertă, în cazul atacului prin surprindere;

2. evitarea atacurilor executate prin surprindere asupra navei;

3. prevenirea incidentelor și accidentelor de navigație;

4. salvarea oamenilor căzuţi în apă. Art. 415. – Ofiţerul de cart este obligat:

1. să ţină la zi navigaţia şi să determine periodic punctul navei;

2. să menţină drumul, viteza şi locul ordonat în formaţie;

3. să completeze jurnalul de navigaţie;

4. să urmărească executarea întocmai de către timonier a ordinelor date;

5. să ordone semnalizatorului de cart să transmită semnalele respective în timpul schimbărilor de viteză, de drum, ca şi pe timpul întoarcerilor şi ieşirilor din formaţie;

6. să ordone observatorilor executarea unui control permanent asupra bunei funcţionări a luminilor de navigaţie;

7. să sesizeze pericolele de coliziune la întâlnirea cu alte nave şi să ia măsuri de evitare a acestora conform prevederilor COLREG/RND;

8. să prevină din timp punctul de comandă al serviciului electromecanic despre manevrele de acostare şi ancorare, despre navigaţia prin locuri înguste sau cu pericole de navigaţie;

9. să raporteze imediat comandantului navei şi să informeze ofiţerul cu navigaţia despre schimbările de situaţie sau ale condiţiilor de navigaţie, care ar putea influenţa siguranţa navei sau îndeplinirea misiunii primite.

Art. 416. – În cazul în care siguranţa navei este ameninţată, ofiţerul de cart are dreptul să schimbe drumul şi viteza fără permisiunea comandantului navei.

Art. 417. – Îndatoririle ofiţerului de cart pe timpul staţionării la ancoră/geamandură sunt următoarele:

1. să asigure staționarea în siguranță a navei;

2. să menţină S.P.L. ordonată;

3. să respecte regulile portuare şi de radă;

4. să urmărească executarea programului ordonat pe navă.

Art. 418. – La luarea în primire a serviciului de cart în staţionare la ancoră sau geamandură, ofiţerul de cart primeşte de la predecesorul său următoarele date:

1. punctul navei şi procedeul prin care a fost determinat;

2. starea de pregătire a navei pentru luptă;

3. adâncimea apei, natura fundului, curenţii;

4. lungimea lanţului la apă/parâmele date la geamandură;

5. starea de pregătire pentru fundarisire a celei de-a doua ancore;

6. situaţia hidrometeorologică şi prognoza;

7. formaţia navelor care staţionează la ancoră şi locul navei comandant în formaţie;

8. ordinele primite şi în curs de executare;

9. ambarcaţiunile plecate de la navă şi cele care se află lângă navă;

10. situaţia prezenţei personalului la bord;

11. locul unde se află comandantul şi comandantul secund sau, după caz, ofiţerul secund. Art. 419. – Ofiţerul de cart este obligat:

1. să urmărească situaţia hidrometeorologică, să măsoare forţa vântului din oră în oră, când este cazul mai des şi să ia măsuri pentru vreme rea;

2. să urmărească dacă ancora derapează;

3. să urmărească mişcările de nave şi ambarcaţiuni în radă şi să ia măsuri în cazul apropierilor periculoase;

4. să pregătească, la ordinul comandantului, echipajul pentru manevră, în vederea primirii navelor şi ambarcaţiunilor care vin la acostare, indicând acestora bordul de acostare;

5. să completeze jurnalul de bord şi de navigaţie;

6. să execute ordinele şi semnalele transmise de nava comandant şi să le consemneze în jurnalul de bord;

7. să asigure menţinerea observării vizuale şi radiotehnice, iar pe timp de ceaţă să ordone transmiterea semnalelor conform COLREG/RND;

8. să cunoască toate lucrările ce se execută de către echipaj în afara bordului şi în arboradă;

9. să acorde salutul şi să răspundă la salutul navelor şi ambarcaţiunilor care trec prin apropiere.

Art. 420. – Cu o jumătate de oră înaintea ridicării pavilionului, ofiţerul de cart raportează comandantului secund sau, după caz, ofiţerului secund următoarele:

1. situaţia hidrometeorologică;

2. mişcarea navelor de luptă în radă în timpul nopţii;

3. prezența militarilor la bord;

4. ordinele primite, executate sau în curs de executare.

SECŢIUNEA a 7-a

Ofiţerul de gardă pe navă

Art. 421. – Serviciul de ofiţer de gardă pe navă se execută de cadrele militare, admise prin OZN sau, după caz, OZU la executarea serviciului.

Art. 422. – (1) Ofiţerul de gardă pe navă se subordonează comandantului navei, iar pe linia serviciului interior, ofiţerului de gardă pe unitatea de nave.

(2) Ofiţerului de gardă pe navă i se subordonează personalul din serviciul de gardă şi cart de la navă.

Art. 423. – Ofiţerul de gardă este obligat să cunoască nava şi să ştie să conducă lupta pentru vitalitatea ei.

Art. 424. – (1) Înainte de schimbarea serviciului pe navă, ofiţerul de gardă primeşte de la predecesorul său situaţia referitoare la:

1. armamentul şi muniţia de infanterie de la uz şi de la stoc;

2. starea de pregătire în vederea luptei şi starea gata de marş a navei;

3. documentele pentru organizarea şi conducerea serviciului;

4. starea ancorelor şi a legăturilor navei;

5. plinurile de combustibil, lubrifianţi şi apă;

6. programul zilei, lucrările şi categoriile de pregătire care sunt în curs de executare;

   secund;

7. locul unde se găseşte comandantul navei, comandantul secund sau, după caz, ofiţerul

8. ordinele în curs de executare și pentru următoarele 24 de ore;

9. mecanismele în funcţiune;

10. starea tambuchiurilor, a porţilor etanşe şi a hublourilor;

11. situaţia ambarcaţiunilor;

12. ţinuta ordonată pentru echipaj;

13. situaţia de efective, precum şi persoanele străine aflate la bord.

(2) Pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, ofiţerul de gardă pe navă primeşte de la

comandantul navei dispoziţii referitoare la desfăşurarea programului zilnic, a exerciţiilor, a categoriilor de pregătire, a lucrărilor planificate, precum şi a activităţilor suplimentare de la navă sau de la uscat.

Art. 425. – (1) Ofiţerului de gardă pe navă îi este destinată o încăpere specială; la navele unde nu este posibil acest lucru, locul destinat ofiţerului de gardă se precizează prin OZN sau, după caz, OZU.

1. Ofiţerul de gardă pe navă ţine la zi jurnalul de bord, urmăreşte completarea la timp a celorlalte documente referitoare la serviciul interior pe navă şi ordonă transmiterea semnalelor pentru conducerea activităţilor prevăzute în tabelele din anexa nr. 8.

   Art. 426. – În încăperea ofiţerului de gardă pe navă trebuie să se găsească:

   1. sinopticul cu principalele activităţi ale ofiţerului de gardă;

   2. programul orar săptămânal;

   3. schema sectoarelor de curăţenie;

   4. tabelul cu semnalele care se dau pe navă;

   5. tabelul cu telefoane utile;

   6. graficul luminozităţii;

   7. planul navei în secţiune longitudinală şi transversală, cu schema compartimentelor şi porţilor etanşe, instalaţiilor de drenaj şi stins incendiu;

   8. planul dispunerii mijloacelor de vitalitate la bord.

Art. 427. – (1) Încăperea ofiţerului de gardă pe navă se dotează cu:

1. dulap metalic pentru păstrarea documentelor;

2. dulap pentru păstrarea cutiilor cu chei;

3. aparatură audio-video;

4. telefon, lanternă, ceas, barometru şi termometru;

5. mijloace de transmitere a semnalelor pe navă.

(2) Pe lângă dotările prevăzute la alin. (1) comandantul navei/unităţii de nave poate aproba dotări suplimentare care ajută la îndeplinirea misiunilor şi la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă.

Art. 428. – (1) În mapele cu documentele ofiţerului de gardă se găsesc următoarele:

1. organizarea serviciului de gardă şi cart;

2. planificarea lunară a personalului la executarea serviciului de permanență;

3. îndatoririle întregului personal din serviciul de gardă şi cart;

4. starea tehnică a navei şi plinurile de combustibil şi de materiale, în procente;

5. un exemplar din prezentul regulament;

6. regulamentele generale;

7. jurnal de bord în folosință/completare și de rezervă;

8. registrul cu rapoarte;

9. registrul predare/primire a serviciului;

10. registrul pentru predarea-primirea cutiilor cu chei şi mapelor;

11. caietul cu ordine pe navă;

12. situaţia de efective şi răspândirile personalului;

13. extras din planul înştiinţării şi aducerii personalului la navă;

14. extras din planul cu organizarea apărării navei, în locul de staţionare.

(2) La ordin se introduc în mapele cu documentele ofiţerului de gardă şi alte documente. Art. 429. – Ofiţerul de gardă pe navă răspunde de:

1. respectarea măsurilor de menţinere a securităţii navei şi de prevenire a avariilor;

2. conducerea şi controlul desfăşurării activităţilor la bord, conform programului orar săptămânal;

3. schimbarea personalului din serviciul la bordul navei şi verificarea îndeplinirii îndatoririlor la posturi de către personalul din serviciu, cel puţin o dată în cursul zilei şi de două ori în cursul nopţii;

4. evidenţa intrărilor şi ieşirilor de la bord;

5. distribuirea alimentelor conform notei de distribuţie, prepararea şi servirea hranei;

6. controlul compartimentelor navei, după terminarea programului şi plecarea echipajului de la bord;

7. integritatea închizătorilor şi a sigiliilor de la magaziile de armament şi muniţii, precum şi de la alte compartimente nominalizate prin OZN;

8. respectarea măsurilor privind protecţia mediului și de prevenire a poluării;

9. respectarea măsurilor privind protecția informațiilor clasificate;

10. păstrarea în siguranţă şi distribuirea la ordin a armamentului şi muniţiei de infanterie de

la uz.

Art. 430. – (1) Ofiţerul de gardă pe navă are obligaţia să raporteze imediat comandantului

navei şi ofiţerului de gardă pe unitate problemele importante legate de siguranţa navei sau alte evenimente deosebite.

1. Ofiţerul de gardă pe navă întâmpină şi însoţeşte pe comandantul navei şi comandantul secund sau, după caz, ofiţerul secund la sosirea şi la plecarea la/de la bord.

2. La primirea stării de alertă, execută activităţile prevăzute în sinoptice.

3. Ofiţerul de gardă pe navă are obligaţia să asiste la primirea alimentelor de la depozit, urmărind cântărirea lor exactă, precum şi calitatea acestora.

SECŢIUNEA a 8-a

Ofiţerul de gardă pe submarin

Art. 431. – (1) Serviciul de ofiţer de gardă pe submarin se organizează pe timpul cât submarinul se află acostat la cheu.

(2) Ofiţerul de gardă pe submarin se numeşte din rândul ofiţerilor şi maiştrilor militari de la submarin, pregătiţi şi admişi la executare prin OZU.

Art. 432. – Serviciul de ofiţer de gardă pe submarin se organizează pentru:

1. menţinerea la submarin a stării de pregătire pentru luptă şi de marş ordonate;

2. conducerea activităţii de alarmare a submarinului;

3. asigurarea vitalităţii submarinului;

4. conducerea activităţilor zilnice la submarin, menţinerea ordinii interioare şi executarea lucrărilor ordonate.

Art. 433. – (1) Ofiţerul de gardă pe submarin este subordonat nemijlocit comandantului submarinului sau înlocuitorului acestuia; pe linia executării serviciului se subordonează ofiţerului de serviciu al eşalonului superior.

(2) Ofiţerul de gardă pe submarin are în subordine:

1. ajutorul ofiţerului de gardă pe submarin;

2. electricianul de gardă;

3. mecanicul-vitalist de gardă.

Art. 434. – Până la intrarea în serviciul de permanență la submarin execută următoarele activităţi:

1. conduce pregătirea personalului din serviciul de permanență la submarin, verifică cunoaşterea atribuţiilor, a modului de acţiune în caz de avarii sau la alarmă şi folosirea completului individual de salvare;

2. execută apelul serviciilor conform sinopticului activităţilor.

Art. 435. – La intrarea în serviciul de permanență, ofiţerul de gardă pe submarin, primeşte de la predecesorul său:

1. pavilionul şi geacul submarinului;

2. documentele pentru organizarea şi conducerea serviciului de permanență;

3. programul zilei şi al săptămânii în curs, lucrările şi ordinele care se execută sau care sunt în curs de executare.

Art. 436. – Ofiţerul de gardă pe submarin primeşte de la personalul nominalizat în serviciul de gardă pe submarin următoarele informaţii:

1. starea de pregătire în vederea luptei şi starea gata de marş a submarinului;

2. starea şi încărcarea submarinului;

3. plinurile submarinului;

4. locurile în care se găsesc comandantul submarinului şi comandantul secund;

5. ordinele comandantului submarinului, comandantului secund în curs de executare sau pentru următoarele 24 de ore;

6. ţinuta ordonată pe submarin;

7. legăturile submarinului la mal;

8. personalul absent de la submarin, precum şi persoanele străine aflate la bord;

9. semnalele şi indicativele aflate în vigoare;

10. unghiurile de bandă şi de asietă;

11. pescajul submarinului;

12. etanşeitatea submarinului;

13. datele bateriei de acumulatori;

14. rezistenţa de izolaţie a instalaţiei electrice;

15. starea sistemului de drenaj, imersare-emersare, aer de înaltă presiune;

16. existenţa şi starea de pregătire a instalaţiilor de stins incendiul, a celorlalte mijloace şi materiale de vitalitate;

17. curăţenia santinelor şi a încăperilor de la bord.

Art. 437. – Ofiţerul de gardă pe submarin trebuie să verifice personal:

1. poziţia închis a purjelor şi valvulelor Kingston ale tancurilor principale de balast şi ale tancului de rapidă imersiune;

2. poziţia închis a valvulelor Kingston de la circuitul de răcire al motoarelor diesel;

3. poziţia închis a valvulelor de drenaj ale ecluzelor şi santinelor, ale sistemelor pentru aruncarea gunoiului şi pentru lansarea contramăsurilor;

4. poziţia închis a tuturor deschiderilor din corpul rezistent pe unde este posibilă pătrunderea apei în submarin;

5. concentraţia de hidrogen în încăperile bateriei;

6. etanşeitatea submarinului prin crearea vacuumului. Art. 438. – Ofiţerul de gardă pe submarin răspunde de:

1. nescufundabilitatea submarinului şi lupta contra incendiilor;

2. îndeplinirea îndatoririlor de către personalul din serviciul de gardă şi cart;

3. starea mecanismelor şi monitorizarea lor corectă de către personalul din serviciul de gardă şi cart pe submarin;

4. respectarea regulilor de intrare la bordul submarinului;

5. înscrierea rapoartelor primite de la personalul de serviciu din subordine care se referă la schimbarea serviciului, manipulări de armament şi muniţie, ambarcare/debarcare de C.L., alimente sau alte greutăţi, sosiri/plecări de tehnică la/de la bord;

6. menţinerea legăturilor cu ofiţerul de serviciu al eşalonului superior.

Art. 439. – Pe timpul executării serviciului ofiţerul de gardă pe submarin este obligat:

1. să raporteze comandantului submarinului despre luarea în primire a serviciului, evenimentele petrecute, ordine şi activităţi în curs de executare, nereguli constatate la luarea în primire;

2. să verifice periodic, alternând cu ajutorul său, starea submarinului, îndeplinirea atribuţiilor de către personalul din serviciul de gardă şi cart;

3. să execute cel puţin două antrenamente pe linia luptei pentru menţinerea vitalităţii submarinului din care unul pe timpul nopţii;

4. să controleze ventilarea corectă şi la timp a bateriilor de acumulatori şi compartimentelor, precum şi măsurarea concentraţiilor de hidrogen şi oxigen;

5. să asigure nescufundabilitatea submarinului, siguranţa staţionării şi să conducă nemijlocit acţiunea personalului de serviciu în lupta pentru vitalitate până la sosirea comandantului, comandantului secund sau şefului mecanic;

6. să urmărească personal unghiurile de bandă, asietă, pescajul şi starea legăturilor la mal;

7. să ia în primire compartimentele submarinului de la şefii de compartimente înaintea plecării echipajului de la bord, iar de la comandantul secund şi şeful mecanic, starea submarinului şi a mijloacelor de vitalitate, precum şi numărul secţiilor de încălzire conectate;

8. să raporteze comandantului şi comandantului secund la sosirea la bord despre evenimentele petrecute în timpul nopţii;

9. să nu permită personalului de serviciu să înceteze sau să încredinţeze altei persoane îndatoririle specifice serviciului executat.

SECŢIUNEA a 9-a

Ajutorul ofiţerului de gardă pe navă

Art. 440. – Ajutorul ofiţerului de gardă pe navă se subordonează ofiţerului de gardă pe navă şi execută ordinele acestuia.

Art. 441. – Ajutorul ofiţerului de gardă are următoarele obligaţii:

acestuia;

1. să adune pentru apel personalul care intră în serviciul de permanență şi să verifice ţinuta

2. să întâmpine şi să dea raportul ofiţerului de gardă pe navă;

3. să controleze la intrarea în serviciu ordinea interioară pe punte şi în compartimente şi să

   raporteze ofiţerului de gardă pe navă constatările;

4. să verifice situaţia porţilor etanşe, a hublourilor şi a compartimentelor stabilite a fi

   închise;

   pe navă;

5. să participe la desfăşurarea programului zilnic;

6. să urmărească executarea de către echipaj a activităţilor conform semnalelor ordonate

7. să verifice executarea atribuţiilor de către personalul din serviciul de gardă şi cart din

   subordine.

   SECŢIUNEA a 10-a

   Ajutorul ofiţerului de gardă pe submarin

   Art. 442. – Ajutorul ofiţerului de gardă pe submarin este subordonat nemijlocit ofiţerului de gardă pe submarin şi este nominalizat din rândul maiştrilor militari admişi la executarea serviciului prin OZU.

   Art. 443. – Serviciul de ajutor al ofiţerului de gardă pe submarin se organizează pentru:

   1. conducerea nemijlocită a acţiunilor personalului din serviciul de gardă şi cart pentru localizarea şi lupta cu avaria în compartimentele submarinului, pe suprastructură sau cheu;

   2. menţinerea și conducerea nemijlocită a executării curăţeniei la bordul submarinului în afara orelor de program.

Art. 444. – La intrarea în serviciu ajutorul ofiţerului de gardă pe submarin ia în primire:

1. starea curăţeniei submarinului în compartimente, magazii şi cambuze, încăperi de locuit, libera circulaţie şi punte;

2. starea de funcţionare a instalaţiilor, existenţa la posturi şi starea de funcţionare a mijloacelor şi materialelor de vitalitate, conform opiselor din fiecare compartiment;

3. tabloul de chei;

4. starea legăturilor telefonice.

Art. 445. – Pe timpul executării serviciului ajutorul ofiţerului de gardă pe submarin este

obligat:

1. să raporteze ofiţerului de gardă pe submarin despre luarea în primire a serviciului şi

   neregulile constatate;

2. să conducă nemijlocit acţiunile personalului din serviciul de gardă şi cart pentru localizarea şi lupta cu avaria în compartimentele submarinului, pe punte, în chioşc sau pe cheu în conformitate cu instrucţiunile specifice şi particularităţile luptei pentru vitalitate cu personalul serviciului de gardă şi cart;

3. să preia atribuţiile şi să înlocuiască ofiţerul de gardă pe submarin ori de câte ori acesta părăseşte submarinul;

4. să cunoască în permanenţă unde se află personalul din serviciul de gardă şi cart, iar în caz de avarie, să îl alerteze în cel mai scurt timp;

5. să raporteze ofiţerului de gardă pe submarin şi şefului mecanic constatarea unor deficienţe în funcţionarea tehnicii sau a instalaţiilor, mijloacelor şi materialelor de vitalitate şi să ia măsuri pentru remedierea acestora.

Art. 446. – (1) Ajutorul ofiţerului de gardă pe submarin execută cart în post central.

1. Ajutorul ofiţerului de gardă preia atribuţiile ofiţerului de gardă pe submarin în carturile libere şi pe timpul absenţei acestuia de la bord.

2. Ajutorul ofiţerului de gardă pe submarin nu părăseşte submarinul decât cu aprobarea ofiţerului de gardă pe submarin.

   SECŢIUNEA a 11-a

   Electricianul de gardă

   Art. 447. – Electricianul de gardă se numeşte dintre militarii electricieni şi se subordonează ofiţerului de gardă pe navă.

   Art. 448. – Pe timpul serviciului, electricianul de gardă nu participă la programul zilnic. Art. 449. – Electricianul de gardă răspunde de:

   1. funcţionarea corectă a tuturor surselor de energie electrică de la bord;

   2. alimentarea cu energie electrică în parametrii tehnici şi variante de curent, curent continuu sau curent alternativ, admise, a instalaţiilor şi tehnicii de la bord;

   3. menţinerea în stare de eficienţă a întregului echipament electric din compunerea instalaţiilor electrice.

Art. 450. – Obligaţiile electricianului de gardă sunt:

1. să cunoască instrucţiunile de exploatare a tuturor instalaţiilor electrice de la bord;

2. să exploateze corect sursele de energie electrică de la bord sau de la mal;

3. să execute lucrările zilnice de întreţinere a echipamentului din compunerea instalaţiilor electrice în conformitate cu instrucţiunile, procedurile și rolurile navei;

4. să prevină producerea avariilor ce se pot ivi pe timpul întrebuinţării echipamentelor electrice de la bord şi să remedieze defecţiunile apărute pe timpul funcţionării acestora;

5. să cunoască modul de întrebuinţare a materialelor şi instalaţiilor electrice, în caz de incendiu sau gaură de apă;

6. să urmărească folosirea lămpilor portative cu tensiune joasă, de 12 V sau de 24 V, pe timpul executării diferitelor lucrări de întreţinere sau reparaţii la bord şi asigurarea bunei funcţionări a acestora.

Art. 451. – Electricianul de gardă este obligat să respecte întocmai normele de securitate şi sănătate a muncii pe timpul exploatării şi al reparării aparatelor şi instalaţiilor electrice, să cunoască şi să aplice măsurile care se iau în caz de electrocutare.

Art. 452. – Pe timpul stărilor de alertă, electricianul de gardă acţionează conform rolurilor.

SECŢIUNEA a 12-a

Ofiţerul de gardă/cart sub punte şi mecanicul vitalist de gardă/cart

Art. 453. – Mecanicul vitalist de gardă/cart se numeşte dintre militarii electromecanici şi se subordonează ajutorului ofiţerului de gardă/cart sub punte/PCM, acolo unde există, sau ofiţerului de gardă când nava se află în staționare la cheu sau a ofițerului de cart pe navă atunci când nava se află pe mare.

Art. 454. – Ofiţerul de gardă/cart sub punte sau mecanicul vitalist de gardă/cart răspunde

de:

1. executarea întocmai a ordinelor date de comandantul serviciului de luptă electromecanic

   pentru menţinerea navei în asietă dreaptă, în staţionare şi pe timpul marşului;

2. menţinerea aparatelor de propulsie în starea de pregătire pentru luptă ordonată;

3. asigurarea cu combustibil şi apă potabilă a bucătăriilor;

4. asigurarea cu apă a instalaţiilor sanitare;

5. închiderea porţilor etanşe, a tambuchiurilor, hublourilor şi a deschiderilor pe navă, conform programului ordonat;

6. asigurarea ventilaţiei în compartimente;

7. existenţa, întreţinerea şi funcţionarea materialelor şi mijloacelor de vitalitate din înzestrarea navei;

8. funcţionarea în parametri a caldarinei, a instalaţiei frigorifice şi a celei de aer condiţionat;

9. menţinerea temperaturii ordonate în compartimentele navei;

10. completarea plinurilor de apă potabilă;

11. aplicarea măsurilor pentru prevenirea incendiilor pe timpul şi după executarea lucrărilor cu flacără deschisă;

12. controlul periodic al compartimentelor navei.

Art. 455. – Obligaţiile ofiţerului de gardă/cart sub punte sau mecanicului vitalist de gardă/cart sunt:

1. să cunoască şi să respecte prevederile regulamentelor, instrucţiunilor, dispoziţiunilor, precizărilor şi ordinelor care reglementează activităţile care se desfăşoară la bord pentru menţinerea vitalităţii navei;

2. să cunoască compartimentajului navei, dispunerea la bord a materialelor şi mijloacelor de vitalitate şi a modului de acţiune în caz de apariţie a unor situaţii care pericl*tează siguranţa navei;

3. să cunoască situaţia plinurilor de apă, combustibili şi lubrifianţi;

4. să asigure funcţionarea instalaţiilor mecanice şi a motoarelor principale şi auxiliare, conform ordinului şefului serviciului de luptă electromecanic;

5. să asigure funcţionarea instalaţiilor din bucătărie şi a instalaţiilor sanitare;

6. să menţină în continuă stare de funcţionare vinciurile, cabestanele şi instalaţiile pentru manevre curente;

7. să cunoască şi să deservească instalaţiile de îmbarcat şi debarcat combustibili, lubrifianţi, apă, precum şi instalaţiile de umplere şi de golire a compartimentelor;

8. să cunoască şi să exploateze instalaţiile fixe şi mobile pentru combaterea incendiilor şi găurilor de apă şi să folosească corect materialele de vitalitate;

9. să controleze santinele navei;

10. să controleze amănunţit compartimentele navei după terminarea programului, în special acelea în care s-au executat lucrări de reparaţii;

11. să execute controalele, după graficul stabilit, în compartimentele navei şi la instalaţii;

12. să respecte programul de funcţionare a instalaţiilor de încălzire ale navei.

Art. 456. – Pe timpul exploatării instalaţiilor, ofiţerul de gardă sub punte sau mecanicul vitalist de gardă/cart este obligat să urmărească respectarea întocmai a normelor de securitate şi sănătate în muncă.

Art. 457. – Pe timpul stărilor de alertă, ofiţerul de gardă/cart sub punte/mecanicul vitalist de gardă/cart acţionează conform rolurilor.

SECŢIUNEA a 13-a

Mecanicul vitalist de gardă pe submarin

Art. 458. – (1) Mecanicul vitalist de gardă pe submarin se numeşte pe timpul staţionării submarinului la cheu, din rândul personalului grupului vitalitate sau motoare termice, admis la executarea serviciului prin OZU.

(2) Mecanicul vitalist de gardă pe submarin se subordonează ofiţerului de gardă pe submarin şi ajutorului acestuia.

Art. 459. – Mecanicul vitalist de gardă pe submarin răspunde de starea de funcţionare a sistemelor drenaj-golire, de stins incendiul, hidraulic, de imersare-emersare, capacele de vizită ale tancurilor, sistemele de apă potabilă şi de mare, ape reziduale, WC, materialele de vitalitate din compartimente, maşinile frigorifice, sistemul de salvare-avarii, măştile izolante pentru respirat în fum.

verifice:

Art. 460. – La luarea în primire a serviciului mecanicul vitalist de gardă este obligat să

1. unghiurile de bandă, asietă şi pescajul submarinului;

2. etanşeitatea submarinului, a pereţilor şi a porţilor etanşe;

3. poziţia „ÎNCHIS” a ecluzelor şi a altor deschideri în corpul rezistent, plinurile de apă

   potabilă, lichid hidraulic, apă în tancurile de asietă şi plinurile de ulei;

4. starea de funcţionare a mijloacelor de golire prin p*rnirea magistralei principale de

   golire;

   consum;

5. santinele să fie curate, uscate şi iluminate, fără să prezinte scurgeri;

6. rezerva de aer de înaltă presiune şi magistrala de aer, cuplarea corectă a grupurilor la

7. starea de funcţionare a sistemelor de stins incendiu şi a stingătoarelor portabile;

8. existenţa şi starea mijloacelor de salvare-avarii;

9. lipsa oricăror obiecte pe mecanisme şi instalaţii;

10. existenţa aparatelor individuale de salvare şi dispunerea lor conform instrucţiunilor

    specifice.

    Art. 461. – (1) Pe timpul executării serviciului mecanicul vitalist de gardă pe submarin este obligat:

    1. să întreţină curăţenia şi ordinea în santine şi ecluze;

    2. să menţină temperatura ordonată în tancurile de ulei;

    3. să verifice periodic şi să se convingă de lipsa apei în spaţiile de răcire a motoarelor şi la tubulatura de gaze în cazul în care temperatura exterioară scade sub 5º C;

    4. să cunoască numărul tancului aflat la consum;

    5. să verifice etanşeitatea instalaţiilor submarinului;

    6. să urmărească presiunea în sistemul de aer al submarinului, sistemele de stins incendiu şi sistemul hidraulic;

    7. să menţină în stare de funcţionare mijloacele de golire şi drenaj;

    8. să raporteze ofiţerului de gardă pe submarin plinurile submarinului.

(2) Mecanicul vitalist de gardă pe submarin poate părăsi bordul submarinului numai cu aprobarea ofiţerului de gardă pe submarin.

SECŢIUNEA a 14-a

Electricianul de gardă pe submarin

Art. 462. – (1) Electricianul de gardă pe submarin se numeşte pe timpul staţionării submarinului la cheu, din rândul personalului grupului automatizări şi instalaţii energetice auxiliare sau grupului instalaţii energetice de forţă şi motoare electrice de propulsie, admis la executarea serviciului prin OZU.

(2) Electricianul de gardă pe submarin este subordonat ofiţerului de gardă pe submarin şi ajutorului acestuia.

Art. 463. – După apelul serviciilor şi prezentarea la bord, electricianul de gardă pe submarin este obligat:

1. să verifice starea instalaţiei energetice a submarinului, a încăperilor bateriei, a sistemului care asigură ventilarea submarinului şi a gazelor bateriei în atmosferă;

2. să verifice aşezarea şi starea cablurilor de alimentare cu energie electrică de la mal;

3. să măsoare rezistenţa de izolaţie a bateriei, reţelelor de curent continuu şi alternativ;

4. să verifice starea analizatoarelor de gaz şi a bateriei;

5. să verifice tabloul de comandă al mecanismelor sistemului de ventilaţie şi curăţare a aerului din baterie, ventilatoarele de introducere refulare;

6. să verifice instalaţia electrică a pompelor sistemelor hidraulice, pompelor de golire şi drenaj şi a electroventilatoarelor principale;

7. să controleze iluminarea de avarie, luminile de drum şi ancoră, iluminarea chioşcului, schelei şi luminatoarelor pupa;

8. să ia în primire trusa electricianului de gardă, aparatura de măsură, ordinea şi curăţenia în compartimentele bateriei de acumulatori.

Art. 464. – Pe timpul executării serviciului, electricianul de gardă pe submarin este

obligat:

1. să deservească sistemul energetic al submarinului în conformitate cu instrucţiunile de

   exploatare;

2. să menţină în stare de funcţionare instalaţia electrică ce asigură vitalitatea submarinului, mijloacele de propulsie, de ventilare a bateriei şi instalaţiile de comandă a sistemului energetic al submarinului;

3. să controleze corectitudinea deservirii instalaţiei electrice de către personalul din serviciul de gardă, graficul şi regimul de ventilaţie a bateriei şi rezistenţei de izolaţie;

4. să execute măsurarea concentraţiei de oxigen şi hidrogen din baterie cu ajutorul analizoarelor de gaz portabile;

5. să execute măsurătorile la bateria de acumulatori;

6. să menţină ordinea şi curăţenia în compartimentele bateriei de acumulatori, în lipsa echipajului;

7. să raporteze imediat ofiţerului de gardă pe submarin micşorarea rezistenţei de izolaţie a reţelei de forţă de la mal şi sub conducerea acestuia, să ia măsuri pentru depistarea porţiunii de circuit cu izolaţia scăzută;

8. să decupleze automatele de alimentare de la mal dacă se întrerupe alimentarea cu energie de la mal. Să raporteze despre aceasta ofiţerului de gardă pe submarin şi sub conducerea acestuia să ia măsuri pentru alimentarea cu energie a submarinului;

9. să cupleze încălzirea la motoarele de propulsie şi la generatoare pe timp de iarnă sau la

   ordin;

10. să verifice şi să menţină consumurile de energie în parametrii normali;

11. să verifice funcţionarea ventilatorului staţionar, a ventilatoarelor principale şi să

urmărească funcţionarea corectă a redresorului de la mal.

SECŢIUNEA a 15-a

Cartul în postul central

Art. 465. – (1) Serviciul de cart în postul central se execută pe timpul staţionării submarinului la cheu, de către ajutorul ofiţerului de gardă pe submarin, mecanicul vitalist de gardă pe submarin şi electricianul de gardă pe submarin.

(2) Personalul prevăzut la alin. (1) aflat în serviciul de cart în postul central se află în permanenţă la post; părăsirea postului se aprobă de către ofiţerul de gardă pe submarin.

Art. 466. – Înainte de intrarea în serviciu, cartul în postul central inspectează submarinul şi

verifică:

1. unghiurile de bandă şi asietă;

2. presiunea în tancurile de balast auxiliare;

3. existenţa mirosurilor de materiale inflamabile;

4. deschiderile din corpul rezistent şi lipsa apei în corpul rezistent;

5. starea şi iluminarea santinelor, încăperilor bateriei, ecluzelor şi tuburilor lanstorpilă;

6. existenţa presiunii şi starea de funcţionare a sistemelor de stins incendiul;

7. starea de funcţionare a sistemului hidraulic;

8. corectitudinea pregătirii instalaţiei pentru ventilarea bateriei;

9. integritatea lacătelor şi sigiliilor la încăperile şi mecanismele cu regim special;

10. starea sistemului de aer de înaltă presiune, purjare de avarie, de golire şi drenaj şi a instalaţiei energetice a navei;

11. valoarea rezistenţei de izolaţie;

12. închiderea tablourilor electrice şi a cutiilor aparatelor electronice.

Art. 467. – După intrarea în serviciu, la fiecare 30 de minute, cartul în postul central este

obligat:

1. să inspecteze submarinul;

2. să verifice încăperile bateriei şi compartimentele submarinului;

3. să controleze concentraţiile de hidrogen în încăperile bateriei şi nivelul de oxigen în

   toate compartimentele submarinului, când la bord se află torpile cu oxigen;

4. să noteze în jurnalul cartului în postul central oprirea ventilatoarelor care lucrează cu încălzitorul de aer şi să verifice oprirea încălzitoarelor;

5. să transmită toate ordinele şi comenzile date în postul central;

6. să completeze jurnalul cartului în postul central.

SECŢIUNEA a 16-a

Armamentul ambarcaţiunii de serviciu/salvare

Art. 468. – Armamentul ambarcaţiunii de serviciu/salvare este subordonat nemijlocit ofiţerului de gardă şi acţionează la ordinul acestuia.

Art. 469. – (1) După intrarea în serviciu, şeful ambarcaţiunii de serviciu/salvare este obligat să verifice inventarul ambarcaţiunii, să precizeze dispunerea militarilor în ambarcaţiune, să le explice îndatoririle şi să stabilească semnalele de adunare.

(2) În timpul zilei, cu aprobarea ofiţerului de gardă, şeful ambarcaţiunii de serviciu/salvare execută exerciţii de armare cu personalul de serviciu.

Art. 470. – Şeful ambarcaţiunii de serviciu/salvare trebuie să cunoască manevra de lăsare/ridicare a ambarcaţiunii la/de la apă şi modul de acţiune în situaţiile cerute de nevoile de manevră sau de salvare.

Art. 471. – Când se transmite semnalul „Om la apă” sau „Lăsarea ambarcaţiunii de serviciu/salvare la apă”, şeful ambarcaţiunii adună armamentul, armează ambarcaţiunea şi acţionează conform misiunii primite.

Art. 472. – (1) În caz de „Om la apă”, după plecarea ambarcaţiunii de la bord, şeful ambarcaţiunii de serviciu/salvare, ghidându-se după direcţia indicată de la navă, se îndreaptă cu toată viteza şi pe drumul cel mai scurt către locul respectiv.

(2) În momentul ridicării în ambarcaţiune a omului căzut în apă, pavilionul se ridică la pupa dacă omul a fost salvat sau în bernă dacă cel recuperat este decedat.

SECŢIUNEA a 17-a

Militarul de gardă la bucătărie

Art. 473. – Militarul de gardă la bucătărie se numeşte din rândul maiştrilor militari, subofiţerilor sau soldaţilor şi gradaţilor profesionişti; acesta se subordonează ofiţerului de gardă pe navă/unitate.

Art. 474. – Militarul de gardă la bucătărie este obligat:

1. să cunoască numărul de militari înscrişi la drepturi de hrană, pe categorii de militari şi pe popote, careuri, cazărmi;

2. să asiste la primirea alimentelor de la depozit, urmărind cântărirea lor exactă, precum şi calitatea acestora;

3. să supravegheze păstrarea şi prelucrarea alimentelor;

4. să urmărească introducerea în cazan a tuturor alimentelor, conform notelor de distribuţie;

5. să asiste la împărţirea proporţională a hranei pe popote, careuri, cazărmi;

6. să urmărească respectarea regulilor de igienă pe timpul prelucrării alimentelor;

7. să permită accesul în bucătărie numai persoanelor care au acest drept;

8. să urmărească executarea la timp a curăţeniei în blocul alimentar şi menţinerea acesteia;

9. să oprească hrana militarilor absenţi de la masă, dar nu mai mult de 2 ore vara şi 3 ore

   iarna;

10. să urmărească respectarea normelor de pază contra incendiilor şi a celor de securitate şi

    sănătate în muncă;

11. să urmărească luarea probelor de hrană şi păstrarea corespunzătoare a acestora.

SECŢIUNEA a 18-a

Bucătarul de gardă

Art. 475. – Bucătarul de gardă se numeşte din rândul maiştrilor militari, subofiţerilor sau soldaţilor şi gradaţilor profesionişti încadraţi ca bucătari; acesta se subordonează militarului de gardă pe bucătărie/ofiţerului de gardă pe navă.

Art. 476. – Bucătarul de gardă are următoarele obligaţii:

1. să cunoască numărul de militari înscrişi la drepturi;

2. să primească alimentele de la depozit/cambuză, conform notei de distribuţie;

3. să transporte alimentele şi să le păstreze în blocul alimentar în condiţii de igienă;

   consum;

   muncă;

4. să prelucreze corespunzător alimentele şi să le introducă integral în preparare sau în

5. să prepare hrana de calitate conform planului meniu săptămânal;

6. să execute la timp şi să menţină curăţenia în blocul alimentar;

7. să permită accesul în bucătărie numai persoanelor care au acest drept;

8. să distribuie proporţional hrana pe popote, careuri, cazărmi;

9. să respecte normele de pază contra incendiilor şi a celor de securitate şi sănătate în

10. să ia probele de hrană din fiecare fel de mâncare şi să le păstreze în condiţii

    corespunzătoare;

11. să se prezinte la controalele medicale periodice.

SECŢIUNEA a 19-a

Sanitarul de gardă

Art. 477. – Sanitarul de gardă se numeşte din rândul subofiţerilor sau soldaţilor şi gradaţilor profesionişti încadraţi ca sanitari; acesta se subordonează ofiţerului de gardă pe navă/divizionul de nave.

Art. 478. – Sanitarul de gardă este obligat:

1. să asigure asistenţa medicală a personalului din serviciul de gardă şi cart;

2. să urmărească respectarea regulilor igienico-sanitare în blocul alimentar şi în compartimentele navei;

3. să dispună măsuri pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi răspândirea bolilor;

4. să controleze calitatea şi modul de păstrare a alimentelor, a hranei preparate şi a probelor de mâncare, iar înainte de a fi distribuită militarilor să avizeze calitatea hranei;

5. să acorde primul ajutor în caz de îmbolnăviri sau accidente; la nevoie propune trimiterea militarilor la spital şi îi însoţeşte;

6. să urmărească asigurarea unei temperaturi optime în încăperile de lucru şi de odihnă;

7. să facă tratamentele indicate de medic;

8. să urmărească respectarea de către bolnavi a tratamentului prescris;

9. să execute controlul medical pentru personalul care intră în serviciul de gardă şi cart în zilele nelucrătoare.

SECŢIUNEA a 20-a

Şeful de cart

Art. 479. – Şeful de cart se numeşte din rândul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti şi se subordonează ofiţerului de gardă.

Art. 480. – Şeful de cart răspunde de:

1. legitimarea persoanelor civile sau a militarilor care nu fac parte din echipaj și permite accesul pe navă al acestora numai cu aprobarea ofițerului de gardă;

2. scoaterea sau introducerea de la/la bord a diferitelor materiale numai cu aprobarea ofiţerului de gardă când nava se află în staționare la cheu sau a ofițerului de cart pe navă atunci când nava se află pe mare;

3. transmiterea cu repeziciune şi corect a semnalelor ordonate de ofiţerul de gardă sau de ajutorul acestuia;

4. supravegherea legăturilor la mal, a schelei/scării, a tangoanelor şi a ambarcaţiunilor lăsate la apă;

5. evidenţa strictă a personalului care intră sau iese de la bord;

6. anunţarea la timp a carturilor cu clopotul conform semnalelor prevăzute în anexa nr. 8;

7. menţinerea ordinii la schelă/scară.

Art. 481. – Postul şefului de cart, în staţionarea în port, este la schelă şi, după caz, în staţionare la ancoră/geamandură şi în marş, în locul stabilit de comandant.

Art. 482. – (1) Şeful de cart are următoarele obligaţii:

1. să acţioneze pentru paza pavilionului navei şi a postului încredinţat;

2. să permită accesul pe navă persoanelor care nu fac parte din echipaj, numai cu aprobarea ofiţerului de gardă;

3. să urmărească ca scoaterea sau introducerea de la/la bord a materialelor şi obiectelor să se facă numai cu aprobarea ofiţerului de gardă;

4. să înscrie în registrul de schelă toate persoanele care intră/ies de la bord şi să menţină ordinea la schelă şi în jurul ei;

5. să acorde onorul cu sifleea tuturor ofiţerilor care intră sau ies de la bordul navei conform semnalelor prevăzute în anexa nr. 16;

6. să nu părăsească postul fără aprobarea ofiţerului de gardă;

7. să raporteze ofiţerului de gardă, prin curierul de cart sau telefonic, sosirea sau plecarea de la bord a comandantului şi a comandantului secund sau, după caz, ofiţerului secund;

8. să transmită prin sonerie semnalele pentru conducerea programului zilnic, precum şi cele ordonate de ofiţerul de gardă când nava se află în staționare la cheu sau de ofițerul de cart pe navă atunci când nava se află pe mare;

9. să supravegheze starea parâmelor de legare, a schelei/scării de bord, gruielor, tangoanelor şi ambarcaţiunilor lăsate la apă;

10. să verifice existenţa la postul său a materialelor de salvare: colac de salvare, bandulă, cange şi să manevreze aceste materiale în caz de „Om la apă”;

11. să supravegheze funcţionarea luminilor de ancoră de la prova şi pupa;

12. să controleze camuflarea luminilor pe punte la semnalul „Camuflarea navei”;

13. să permită apropierea de navă a ambarcaţiunilor numai după ce acestea au fost somate şi recunoscute;

14. să raporteze ofiţerului de gardă despre manevra altor nave din apropiere;

15. să înştiinţeze echipajul despre venirea comandantului navei şi superiorilor acestuia prin semnale cu soneria sau prin sistemul de convorbiri interioare.

(2) La alertă, şeful de cart ocupă postul conform rolului pentru luptă.

SECŢIUNEA a 21-a

Curierul de cart

Art. 483. – Curierul de cart se numeşte din rândul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti/studenților și elevilor militari şi se subordonează şefului de cart.

Art. 484. – (1) Curierul de cart are următoarele obligaţii:

1. să execute ordinele şefului de cart;

2. să menţină curăţenia în sectorul schelei pe punte, pe cheu şi pe apă şi să ajute pe şeful de cart în îndeplinirea la post a îndatoririlor de pază şi supraveghere;

3. să anunţe la timp carturile cu clopotul conform semnalelor prevăzute în anexa nr. 8;

4. înainte de a bate clopotul este obligat să anunţe cu voce tare „Atenţie la clopot”;

5. să repete semnalele şi ordinele transmise de şeful de cart, prin siflee şi cu vocea, în acele locuri ale navei în care nu sunt instalate mijloace tehnice;

6. la ordinul şefului de cart, ajută la manevră navele/ambarcaţiunile care manevrează în apropiere.

1. La alertă, curierul de cart îşi ocupă locul conform rolului pentru luptă.

   SECŢIUNEA a 22-a

   Veghea la ancoră

   Art. 485. – (1) Obligaţiile militarului care execută serviciul de veghe la ancoră sunt următoarele:

   1. să observe lanţul ancorei şi să raporteze dacă ancora grapează;

   2. să supravegheze instalaţia de ancorare, să sesizeze defecţiunile care se ivesc la stopele lanţurilor de ancoră;

   3. să execute observare în sectorul de responsabilitate şi să raporteze despre apropierea navelor sau ambarcaţiunilor, precum şi despre manevra navelor vecine.

(2) În cazul în care se află în vigoare avertismente hidrometeorologice ce pot pune în pericol siguranța navei și a echipajului sau la ordin, veghea la ancoră execută serviciul echipat cu centura de siguranță sau vesta de salvare.

CAPITOLUL X

Îndatoririle personalului de serviciu pe unitatea de nave

SECŢIUNEA 1

Ofiţerul de gardă pe unitatea de nave

Art. 486. – (1) Serviciul de ofiţer de gardă pe unitatea de nave se execută de toate cadrele militare nominalizate, selecţionate şi admise prin OZU.

(2) Comandantul unităţii, locţiitorul acestuia, şeful de stat major, medicul şef sunt exceptaţi de la executarea serviciului de ofiţer de gardă pe unitatea de nave.

Art. 487. – (1) Ofiţerul de gardă pe unitatea de nave se subordonează comandantului/ locţiitorului şi şefului de stat major al unităţii de nave, iar pe linie de serviciu ofiţerului de serviciu al eşalonului superior.

1. Ofiţerului de gardă pe unitatea de nave i se subordonează întregul personal din serviciul de permanență din unitatea de nave.

2. Ofiţerul de gardă pe unitatea de nave răspunde de executarea serviciului interior din unitate, de menţinerea ordinii interioare şi desfăşurarea activităţilor în timpul şi în afara programului de instrucţie.

3. Pe timpul executării serviciului, în afara orelor de program, ofiţerul de gardă pe unitatea de nave îl reprezintă pe comandant, asigurând continuitatea conducerii programului în unitate.

   Art. 488. – (1) Înainte de schimbarea serviciului pe unitatea de nave, ofiţerul de gardă pe unitatea de nave primeşte de la predecesorul său situaţia referitoare la:

   1. armamentul şi muniţia de infanterie de la uz şi de la stoc;

   2. indicativele în vigoare și avertismentele hidrometeo;

   3. stările de pregătire în vederea luptei şi stările gata de marş ale navelor;

   4. actualizarea documentelor pentru organizarea şi conducerea serviciului;

   5. dislocarea şi starea tehnică a navelor;

   6. situația efectivelor, precum şi persoanele străine aflate în unitate;

   7. programul zilei, lucrările şi categoriile de pregătire care sunt în curs de executare;

   8. locul unde se găseşte comandantul unităţii de nave şi locţiitorii săi;

   9. ordinele în curs de executare și pentru următoarele 24 de ore;

   10. mecanismele în funcţiune;

   11. starea ambarcaţiunilor;

   12. ţinuta ordonată în unitate;

   13. plinurile de combustibil, lubrifianţi şi apă.

(2) Pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, ofiţerul de gardă pe unitatea de nave primeşte de la comandant/şeful de stat major dispoziţii referitoare la desfăşurarea programului zilnic, a exerciţiilor, a categoriilor de pregătire, a lucrărilor planificate, precum şi a activităţilor suplimentare de la nave sau de la uscat.

Art. 489. – (1) Ofiţerului de gardă pe unitatea de nave i se stabileşte de către comandantul unităţii o încăpere specială, pe o navă, cazarmă plutitoare sau într-o clădire.

(2) Ofiţerul de gardă pe unitatea de nave completează la timp documentele referitoare la serviciul pe unitatea de nave şi ordonă transmiterea semnalelor pentru conducerea activităţilor conform tabelelor prevăzute în anexa nr. 8.

Art. 490. – (1) În încăperea ofiţerului de gardă pe unitatea de nave trebuie să se găsească:

1. masă, scaun, cuşetă/canapea cu lenjeria necesară şi cuier;

2. dulap pentru chei şi mape;

3. fişet pentru documente;

4. rastel pentru armament şi fişet metalic pentru muniţie;

5. harta României şi schema garnizoanei cu împrejurimile sale;

6. sisteme informatice de comunicaţii cu baze de date de raportare, informare, alertare;

7. telefon, radiotelefon VHS, lanternă, ceas, termometru exterior şi aparatură audio-

vizuală.

(2) Orice dotare suplimentară, care ajută la îndeplinirea misiunilor şi la îmbunătăţirea

condiţiilor de viaţă, este admisă, cu aprobarea comandantului unităţii de nave.

Art. 491. – La ofiţerul de gardă pe unitatea de nave se găsesc, în principiu, următoarele documente, repartizate pe mape:

1. organizarea serviciului de gardă, cart şi intervenţie pe unitatea de nave;

2. îndatoririle întregului personal din serviciul de gardă, cart şi intervenţie pe divizionul de

   nave;

3. planificarea lunară a personalului pentru executarea serviciului de permanență;

4. registrul pentru predarea-primirea serviciului;

5. un exemplar din prezentul regulament;

6. regulamentele generale;

7. registrul pentru rapoartele ofiţerilor de gardă;

8. jurnalul activităților ofițerului de gardă pe unitatea de nave;

9. extrase din diferite documente operative;

10. atribuţiile ofiţerului de gardă pe unitatea de nave şi a ajutorului acestuia;

11. tabel cu adresele și datele de contact ale întregului personal din unitate, schema cu modul de anunţare şi aducere a acestora în unitate;

12. tabel cu numerele de telefon ale unităților militare, comenduirii garnizoanei, principalelor autorități publice locale și centrale, iar pentru unităţile care sunt dispuse într-un judeţ limitrof frontierei de stat şi a unităţii de Poliţie de Frontieră;

13. registrul pentru note telefonice;

14. registrul de însemnări;

15. tabel cu starea operativă a navelor;

16. proceduri operaţionale/sinoptice la alertă;

17. tabele cu situaţia de răspândiri;

18. extras al planului unic de pază şi apărare al portului militar;

19. planul de apărare împotriva incendiilor;

20. planul de acțiune în cazul poluării cu hidrocarburi;

21. schema cu repartizarea sectoarelor exterioare pentru curăţenie;

22. programul orar al unităţii şi programul de instrucţie al unităţii de nave pe săptămâna în

    curs;

23. graficul luminozităţii pe luna în curs;

24. registrul pentru predarea-primirea cutiilor cu chei şi mapelor;

25. registrul unic de controale;

26. alte documente necesare executării serviciului.

Art. 492. – Ofiţerul de gardă pe unitatea de nave trebuie să cunoască în permanenţă:

1. starea de operativitate a navelor;

2. starea de pregătire pentru marş a navelor;

3. activităţile care se desfăşoară în unitate, ordinele comandantului unităţii de nave pentru

   următoarele 24 de ore;

4. ordinele care nu s-au executat sau sunt în curs de executare;

5. îndatoririle sale şi activităţile unităţii de nave în toate stările de alertă;

6. organizarea şi starea de funcţionare a mijloacelor radioelectronice;

7. activităţile din planul de instrucţie;

8. modul de lucru cu informațiile clasificate;

9. situaţia subunităţii de intervenţie, a curierilor şi grupelor de vitalitate;

10. situaţia nominală a răspândirilor pentru cei aflaţi în concedii, permisii, detaşări, misiuni, spital şi a celor care urmează să se înapoieze în unitate în timpul serviciului său;

11. incidentele, avariile, evenimentele deosebite şi abaterile grave care eventual s-au produs

    la nave;

12. unde se află comandantul unităţii şi locţiitorii săi şi modalităţile de anunţare;

13. modul de lucru cu aplicațiile informatice specifice serviciului de permanență. Art. 493. – Ofiţerul de gardă pe unitate de nave răspunde de:

1. respectarea măsurilor de menţinere a securităţii şi de prevenire a avariilor;

2. conducerea şi controlul desfăşurării activităţilor în unitate, conform programului orar

   săptămânal;

3. schimbarea personalului din serviciul interior şi verificarea îndeplinirii îndatoririlor la posturi de către personalul din serviciu, cel puţin o dată în cursul zilei şi de două ori în cursul nopţii;

4. respectarea programului orar zilnic la nave;

5. integritatea sigiliilor de la magaziile de muniţii, încăperile cu regim special, încăperile dispuse la mal sau pe navele bază, cazărmi, pontoane plutitoare și rezultatele acestor verificări sunt consemnate în registrul pentru rapoarte;

6. organizarea activităţilor de după-amiază potrivit programului şi orarului zilnic, iar a activităţilor din zilele de sărbătoare conform ordinelor comandantului;

7. punerea în aplicare a documentelor existente în acest sens la ofiţerul de gardă pe divizionul de nave, la primirea unor indicative;

8. prelucrarea soldaţilor, gradaţilor profesionişti, elevilor şi studenţilor aflaţi în practică sau stagiu, care sunt învoiţi sau pleacă în permisii, concedii, misiuni, privind regulile de comportament şi a restricţiilor impuse în garnizoană;

9. transmiterea la timp, la nave, a informaţiilor despre situaţia hidrometeorologică, prognozelor meteo şi de radiolocaţie;

10. respectarea măsurilor pe linie de protecție a informațiilor clasificate;

11. menţinerea ordinii şi curăţeniei pe nave şi pe sectoarele exterioare ale unităţii;

12. respectarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă de către cei care execută lucrări periculoase în afara programului de instrucţie, verificând ca aceştia să fie asiguraţi cu materialele de protecţie necesare şi să aibă instructajul efectuat;

13. respectarea măsurilor privind protecția mediului și de prevenire a poluării;

14. păstrarea corespondenţei sosite în unitate prin curieri, în afara orelor de program, până la sosirea şefului compartimentului documente clasificate sau responsabilului cu evidența documentelor clasificate;

15. distribuirea cadrelor militare din comandamentul unităţii a armamentului individual şi a muniţiei şi predarea acestora la timp, după terminarea misiunii;

16. păstrarea armamentului şi muniţiei delegaţilor sosiţi din alte unităţi;

17. calitatea hranei, în caz că are îndoieli în privinţa calităţii hranei, cheamă medicul şef al unităţii de nave şi raportează imediat comandantului unităţii de nave în situaţia în care hrănirea se face centralizat pe unitate;

18. actualizarea situaţiilor din aplicațiile informatice specifice serviciului de permanență.

Art. 494. – Ofiţerul de gardă pe unitatea de nave consemnează în registrul de rapoarte toate deficienţele constatate la executarea serviciului de către personalul nominalizat în acest scop, încălcări ale ordinii interioare săvârşite în unitate, iar registrul se prezintă zilnic comandantului unităţii, la prezentarea pentru schimbarea serviciului.

Art. 495. – (1) La sosirea în unitate a unui superior al comandantului unităţii sau a unui ofiţer cu delegaţie de control emisă de eşaloanele superioare, ofiţerul de gardă îi dă raportul, îl legitimează şi raportează imediat comandantului unităţii de nave sau înlocuitorului acestuia.

(2) Când persoana sosită este întâmpinată sau însoţită de comandantul unităţii, ofiţerul de gardă nu mai dă raportul, ci numai se prezintă.

Art. 496. – Dacă echipajele unităţii de nave sunt cazate la uscat, ofiţerul de gardă pe unitatea de nave are următoarele atribuţii:

1. urmăreşte modul de executare a serviciului de către personalul de serviciu de la nave şi de la uscat;

2. controlează de cel puţin de două ori în cursul zilei şi de două ori în cursul nopţii, îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ale personalului din serviciul de permanență;

3. urmăreşte respectarea ordinii interioare la nave şi la clădirile de la uscat;

4. la producerea unor avarii la bordul navelor sau la izbucnirea unui incendiu în incinta cazărmii, aplică măsurile ce se impun şi raportează eşaloanelor superioare.

Art. 497. – (1) Ofiţerul de gardă pe unitatea de nave poate planifica controale pe timpul nopții, prin alternanță, executate de către ofiţerii de gardă de la nave.

(2) Durata în timp a schimburilor este stabilită în funcţie de numărul ofiţerilor de gardă de la navele existente în unitate.

Art. 498. – (1) Persoanele care nu fac parte din unitate și care solicită accesul în afara orelor de program sunt legitimate numai de către ofiţerul de gardă pe unitate.

1. Dacă persoana sosită este mai mare în grad, ofiţerul de gardă pe unitatea de nave o legitimează după ce în prealabil s-a prezentat acesteia.

2. Ofiţerul de gardă pe unitatea de nave se informează asupra scopului sosirii şi ia măsurile corespunzătoare.

SECŢIUNEA a 2-a

Ajutorul ofiţerului de gardă pe unitatea de nave

Art. 499. – (1) Serviciul de ajutor al ofiţerului de gardă pe unitatea de nave se instituie la unităţile de nave care necesită organizarea acestuia.

1. Ajutorul ofiţerului de gardă pe unitatea de nave se numeşte din rândul maiştrilor militari electromecanici de la nave şi se subordonează ofiţerului de gardă pe unitatea de nave.

2. Ajutorului ofiţerului de gardă pe unitatea de nave i se subordonează personalul de serviciu pentru vitalitate de la nave.

3. Serviciul de ajutor al ofiţerului de gardă pe unitatea de nave se organizează pentru supravegherea aplicării tuturor măsurilor ce se referă la vitalitatea navelor şi pentru asigurarea intervenţiei operative, în caz de incendiu sau gaură de apă la orice navă.

   Art. 500. – Ajutorul ofiţerului de gardă pe unitatea de nave are următoarele îndatoriri:

   1. să cunoască principalele îndatoriri ale ofiţerului de gardă pe unitatea de nave, pentru a-l înlocui la nevoie;

   2. să cunoască compartimentajul navelor, dispunerea mijloacelor de vitalitate şi folosirea tuturor mijloacelor de vitalitate de la nave;

   3. să verifice prezenţa militarilor din grupele de vitalitate şi să execute, pe timpul serviciului, cel puţin un antrenament cu grupele de vitalitate;

   4. să verifice poziţia cheilor de acţionare a valvulelor de inundare;

   5. să urmărească folosirea corectă a lămpilor electrice portative pe timpul executării diferitelor lucrări de întreţinere sau reparaţii;

   6. să ia măsuri pentru prevenirea poluării apei cu reziduuri petroliere sau materiale de orice altă natură;

   7. să controleze respectarea graficului de funcţionare a caldarinelor;

   8. să urmărească respectarea cu stricteţe a consumului de energie electrică şi combustibil şi încadrarea în cotele stabilite;

   9. să verifice ca fumatul să se execute în locurile ordonate, iar depozitarea cârpelor sau a altor materiale îmbibate cu produse petroliere să se facă pe cheu, în locurile special destinate pentru aceasta.

Art. 501. – Ajutorul ofiţerului de gardă pe unitatea de nave primeşte de la predecesorul său documentele şi informaţiile referitoare la:

1. starea de pregătire în vederea luptei şi de marş ordonată pentru mijloacele de propulsie, agregatele, instalaţiile şi mijloacele de vitalitate;

2. starea de funcţionare a tehnicii deservite de personalul de serviciu, lucrările în curs de executare la acestea;

3. situaţia plinurilor de combustibil, apă şi lubrifianţi.

Art. 502. – Modelele de banderole pentru personalul din serviciul de permanenţă pe unitatea de nave sunt prezentate în anexa nr. 15.

SECŢIUNEA a 3-a

Subunitatea de intervenţie

Art. 503. – (1) Subunitatea de intervenţie este destinată pentru întărirea pazei, când acest lucru este impus de situaţie şi pentru intervenţii urgente în caz de atac, dezastre, incendiu, accident ecologic sau alte evenimente deosebite în sectorul de responsabilitate al unităţii şi se subordonează ofiţerului de gardă pe unitate.

1. Numărul membrilor subunităţii de intervenţie se stabileşte în raport cu importanţa, amplasarea, mărimea obiectivului, variantele de acţiune şi alte condiţii specifice.

2. Subunitatea de intervenţie se constituie şi acţionează conform prevederilor „Planului unic de pază şi apărare al portului militar” şi precizărilor ofiţerului de gardă pe unitate.

3. Subunitatea de intervenţie este organizată şi dotată cu armament conform normelor.

4. Muniţia se asigură conform normelor, se păstrează la ofiţerul de gardă pe unitate, în lăzi sigilate sau la magazia unei nave şi se distribuie comandantului/înlocuitorului subunităţii de intervenţie, la ordinul ofiţerului de gardă pe unitate.

5. Subunitatea de intervenţie execută programul de instrucţie în apropierea locului de staţionare a unităţii.

6. Pe timpul nopţii, militarii din subunitatea de intervenţie se odihnesc, de regulă, dezechipaţi, la navele unde sunt cazaţi.

SECŢIUNEA a 4-a

Subunitatea de intervenţie cu scafandri

Art. 504. – (1) Serviciul de subunitate de intervenţie cu scafandri se organizează în scopul intervenţiei operative cu scafandri la obiectivele economice, precum şi la navele şi aeronavele aflate în pericol, care au nevoie de intervenţie a scafandrilor.

1. Subunitatea se numeşte din rândul scafandrilor ofiţeri, maiştri militari, soldaţi şi gradaţi profesionişti, personal civil contractual și se subordonează ofiţerului de gardă pe unitatea de nave.

2. Serviciul se execută la domiciliu sau în unitate, în conformitate cu precizările eşaloanelor superioare.

   misiunii.

3. Durata serviciului este de 24 de ore sau în situaţii de intervenţie, până la terminarea

4. Militarii subunităţii vor participa la activităţile de instruire din subunităţile din care

   fac parte, cu excepţia activităţilor din afara unităţii.

5. Ordinul pentru executarea misiunii poate fi dat de şeful SMFN sau comandantul marii unităţi, direct sau prin ofiţerul de serviciu.

6. Subunitatea de intervenţie cu scafandri se compune dintr-un comandant de subunitate şi minimum trei scafandri.

7. Modul de deplasare la locul de intervenţie este ordonat de comandantul unităţii sau, după caz, comandantul eşalonului superior.

   Art. 505. – La intrarea în serviciu, comandantul subunităţii de intervenţie cu scafandri are următoarele obligaţii:

   1. să cunoască compunerea subunităţii conform OZU;

   2. să prezinte scafandrii la vizita medicală;

   3. să execute pregătirea personalului din serviciu;

   4. să verifice starea tehnică a echipamentului şi aparaturii din dotarea grupei;

   5. să verifice starea tehnică a echipamentului, aparaturii şi ambarcaţiunii din dotarea subunităţii;

   6. să se prezinte împreună cu comandantul de subunitate de intervenţie care iese din serviciu la ofiţerul desemnat de comandantul unităţii, pentru schimbarea serviciului.

Art. 506. – (1) Pe timpul executării misiunii, comandantul grupei de intervenţie cu scafandri are următoarele obligaţii:

1. să solicite la primirea misiuni informaţii cu privire la locul intervenţiei, suprafaţa aproximativă de lucru, adâncimea probabilă, scopul acesteia, modul de deplasare a subunităţii şi personalul cu pregătire de prim ajutor de bază, medical care asigură asistenţa pentru scufundări mai mari de 12 m;

2. să ordone îmbarcarea materialelor, echipamentului, tehnicii şi documentelor necesare îndeplinirii misiunii;

3. să raporteze ofiţerului de gardă pe divizionul de nave ce materiale au fost îmbarcate;

4. să stabilească legătura cu persoana de contact la sosirea la locul pentru desfăşurarea intervenţiei;

5. să raporteze la unitate momentul sosirii la locul intervenţiei, stadiul activităţilor şi momentul încheierii acestora.

1. Pe timpul executării activităţilor de scufundare, comandantul grupei de intervenţie cu scafandri este direct răspunzător de respectarea normelor de scufundare.

2. Pe durata misiunii, grupa de intervenţie cu scafandri execută activităţile specifice în vederea menţinerii stării de operativitate a echipamentului şi tehnicii.

3. La întoarcerea din misiune, comandantul grupei de intervenţie cu scafandri întocmeşte raportul privind îndeplinirea misiunii.

CAPITOLUL XI

Nave militare româneşti în misiuni în afara teritoriului statului român

Art. 507. – (1) Misiunea internaţională a unei nave militare românești se execută în conformitate cu ordinul pentru misiune emis de către autoritatea militară competentă.

1. Transferul de autoritate se efectuează conform procedurii.

2. Structurile din cadrul Forțelor Navale Române, pe timpul îndeplinirii misiunilor în afara teritoriului statului român, pot avea sub comandă/control tactic unităţi sau subunităţi ale forţelor armate străine, în conformitate cu specificațiile ordinului pentru operații al misiunii.

Art. 508. – Comandantul navei răspunde de întreaga activitate a participanţilor la misiune pe toată durata acesteia.

Art. 509. – Pentru executarea misiunii în afara teritoriului statului român se întocmeşte, aprobă ierarhic și se execută planul de acțiune al structurii participante la misiune în conformitate cu prevederile ordinului emis de către autoritatea competentă.

Art. 510. – (1) Înainte de plecarea în misiune în afara teritoriului statului român, medicul şef al unităţii de nave ridică de la autoritatea sanitară a portului Certificatul Internaţional de Sanitaţie al navei, respectiv navelor.

(2) După caz, membrii echipajului se vaccinează, eliberându-li-se carnete individuale în care vor fi consemnate datele efectuării vaccinului şi termenele de valabilitate.

Art. 511. – În porturile străine, orice membru al echipajului este obligat să raporteze superiorilor săi eventualele evenimente despre care a luat cunoştinţă, care ar fi de natură să dăuneze intereselor statului român, să pericl*teze prezenţa sau misiunea încredinţată navei.

Art. 512. – (1) În afara teritoriului naţional, comandantul navei aprobă îmbarcarea persoanelor, dacă planul misiunii prevede aceasta.

1. Comandantul navei are în vedere ca persoanele îmbarcate la cerere să nu afecteze îndeplinirea misiunii.

2. Comandantul navei ia măsuri ca pasagerii îmbarcaţi să se conformeze prescripţiilor vamale, de poliţie şi sanitare.

3. Orice îmbarcare şi debarcare de pasageri se consemnează în jurnalul de bord.

4. Pe timpul cât este cazat la bord, personalul îmbarcat temporar este alocat la drepturi de hrană, potrivit prevederilor legale sau acordurilor bilaterale încheiate.

Art. 513. – (1) În apele şi porturile străine, navele militare româneşti reprezintă FN ale Armatei României.

(2) Comandanţii navelor şi echipajele sunt obligaţi să aibă un comportament regulamentar, să nu săvârşească fapte care pun în pericol misiunea sau aduc atingere prestigiului ţării străine în care se află şi să respecte obiceiurile, tradiţiile, religia şi aşezămintele culturale din ţara vizitată.

Art. 514. – (1) Pe timpul cât navele militare intră, staţionează, traversează apele teritoriale ale altui stat sau se află în portul statului respectiv arborează pavilionul statului respectiv la verga catargului principal în bordul babord.

(2) Pentru navele aflate în marş, pavilionul naţional se ridică la pic pe catargul principal, iar atunci când nu este posibil, la verga cea mai înaltă în bordul tribord.

Art. 515. – Într-un port străin, comandantul navei se adresează comandantului grupării/ reprezentantului militar național/autorităţilor diplomatice române, iar în lipsa acestora, autorităţilor locale, pentru a obţine informaţiile de care are nevoie pentru îndeplinirea misiunii sale.

Art. 516. – În porturile de staţionare străine se interzice debarcarea militarilor care poartă asupra lor armament şi muniţie cu excepţia situaţiilor specificate prin regulile de angajare.

Art. 517. – (1) În porturile străine unde nava staţionează pe timpul misiunii, comandantul navei poate acorda învoiri membrilor echipajului.

(2) Persoanelor învoite li se aduc la cunoştinţă de către ofiţerul secund sau, după caz, comandantul secund, uzanţele şi particularităţile portului de staţionare, datele de contact ale ofițerului de gardă pe navă și baremele de timp pentru asigurarea prezenței la bord.

Art. 518. – (1) În situaţia în care un membru din echipaj trebuie internat într-o unitate medicală, comandantul navei stabileşte cu comandantul grupării, autorităţile diplomatice româneşti, iar în lipsa acestora, autorităţile locale, locul şi posibilităţile de spitalizare.

(2) Când spitalizarea se prelungeşte peste data plecării navei din port, comandantul navei, pe baza aprobării eşalonului superior, stabileşte modul de comunicare continuă cu militarul internat și de anunțare a familiei militarului, prin comisia de sprijin familial, modul de recuperare a militarului la bord sau de înapoiere în ţară a bolnavului, conform prevederilor ordinului pentru misiune și procedurilor operaționale de repatriere în vigoare.

(3) Pe timpul desfășurării misiunii internaționale, pentru situații deosebite, evacuarea medicală a personalului se poate efectua cu mijloace de transport adecvate terestre, maritime și aeriene, din porturile/aeroporturile stabilite prin planul misiunii sau prin directa coordonare cu reprezentanții misiunilor diplomatice naționale. Militarul evacuat va fi însoțit de medicul navei până la punctul de evacuare, iar acesta se asigură că pacientul este protejat epidemiologic și are asupra sa dosarul medical: fișa medicală, rezultatele investigației efectuate, istoricul tratamentului

administrat, documentele de identitate și călătorie, sau alte elemente esențiale pentru sănătatea militarului evacuat.

Art. 519. – (1) Pe timpul misiunii, cât timp nava staţionează în porturi străine, în situaţiile în care siguranţa unor cetăţeni români este ameninţată de un pericol imediat, comandantul navei asigură protecţia acestora la bordul navei, în măsura posibilităţilor.

(2) Când situaţia locală este de aşa natură încât viaţa persoanelor menționate la alin. (1) nu mai este ameninţată sau interesele misiunii o reclamă, aceștia pot fi debarcaţi.

Art. 520. – Pentru soluţionarea unor situaţii neprevăzute pe timpul misiunii internaţionale, comandantul navei raportează eşaloanelor superioare, pentru a primi ordinele necesare soluţionării situaţiei ivite.

Art. 521. – La încheierea misiunii, comandantul navei întocmeşte un raport privind executarea acesteia, înaintat pe cale ierarhică, conform prevederilor ordinului emis de către autoritatea competentă și instrucțiunilor naționale.

CAPITOLUL XII

Exploatarea şi întreţinerea navei

SECŢIUNEA 1

Reguli specifice pentru exploatarea navei

Art. 522. – Tehnica, armamentul şi compartimentele navei se repartizează personalului pentru a fi menţinute în ordine şi în stare de funcţionare, conform rolului de responsabilităţi.

Art. 523. – (1) Răspunderea asupra armamentului şi a tehnicii unui serviciu de luptă revine comandantului serviciului de luptă.

(2) Comandantului serviciului de luptă repartizează cu acte justificative armamentul, tehnica şi bunurile materiale de la serviciul de luptă comandanţilor grupurilor/grupelor şi P.L.

Art. 524. – Întreţinerea, folosirea şi repararea armamentului şi tehnicii se fac în strictă conformitate cu documentaţia tehnică a acestora.

Art. 525. – În cazul în care anumite materiale din evidenţa unui serviciu de luptă urmează să fie folosite de alte servicii de luptă, predarea-primirea se face în baza documentelor justificative.

Art. 526. – La fiecare P.L. se precizează locurile unde se păstrează toate bunurile materiale de la acel post, precum şi personalul care răspunde de acestea.

Art. 527. – (1) Personalul care are în primire tehnică, armament sau materiale, răspunde de păstrarea, întreţinerea şi exploatarea acestora.

(2) Obligaţiile personalului prevăzut la alin. (1) sunt:

1. să verifice periodic existenţa tehnicii, armamentului şi materialelor;

2. să cunoască în detaliu caracteristicile şi regulile de întrebuinţare, precum şi să menţină tehnica, armamentul şi materialele curate şi în stare de funcţionare;

3. să exploateze tehnica şi armamentul în conformitate cu instrucţiunile tehnice, să prevină şi să înlăture defectele constatate;

4. să verifice, prin probe de funcţionare, reparaţiile executate.

Art. 528. – Pentru prevenirea avariilor şi pentru buna funcţionare a armamentului şi tehnicii, personalul care le are în primire este obligat să execute:

1. pregătirea pentru p*rnire/funcţionare, conform instrucţiunilor;

2. aplicarea instrucţiunilor de exploatare pe timpul funcţionării/exploatării;

3. remedierea defecţiunilor constatate şi raportarea acestora.

Art. 529. – Pentru armamentul şi tehnica în funcţiune, se afişează instrucţiuni de exploatare, referitoare la pregătirea pentru p*rnire, exploatarea pe timpul funcţionării şi oprirea.

Art. 530. – (1) Fiecare compartiment este în responsabilitatea unui şef care răspunde de:

1. starea de etanşeitate a uşilor, tambuchiurilor, deschiderilor, hublourilor, obturatoarelor, şi a capacelor sabordurilor;

2. ordinea şi curăţenia interioară;

3. ventilarea la timp a compartimentului;

4. starea cablurilor electrice şi armăturile acestora;

5. respectarea regulilor de prevenire a incendiilor şi a pătrunderii apei în compartimente;

6. existenţa la posturile de luptă a materialelor de vitalitate şi buna funcţionare a acestora.

(2) Elementele prevăzute la alin. (1) sunt verificate zilnic, după terminarea programului de lucru sau a şedinţelor de pregătire şi sunt raportate şefilor nemijlociţi.

Art. 531. – (1) Persoanele care nu fac parte din echipajul navei şi care execută lucrări în diferite compartimente sunt însoţite de persoane nominalizate din echipaj pe toată durata executării lucrărilor.

(2) La terminarea lucrărilor, compartimentele se verifică de către şefii acestora, iar neregulile constatate se raportează imediat pe cale ierarhică.

Art. 532. – Pentru menţinerea capacităţii de luptă a navei, echipajul este obligat să execute periodic verificarea funcţionării tehnicii şi armamentului, întreţinerea acestora, revizia, andocarea şi demagnetizarea navei, conform planificării efectuate de eşaloanele superioare.

Art. 533. – Verificarea funcţionării tehnicii şi armamentului se execută în timpul fixat prin programul orar şi în cadrul pregătirii navei pentru marş şi luptă; aceste activităţi sunt conduse direct de către comandanţii de servicii de luptă sub supravegherea ofiţerului secund sau, după caz, comandantului secund.

Art. 534. – (1) La verificarea funcţionării tehnicii şi armamentului participă întregul

echipaj.

1. Tehnica şi armamentul aflate în primirea militarilor care execută serviciul de gardă și cart sau care nu sunt prezenţi la navă, se verifică de către înlocuitorii acestora sau de către militarii numiţi de comandantul serviciului de luptă.

2. Verificarea tehnicii şi armamentului se execută conform regulilor şi instrucţiunilor

   tehnice.

3. Verificarea tehnicii şi armamentului se execută numai de către personalul admis la

exploatarea lor; personalul care a fost admis la exploatarea tehnicii execută verificarea funcţionării acesteia sub conducerea şefilor nemijlociţi.

Art. 535. – (1) Rezultatele verificării funcţionării tehnicii şi armamentului se raportează ofiţerului secund sau, după caz, comandantului secund care le înscrie în registrul de verificare a funcţionării tehnicii şi armamentului şi le prezintă comandantului navei.

(2) După terminarea verificării funcţionării tehnicii şi armamentului, acestea se aduc în stare de repaus.

Art. 536. – Defecţiunile constatate se remediază cu mijloacele bordului, conform deciziei comandantului navei, iar defecţiunile care nu se pot remedia cu mijloacele bordului, se raportează eșalonului superior.

Art. 537. – (1) După înapoierea navei din marş, comandantul navei acordă timpul necesar pentru întreţinerea tehnicii şi a navei.

(2) Se interzice plecarea cadrelor de la bordul navei înainte de punerea tehnicii şi armamentului în stare de repaus, precum şi a celor a căror tehnică prezintă defecţiuni care pot fi remediate cu mijloacele bordului în perioade scurte de timp.

SECŢIUNEA a 2-a

Întreţinerea tehnicii şi curăţenia navei

Art. 538. – (1) Pentru menţinerea în permanentă stare de funcţionare a armamentului şi tehnicii din dotarea navei, a aspectului marinăresc şi curăţeniei corespunzătoare cerinţelor igienico- sanitare, prin programul orar se alocă timp pentru întreţinerea tehnicii şi curăţenia navei, zilnic şi săptămânal.

1. Persoanele care sunt stabilite să conducă întreţinerea şi curăţenia răspund de calitatea şi de executarea la timp a acestora.

2. Rolul de întreţinere şi curăţenie va prevede repartizarea echipajului pentru întreţinerea tehnicii, armamentului şi curăţenia tuturor punţilor, suprastructurilor, bordajului şi compartimentelor.

   Art. 539. – La întreţinerea tehnicii şi la curăţenia zilnică se execută:

   1. întreţinerea agregatelor şi instalaţiilor de la bordul navei;

   2. îndepărtarea apei, zăpezii de pe punţi, a prafului şi umezelii de pe mecanisme, aparate şi instalaţii;

   3. aerisirea/ventilarea compartimentelor;

   4. măturarea şi spălarea locurilor murdare;

   5. aşezarea materialelor în ordine, în compartimente şi magazii;

   6. verificarea plinurilor de ulei, combustibil, aer şi apă în tancurile de serviciu, în butelii şi în agregatele respective;

   7. verificarea existentului, în starea de fixaţie, a componentelor agregatelor;

   8. controale tehnice zilnice ale aparaturii şi punerea acesteia în funcţiune, în conformitate cu instrucţiunile de exploatare.

Art. 540. – La întreţinerea tehnicii şi la curăţenia săptămânală se execută activităţile prevăzute la întreţinerea tehnicii şi la curăţenia zilnică şi în plus:

1. întreţinerea tehnicii şi armamentului care solicită un volum mai mare de lucrări şi care nu au putut fi executate în cursul săptămânii;

2. executarea controalelor tehnice săptămânale ale agregatelor şi instalaţiilor, în conformitate cu instrucţiunile de exploatare;

3. spălarea eşalonată a tuturor încăperilor navei: pereţi, plafoane şi punţi interioare;

4. spălarea punţilor exterioare, bordajului, coşurilor, arborilor şi ambarcaţiunilor.

Art. 541. – În timpul marşului, curăţenia navei se execută conform ordinelor ofiţerului secund sau, după caz, comandantului secund.

Art. 542. – Comandantul secund sau, după caz, ofiţerul secund conduce programul de întreţinere şi curăţenie, conform rolului.

Art. 543. – (1) La terminarea întreţinerii şi curăţeniei săptămânale, comandantul secund sau, după caz, ofiţerul secund inspectează nava şi raportează comandantului navei.

(2) Comandantul navei execută personal inspecţia când consideră necesar.

Art. 544. – Pentru verificarea ordinii interioare, stării de întreţinere, curăţeniei şi aspectului marinăresc al navei, stabilirea gradului de pregătire atins la instrucţia de specialitate, de vitalitate şi marinărească, însuşirea de către militari a rolurilor de luptă zilnice, precum şi a prevederilor prezentului regulament se pot organiza, la ordin, reviste de bord conform algoritmului prezentat în anexa nr. 17.

Art. 545. – În compartimentele care nu necesită curăţenia zilnică, curăţenia se face periodic, cu echipe special numite, sub supravegherea responsabililor de compartimente.

Art. 546. – (1) La intrarea navelor în serviciu sau la ieşirea din reparaţii anuale şi capitale se execută curăţenia amănunţită a tuturor compartimentelor navei.

(2) Cu această ocazie se execută instructajul specific de securitate şi sănătate în muncă.

SECŢIUNEA a 3-a

Revizia, andocarea şi demagnetizarea navei

Art. 547. – (1) Pe timpul reviziei, echipajul navei execută verificări şi intervenţii tehnice cu mijloacele, materialele şi piesele de schimb de la bord, astfel încât nava/tehnica să fie repusă în stare de funcţionare în cel mult 24 de ore de la primirea unui ordin de încetare a reviziei.

(2) Pentru lucrările cu grad de complexitate ridicat se poate solicita sprijinul secţiilor de reparaţii.

Art. 548. – Comandanţii serviciilor de luptă sunt responsabili de respectarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă, a măsurilor de vitalitate a navei, a instrucţiunilor tehnice şi normelor care precizează modul de executare a lucrărilor.

Art. 549. – (1) Planul de revizii se întocmeşte de comandantul secund sau, după caz, ofiţerul secund al navei, având la bază propunerile comandanţilor serviciilor de luptă şi este aprobat de către comandantul navei.

(2) Durata reviziilor este de 2–5 zile, în funcţie de clasa navei şi complexitatea tehnicii, perioadă în care nava/tehnica este scoasă din eficienţă parţial sau total, iar perioada medie dintre două revizii nu trebuie să depăşească 30 de zile.

(3) Verificarea finală a lucrărilor de revizii se realizează prin punerea în funcţiune a tehnicii şi armamentului, executându-se toate activităţile ce se impun la pregătirea navei pentru marş şi luptă.

Art. 550. – Andocarea navelor se execută, de regulă, în perioada de refacere folosindu-se docuri plutitoare, docuri uscate sau cale.

Art. 551. – Comandantul navei şi şeful docului/calei răspund de executarea manevrelor de ridicare şi coborâre de pe doc/cală.

Art. 552. – (1) Comandantul navei menține legătura cu factorii de decizie ai şantierului privind lucrările ce se vor executa la corpul navei de către şantier, în scopul colaborării, folosirii la maximum a timpului disponibil şi a scurtării timpului de staţionare pe doc/cală.

(2) Comandantul navei este obligat să organizeze activitatea echipajului în vederea efectuării tuturor lucrărilor necesare cu mijloacele bordului şi care nu se pot executa cu nava la apă.

(3) Comandantul navei, comandantul secund sau, după caz, ofiţerul secund şi comandanţii serviciilor de luptă supraveghează şi îndrumă în permanenţă executarea lucrărilor de către echipaj şi urmăresc respectarea tehnologiei de piturare, consumul raţional de materiale şi efectuarea unor lucrări de calitate.

Art. 553. – (1) Demagnetizarea navei are ca principal scop reducerea câmpului magnetic al navei în limitele nepericuloase pentru protecţia navelor de luptă.

(2) Demagnetizarea navei se execută conform ciclului de demagnetizare stabilit prin procedură sau ori de câte ori se constată depăşirea valorilor admise ale câmpului magnetic.

Art. 554. – Demagnetizarea navelor se execută în poligoane special amenajate, dotate cu instalaţii specializate care măsoară valorile câmpului magnetic al navei.

Art. 555. – (1) Pe timpul demagnetizării se reduce numărul membrilor echipajului aflat la bordul navei, precum şi decuplarea circuitelor care prin inducţie pot genera incendii.

(2) Este obligatorie p*rnirea instalaţiilor de demagnetizare de la bordul navei la plecarea din port şi corectarea câmpului magnetic pe baza diagramei rezultate în urma demagnetizării navei în poligon.

SECŢIUNEA a 4-a

Întreţinerea cheurilor, danelor de acostare şi bazinelor portuare

Art. 556. – (1) Cheurile, danele de acostare şi bazinele portului se menţin în ordine şi curăţenie, după cum urmează:

1. danele de acostare şi cheurile sunt curăţate permanent de gunoi, în special de cel inflamabil, iar bazinele de produse petroliere;

2. danele sunt asigurate cu containere de depozitare a gunoiului, pe categorii;

3. containerele se amplasează în locuri special amenajate conform procedurii;

4. îmbarcarea/debarcarea carburanţilor şi lubrifianţilor de către nave se execută luându-se toate măsurile de preîntâmpinare a scurgerii acestora şi de prevenirea şi stingerea incendiilor;

5. pe cheuri şi dane se amenajează locuri speciale pentru fumat.

(2) Transportul gunoiului în afara portului, întreţinerea drumului de acces, întreținerea instalațiilor de alimentare cu energie electrică și apă potabilă, menţinerea mijloacelor de stingere a incendiilor în bună stare şi iluminatul danelor sunt sarcina autorităţilor de întreţinere portuară ale secțiilor/bazelor logistice.

Art. 557. – (1) Se interzice navelor să evacueze în bazinele portuare ape reziduale şi produse petroliere.

(2) În cazul apariţiei produselor petroliere pe suprafaţa acvatoriului, comandantul obiectivului militar ia măsuri de colectare a acestora cu nave specializate aparţinând structurilor logistice sau autorităţilor de întreţinere portuară.

(3) Colectarea și preluarea reziduurilor petroliere se realizează de către secțiile/bazele logistice, cu nave specializate sau prin contract de prestări servicii cu societăți comerciale specializate.

Art. 558. – (1) Curăţarea cheurilor, danelor de acostare şi bazinelor portuare sunt în responsabilitatea echipajelor navelor acostate la danele respective.

(2) Întreţinerea cheurilor, danelor de acostare şi bazinelor se stabileşte prin ordinul comandantului obiectivului militar.

Art. 559. – (1) În locul de dislocare permanentă a navei, instalaţiile de legare, de alimentare cu energie electrică, apă şi legătură telefonică se dau în primire de către unitatea de întreţinere portuară.

(2) În cazul constatării defecţiunilor în funcţionare a instalaţiilor de pe cheuri şi dane se anunţă autorităţile de întreţinere portuară, singurele în măsură să remedieze defecţiunile semnalate.

SECŢIUNEA a 5-a

Supravegherea tehnică în funcţionare a instalaţiilor de la bord

Art. 560. – (1) Supravegherea tehnică în exploatare a instalaţiilor de la bord reprezintă totalitatea acţiunilor întreprinse la bord pentru respectarea cerinţelor producătorului privind punerea în funcţiune, întreţinerea, revizia, repararea şi exploatarea instalaţiilor în scopul prevenirii avariilor, accidentelor de muncă şi accidentelor ecologice.

1. Răspunderea pentru desfăşurarea activităţii de supraveghere tehnică a instalaţiilor de la bord revine comandantului navei, prin responsabilul cu supravegherea tehnică.

2. La navele unde nu există în echipaj responsabil cu supravegherea tehnică, comandantul navei numeşte prin OZN sau, după caz, OZU un responsabil cu supravegherea tehnică.

3. Responsabilul cu supravegherea tehnică se numeşte din rândul cadrelor militare cu pregătire de bază tehnică.

Art. 561. – (1) Instruirea responsabililor cu supravegherea tehnică a instalaţiilor, se face de către SMFN, în cadrul unor şedinţe de instruire de 3-4 zile, organizate o dată la doi ani.

1. Responsabilul cu supravegherea tehnică are obligaţia să supravegheze ca exploatarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor să fie efectuate în conformitate cu cerinţele producătorului.

2. Responsabilul cu supravegherea tehnică are următoarele atribuţii:

   1. să identifice toate instalaţiile/echipamentele de pe navă/unitatea de nave şi să ţină evidenţa acestora; categoriile de instalaţii şi documentele de evidenţă a acestora se stabilesc prin precizări ale şefului SMFN;

   2. să dispună măsurile necesare şi să se asigure că instalaţia este utilizată în condiţii de siguranţă, prin efectuarea reviziilor, reparaţiilor şi întreţinerii de către persoane autorizate, conform instrucţiunilor tehnice ale acestora;

   3. să se asigure că utilizarea instalaţiei se face numai de către personalul de deservire autorizat/admis/instruit intern, în conformitate cu prevederile instrucţiunilor de exploatare ale instalaţiilor;

   4. să instruiască şi să examineze anual personalul de deservire, în conformitate cu prevederile instrucţiunilor de exploatare ale instalaţiilor şi prevederile legale;

   5. să asigure existenţa la fiecare loc de muncă a instrucţiunilor tehnice specifice pentru utilizarea în condiţii normale a instalaţiei şi a documentelor cuprinzând măsurile ce trebuie luate în caz de avarii, întreruperi şi dereglări ale instalaţiei;

   6. să propună în scris comandantului navei/unităţii de nave planul de verificări tehnice în utilizare aferent anului următor, în vederea stabilirii condiţiilor de pregătire a instalaţiilor;

   7. să urmărească pregătirea instalaţiilor pentru verificări tehnice în utilizare;

   8. să urmărească eliminarea neconformităţilor constatate cu ocazia efectuării verificărilor tehnice în utilizare;

   9. să anunţe de îndată responsabilul cu supravegherea tehnică a eşalonului superior despre producerea unor avarii sau accidente la instalaţiile pe care le au în evidenţă şi să asigure oprirea acestora din funcţiune şi, dacă este posibil, izolarea acestora în vederea cercetării;

   10. să solicite în scris comandantului navei/unităţii de nave oprirea instalaţiilor din cauza defecţiunilor apărute ori ca urmare a necesităţii efectuării unor lucrări de întreţinere, verificare, revizii, înlocuiri de piese sau reparaţii capitale;

   11. să participe la cercetarea avariilor sau accidentelor produse la instalaţiile pe care le are în evidenţă, în vederea furnizării tuturor informaţiilor organelor de cercetare a evenimentelor.

Art. 562. – (1) La macaralele, bigile şi gruiele de la bord se inscripţionează pe braţ sarcina de ridicare şi data expirării termenului scadent al verificării tehnice.

1. Buteliile, materialele de vitalitate şi tubulaturile de la bord se inscripţionează conform prevederilor prevăzute în anexele nr. 18, 19 și 20.

2. Instalaţiile şi materialele prevăzute la alin. (1) şi (2) se manevrează de personalul admis şi consemnat în OZN sau, după caz, OZU.

Art. 563. – Pe timpul executării lucrărilor sau controlului la opera vie a navelor cu scafandri, se respectă regulile specifice de securitate și sănătate în muncă și rolurile navei pentru acest tip de activități.

Art. 564. – Fiecare persoană care are în primire şi/sau deserveşte o instalaţie de la bord, răspunde pentru modul de întreţinere şi exploatare în condiţii de siguranţă a acesteia.

Art. 565. – (1) Instalaţiile nou montate se dau în exploatare după obţinerea autorizaţiei de funcţionare eliberată de unitatea producătoare sau cea împuternicită de aceasta.

(2) Instalaţiile reparate se dau în exploatare după executarea verificării tehnice în utilizare.

Art. 566. – (1) Verificarea tehnică în utilizare a instalaţiilor se execută de o comisie condusă de locţiitorul tehnic/şeful logisticii al unităţii de nave, compusă din responsabilul cu supravegherea tehnică, comandantul serviciului de luptă electromecanic şi cel puţin un cunoscător/utilizator al instalaţiei.

(2) Verificarea tehnică oficială/periodică se execută în conformitate cu instrucţiunile date de producător, iar acolo unde acestea nu există, pe baza procedurilor întocmite de eşalonul superior.

(3) Rezultatul verificării se înscrie în cartea tehnică/de exploatare a instalaţiei.

Art. 567. – (1) Instalaţiile care au termenul scadent depăşit, nu sunt întreţinute sau sunt defecte se interzic la funcţionare pe bază de proces-verbal înscris în OZN sau, după caz, OZU.

(2) În procesul-verbal sunt menţionate clar motivele interzicerii şi măsurile de remediere propuse, iar o copie a procesului-verbal de interzicere la funcţionare se înaintează la eşalonul superior.

Art. 568. – (1) Autorizarea/admiterea personalului de deservire se face de către comisia tehnică pe linia securităţii şi sănătăţii în muncă.

(2) Instruirea personalului de deservire se face anual de către responsabilul cu supravegherea tehnică şi se consemnează în OZN sau, după caz, OZU.

Art. 569. – Se interzice exploatarea instalaţiilor de alte persoane care nu au fost admise/autorizate.

CAPITOLUL XIII

Reparaţiile navei

Art. 570. – (1) După caracterul, durata şi volumul lucrărilor, formele principale de reparaţii planificate ale navelor, tehnicii şi armamentului sunt:

1. revizia tehnică lunară;

2. reparaţia curentă;

3. reparaţia medie;

4. reparaţia capitală;

5. andocarea sau ridicarea pe cală.

(2) În afara reparaţiilor prevăzute la alin. (1), în situaţii deosebite, se execută reparaţii de

avarii.

Art. 571. – (1) Revizia tehnică reprezintă ansamblul lucrărilor executate planificat, în

conformitate cu instrucţiunile de exploatare şi planul anual de mentenanţă, pentru menţinerea în funcţiune a navelor, tehnicii şi echipamentelor din înzestrare, în scopul eliminării uzurilor normale

sau efectelor îmbătrânirii ca urmare a funcţionării sau depozitării pe o perioadă de timp şi readucerii acestora la parametrii optimi de funcţionare, fără executarea reparaţiilor medii sau capitale.

1. Reviziile se execută lunar de către echipaj, pentru toată tehnica de la bord, conform rolului de responsabilităţi şi planificării înscrise în registrul verificării funcţionării aparaturii şi tehnicii sau planul de mentenanţă.

2. La lucrările de revizii participă formaţiunile de mentenanţă proprii din cadrul atelierelor de bord şi/sau din cadrul bazei logistice.

3. Materialele şi piesele de schimb necesare executării reviziilor se asigură potrivit normelor de consum sau lotului de piese de schimb şi accesorii/PSA.

4. Completarea lotului de bord PSA este în responsabilitatea serviciului logistic al unităţii

de nave.

Art. 572. – (1) Reparaţia curentă reprezintă ansamblul operaţiunilor executate planificat, în

scopul remedierii defecţiunilor apărute pe timpul exploatării sau ca urmare a uzurii normale şi constă în verificarea, înlocuirea sau repararea unor ansambluri principale, care impun demontarea parţială a tehnicii.

1. Reparaţia curentă se execută de regulă cu mijloacele bazelor şi secţiilor logistice.

2. Reparaţia curentă poate fi executată cu agenţi economici specializaţi la navele care necesită un volum de lucrări de complexitate sporită.

3. În cadrul reparaţiilor curente la nave, se verifică şi se repară, în procentaj variabil, aproximativ 25% din agregatele şi instalaţiile acestora, perioada de reparaţii având o durată cuprinsă între două săptămâni şi o lună, conform planificării pe anul în curs.

Art. 573. – (1) Reparaţia medie are ca scop refacerea stării de eficienţă a navelor şi tehnicii prin reparaţii de mai mare amploare, constând în înlocuiri sau reparări/recondiţionări de subansamble, reglaje necesare restabilirii parametrilor iniţiali de funcţionare.

(2) În cadrul reparaţiilor medii se verifică şi se repară în procentaj variabil, aproximativ 50% din corpul navei, armamentul, tehnica, instalaţiile şi agregatele navei, perioada de reparaţii având o durată de până la patru luni.

(3) Reparaţiile medii se execută conform planificării pe anul în curs.

Art. 574. – Reparaţia capitală se execută în şantiere navale şi are ca scop refacerea resursei de funcţionare a navelor şi tehnicii, cuprinzând ansamblul operaţiunilor de demontare completă a tehnicii, controlul amănunţit al stării corpului şi suprastructurii navei, tuturor subansamblurilor, înlocuirea sau repararea celor defecte, precum şi efectuarea reglajelor necesare restabilirii parametrilor funcţionali, în conformitate cu condiţiile tehnice de reparaţii şi cu instrucţiunile de deservire şi exploatare.

Art. 575. – (1) Andocarea sau ridicarea pe cală a navelor se execută planificat şi cuprinde ansamblul lucrărilor de întreţinere şi reparaţii necesare la opera vie, ansamblul liniilor axiale, elicele

şi instalaţiile aferente, cârme, instalaţiile de ridicare/coborâre a vibratorilor staţiilor de hidrolocaţie şi sondelor, prizele de fund, instalaţiile de ancorare, protecţiile anodice şi alte situaţii care implică necesitatea ridicării navei pe doc/cală.

(2) Lucrările enumerate la alin. (1), se execută în cadrul andocării navei şi se înscriu în formularul tehnico-tactic al acesteia.

Art. 576. – (1) Elementele pe baza cărora se planifică intrarea navei în reparaţie sunt:

1. timpul scurs de la ultima reparaţie;

2. timpul de la intrarea în funcţiune;

3. numărul orelor de marş;

4. starea tehnică a navei.

(2) Reparaţiile curente, medii şi capitale se planifică şi se aprobă la nivelul SMFN.

Art. 577. – Nevoile de reparaţii se prevăd în listele de lucrări întocmite la bordul navei şi se înaintează spre aprobare eşaloanelor superioare.

Art. 578. – În funcţie de situaţie, înainte de intrarea în reparaţii capitale, nava se scoate din operativitate şi se dezarmează.

Art. 579. – (1) Pe timpul reparaţiilor se întocmeşte un program săptămânal special.

1. Programul este întocmit în concordanţă şi cu programul de lucru al şantierului sau secţiei de reparaţii, pentru a se asigura executarea de către echipaj a lucrărilor repartizate şi urmărirea modului de executare a reparaţiilor efectuate.

2. Personalul care are în primire armament şi tehnică este obligat să cunoască în orice moment stadiul lucrărilor.

   Art. 580. – Se interzice scoaterea de la bord a echipajelor navelor aflate în revizie, pe doc şi în reparaţii pentru a participa la alte activităţi de instrucţie, inspecţii, controale și evaluări, fără aprobarea eşalonului superior.

   Art. 581. – (1) Pe timpul reparaţiilor, comandantul navei, comandantul secund sau, după caz, ofiţerul secund şi comandanţii serviciilor de luptă sunt obligaţi să urmărească:

   1. numirea prin OZN sau, după caz, OZU a comisiei de supraveghere şi recepţie a lucrărilor de reparaţii;

   2. efectuarea tuturor lucrărilor prevăzute în lista de reparaţii;

   3. respectarea termenelor şi execuţia de calitate a lucrărilor;

   4. respectarea instrucţiunilor şi a regulilor pentru montarea şi demontarea armamentului şi a tehnicii;

   5. respectarea regulilor de securitate şi sănătate a muncii şi protecţie a mediului;

   6. evitarea supraîncărcării navei, respectarea măsurilor de vitalitate;

   7. menţinerea curăţeniei pe navă, pe sectoarele de lucru şi întreţinerea tehnicii a cărei reparaţie s-a terminat sau la care nu se execută reparaţii.

(2) În afară de prevederile alin. (1), comandanţii serviciilor de luptă sunt obligaţi să predea pentru reparat şi să ia în primire, după reparaţii, armamentul şi tehnica, pe baza documentelor specifice.

Art. 582. – (1) Comandantul navei nu are dreptul să dea dispoziţii pentru efectuarea unor transformări sau pentru montarea unor instalaţii noi, fără aprobarea eşaloanelor superioare şi nici să permită efectuarea unor modificări, indiferent de natura lor.

(2) Comandantul navei este obligat să raporteze ierarhic schimbările pe care doreşte să le facă la bord.

Art. 583. – Lucrările de modificări şi modernizări faţă de proiectele iniţiale ale navelor pot fi făcute numai în cazuri bine justificate, pe baza aprobării autorităţii de proiectare, înainte de definitivarea listelor de lucrări şi de intrarea navei în reparaţie.

Art. 584. – (1) Recepţia lucrărilor de reparaţii se execută de comisii de recepţie, numite prin OZU al autorității contractante.

(2) Comisiile execută recepţia conform procedurilor şi prevederilor documentaţiei tehnice, care au stat la baza reparaţiilor.

Art. 585. – Se interzice recepţionarea lucrărilor de reparaţii nefinalizate sau necorespunzătoare.

Art. 586. – Pentru instruirea echipajului în vederea atingerii nivelului de operativitate, la terminarea reparaţiilor se acordă de către eşalonul superior o perioadă de timp corespunzătoare rangului navei, pentru punerea în funcţiune a tehnicii, organizarea serviciului şi desfăşurarea instrucţiei.

Art. 587. – (1) Datele tehnico-tactice obţinute după reparaţie şi datele asupra modernizării navei se înscriu în formularul tehnico-tactic de către comandantul navei şi se raportează pe cale ierarhică la SMFN.

(2) Datele rezultate pe timpul exploatării armamentului şi tehnicii se înscriu în documentele de evidenţă şi exploatare de către comandanţii serviciilor de luptă şi se verifică de către comandantul navei şi reprezentanţii statului major al unităţii de nave.

(3) La intrarea navei în operativitate sau la ieşirea acesteia din reparaţii capitale, comandantul navei este obligat să se asigure că are documentaţia completă şi actualizată pentru cunoaşterea, exploatarea şi întreţinerea armamentului şi tehnicii de la bord.

CAPITOLUL XIV

Organizarea luptei pentru vitalitatea navei

SECŢIUNEA 1

Organizarea luptei pentru menţinerea vitalităţii navei

Art. 588. – Menţinerea vitalităţii navei este o obligaţie fundamentală a fiecărui membru al echipajului.

Art. 589. – (1) Lupta pentru menţinerea vitalităţii navei constă în organizarea şi conducerea echipajului pentru menţinerea calităţilor nautice şi manevriere ale navei, asigurarea funcţionării armamentului, echipamentelor şi tehnicii de luptă, precum şi pentru prevenirea şi controlul avariilor produse de foc sau inundaţii la bord.

1. Orice membru al echipajului care observă pătrunderea apei în interiorul navei sau izbucnirea unui incendiu, este obligat să raporteze imediat „Gaură de apă/incendiu în compartimentul ... la coasta nr. ...” prin toate mijloacele posibile şi să acţioneze pentru astuparea găurii de apă sau stingerea incendiului.

   Art. 590. – În scopul organizării şi conducerii luptei pentru vitalitatea navei, la bord se întocmesc următoarele documente:

   1. schema organizării conducerii luptei pentru vitalitatea navei;

   2. rolul pentru vitalitatea navei;

   3. scheme cu rezolvarea cazurilor tipice legate de pierderea stabilităţii şi rezervei de flotabilitate a navei;

   4. planşeta de avarii cu simbolurile de marcare la scara 1:100 pentru marcarea incidentelor

      apărute;

   5. schema instalaţiei energetice;

   6. documentar cu informaţii despre stabilitatea şi nescufundabilitatea navei;

   7. instrucţiuni privind organizarea, misiunile şi atribuţiile grupei de vitalitate;

   8. dosar cu antrenamente pentru grupa de vitalitate;

   9. schema instalației de ventilație;

   10. graficul debitului apei, funcție de diametrul găurii de apă.

Art. 591. – (1) Responsabilitatea pentru conducerea luptei pentru vitalitatea navei revine

comandantului secund sau, după caz, ofiţerului secund al navei.

1. Comandantul secund sau, după caz, ofiţerul secund organizează şi răspunde de pregătirea echipajului pentru menţinerea vitalităţii navei și verifică periodic existenţa şi starea mijloacelor şi materialelor de vitalitate.

   Art. 592. – Pe timpul staţionării navei la cheu, pe doc sau cală, în afara orelor de program, lupta pentru menţinerea vitalităţii navei este condusă de ofiţerul de gardă pe navă/unitate.

   Art. 593. – Comandantul serviciului de luptă electromecanic conduce şi coordonează pregătirea grupelor de vitalitate şi antrenamentele echipajului în lupta împotriva găurilor de apă şi a incendiilor.

   Art. 594. – Comandantul serviciului de luptă electromecanic răspunde de:

   1. menţinerea în bună stare a corpului navei, uşilor, tambuchiurilor, capacelor, hublourilor, bocaporţilor şi spiraielor etanşe;

   2. existenţa şi funcţionarea sistemelor, instalaţiilor, mecanismelor şi mijloacelor de luptă pentru vitalitate;

   3. existenţa şi actualizarea documentaţiei referitoare la flotabilitatea şi stabilitatea navei.

Art. 595. – Atunci când o avarie reduce temporar posibilităţile tehnico-tactice ale navei şi afectează desfăşurarea luptei, comandantul serviciului de luptă electromecanic raportează comandantului navei situaţia şi propune măsurile ce se impun; în situaţii extreme, acţionează independent, purtând întreaga răspundere pentru măsurile luate.

Art. 596. – (1) Comandanţii serviciilor de luptă şi comandanţii de grupuri şi grupe răspund de starea compartimentelor pe care le au în responsabilitate: starea pereţilor etanşi, presetupelor de etanşare, porţilor etanşe, tambuchiurilor, capacelor de vizită şi hublourilor, de funcţionarea mijloacelor de luptă pentru vitalitate şi a celor de întreţinere a instalaţiilor navei aflate în aceste compartimente.

1. Personalul care are în primire compartimente de locuit, răspunde de starea acestora şi de funcţionarea mijloacelor de vitalitate care se găsesc în ele.

2. Comandanţii grupelor de vitalitate răspund de funcţionarea mijloacelor de vitalitate care se găsesc în compartimentele de folosinţă comună şi pe punte.

3. Comandanţii P.L. răspund de funcţionarea mijloacelor de vitalitate care se află la posturile lor de luptă.

Art. 597. – (1) Comandanţii serviciilor de luptă, grupuri/grupe şi P.L., trebuie să cunoască amănunţit dispunerea şi construcţia compartimentelor în care se găsesc posturile de comandă şi posturile lor de luptă, precum şi a compartimentelor alăturate.

(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) trebuie să ştie să folosească toate mijloacele de legătură şi mijloacele de vitalitate pe care le au la dispoziţie şi sunt obligate să controleze sistematic starea pereţilor şi a porţilor etanşe, a tambuchiurilor, capacelor de vizită, hublourilor, gurilor de ventilaţie, precum şi a materialelor de salvare-avarii care se găsesc la posturile de comandă şi la posturile de luptă.

Art. 598. – (1) Pe timpul staţionării la cheu a navelor de rangul 1 se asigură permanent la bord prezenţa grupei de vitalitate.

1. Pe timpul staţionării la cheu a navelor de rangul 2, 3 şi 4, grupa de vitalitate se organizează pe unitate/secţie/grup.

2. Grupa de vitalitate se compune dintr-un număr variabil de militari pregătiţi pentru lupta împotriva găurilor de apă şi a incendiilor.

Art. 599. – (1) Lupta pentru menţinerea vitalităţii navei în compartimentele în care nu se găsesc posturi de comandă sau P.L. este asigurată de grupele de vitalitate.

(2) Dacă este necesar, la ordinul comandantului secund sau, după caz, ofiţerului secund, o parte din echipajul navei poate fi folosit pentru a participa la limitarea avariilor care prezintă pericolul cel mai mare.

Art. 600. – (1) La navele de rangul 1, 2 şi 3 se organizează grupe de vitalitate pentru acordarea ajutorului navelor avariate.

1. Asigurarea cu mijloace de luptă pentru vitalitate, îndatoririle grupelor de vitalitate, precum şi organizarea debarcării lor la nava avariată se stabilesc prin rolul pentru ajutorarea unei nave avariate.

2. Comandantul grupei de vitalitate sosit la nava avariată trece în subordinea comandantului acesteia.

Art. 601. – (1) Orice navă trebuie să fie înzestrată cu materiale şi mijloace de vitalitate conform normelor de înzestrare.

1. Se interzice folosirea în alte scopuri a materialelor şi mijloacelor de vitalitate.

2. În cazul în care materialele şi mijloacele de vitalitate sunt uzate sau consumate, ele se înlocuiesc sau se completează imediat.

3. Se interzice piturarea materialelor de vitalitate din material lemnos.

Art. 602. – (1) Comandantul navei numeşte la bord comisii care verifică lunar şi ori de câte ori este necesar, starea corpului navei, a pereţilor şi porţilor etanşe, tambuchiurilor, intrărilor, materialelor şi mijloacelor de vitalitate.

1. Verificările se consemnează în Jurnalul de VFAT.

2. La navele de rangul 4, precum și pentru navele aflate la apă, dar neîncadrate pe termen lung cu echipaj, comisia prevăzută la alin. (1) se stabilește pe unitatea de nave.

SECŢIUNEA a 2-a

Măsuri pentru asigurarea flotabilităţii şi stabilităţii navei

Art. 603. – (1) La intrarea în serviciu, fiecărei nave trebuie să i se asigure documentaţia referitoare la menţinerea flotabilităţii, stabilităţii şi nescufundabilităţii.

(2) Această documentaţie este asigurată de proiectantul navei şi se actualizează după reparaţii sau modernizări, în cazul în care se impune acest lucru.

Art. 604. – (1) Fiecărui compartiment i se dă o denumire şi se numerotează.

1. Pe toate uşile, porţile etanşe, tambuchiurile compartimentelor, la exterior, se afişează denumirea compartimentului, numărul acestuia şi schiţa cu particularităţile compartimentului respectiv:

   1. compartimentele adiacente;

   2. tabloul electric de unde se deconectează consumatorii din compartimentul respectiv;

   3. dispunerea mijloacelor şi materialelor de vitalitate;

   4. materialele aflate în compartiment care pot întreţine incendiul.

Art. 605. – La bord, intrările în compartimentele se inscripţionează conform condiţiilor de etanşeitate prevăzute în rolurile navei conform anexei nr. 21.

Art. 606. – (1) Intrările în magaziile de muniţie şi în încăperile pentru păstrarea combustibilului uşor inflamabil vor fi permanent închise şi sigilate.

(2) Intrările în aceste magazii se deschid în următoarele cazuri:

1. pe timpul alertelor, pentru lucrări, precum şi pentru verificarea încăperilor de către gestionari şi persoanele cu drept de control;

2. pentru îmbarcarea şi debarcarea muniţiei sau pentru distribuirea ei în timpul alertelor;

3. pentru aerisirea şi răcirea magaziilor.

Art. 607. – (1) În situaţii deosebite, incendiu, gaură de apă, creşterea bruscă a temperaturii interioare sau alte situaţii care pun în pericol siguranţa sau vitalitatea navei, magaziile de muniţii pot fi deschise şi de către ofiţerul de gardă pe navă.

(2) Ofiţerul de gardă raportează de îndată comandantului navei şi consemnează în jurnalul de bord situaţiile prevăzute la alin. (1).

Art. 608. – (1) La semnalul „Pregătiţi nava pentru marş şi luptă” şi pe timpul marşului, toate hublourile se închid şi se obturează.

(2) Când nava staţionează la ancoră, geamandură sau cheu, unele hublouri din compartimentele de locuit aflate deasupra punţii principale pot rămâne deschise numai cu aprobarea ofiţerului de gardă/cart.

(3) Când o încăpere se încuie, hublourile acesteia se închid.

Art. 609. – Personalul din serviciul de gardă/cart pe navă este obligat să supravegheze permanent deschiderea sau închiderea porţilor etanşe, a tambuchiurilor, a capacelor de vizită şi a hublourilor.

Art. 610. – (1) Pe fiecare navă se asigură în orice moment accesul în compartimentele

încuiate.

(2) La toate compartimentele navei există cel puţin două rânduri de chei, primul rând de

chei se păstrează la ofiţerul de gardă pe navă, în cutii sigilate sau panou, iar al doilea la şeful de

echipaj, cu excepţia cheilor de la magaziile de armament, muniţii şi încăperi cu regim special care se păstrează în casa de fier/fișet, la comandantul navei.

(3) Cheile au ataşate etichete cu numărul şi denumirea compartimentelor.

Art. 611. – (1) Cheile tubulare ale valvulelor de inundare şi de stropire a magaziilor de muniţii se piturează cu roşu şi se păstrează la posturile de inundare, pe panouri speciale.

(2) La manetele de acţionare a valvulelor de inundare şi stropire a magaziilor de muniţie se pun siguranţe, care să nu permită desfacerea lor întâmplătoare.

(3) Se interzice folosirea cheilor tubulare ale valvulelor de inundare şi de stropire a magaziilor de muniţii în afara destinaţiei lor.

Art. 612. – (1) Pentru a uşura identificarea şi utilizarea instalaţiilor şi mijloacelor de vitalitate, tubulaturile, valvulele, buteliile, gurile de incendiu, uneltele pentru combaterea incendiilor şi materialele pentru astuparea găurilor de apă se piturează în culorile prevăzute în tabelele din anexele nr. 18, 19, 20 și 21, sau se etichetează.

(2) Găurirea şi practicarea de deschideri în pereţi, punţi şi porţi etanşe este strict interzisă, numai comandantul navei poate aproba acest lucru în cazul unor avarii sau deteriorări, dacă această măsură este necesară pentru salvarea oamenilor.

Art. 613. – Corpul navei, pereţii etanşi, instalaţiile, santinele, transmisiile valvulelor, trombele de ventilaţie etanşe, tambuchiurile şi capacele de vizită cu garnituri de cauciuc se întreţin permanent.

Art. 614. – (1) Toate lucrările în legătură cu deschiderile din bordajul navei se execută sub supravegherea comandantului serviciului de luptă electromecanic.

1. Înainte de începerea acestor lucrări şi pe timpul executării lor, se iau următoarele

   măsuri:

   1. aducerea lângă deschiderea respectivă a materialelor de vitalitate necesare;

   2. menţinerea gata de funcţionare a tuturor mijloacelor de golire a compartimentului;

   3. stabilirea modului în care să se asigure etanşarea compartimentului în caz de pericol;

   4. instalarea serviciului de planton pe timpul cât se întrerupe lucrul;

   5. astuparea tubulaturilor demontate cu flanşe oarbe.

2. La terminarea programului de lucru, comandantul serviciului de luptă electromecanic

   verifică etanşarea tuturor deschiderilor din bordajul navei, la care s-au executat lucrări.

   SECŢIUNEA a 3-a

   Măsuri împotriva incendiilor la bord

   Art. 615. – (1) Folosirea flăcărilor deschise pentru executarea diferitelor lucrări pe navă se face numai cu aprobarea comandantului serviciului de luptă electromecanic, care eliberează în acest scop un certificat de lucru cu flacără deschisă.

   1. Este strict interzisă deplasarea cu flacără deschisă şi folosirea ei ca sursă de iluminat. Art. 616. – În magaziile de muniţii sunt strict interzise:

      1. intrarea cu chibrituri, brichete şi flacără deschisă;

      2. folosirea de maşini electrice şi aparate de încălzit;

      3. păstrarea carburanţilor, lubrifianţilor şi a altor materiale inflamabile.

Art. 617. – Iluminatul magaziilor de muniţii se face numai cu instalaţiile electrice existente din construcţia navei, utilizându-se lămpi antiexplozive, cu sistem de comutare dispus în afara magaziei.

Art. 618. – Magaziile de muniţii se piturează cu vopsea ignifugă şi sunt prevăzute cu instalaţii de stropire, inundare şi drenaj, precum şi cu mijloace de stins incendiul.

Art. 619. – Când se îmbarcă/debarcă muniţie, grupa de vitalitate se află la posturi, în măsură să intervină imediat, iar nava în starea de pregătire ordonată de comandant.

Art. 620. – (1) Pe timpul îmbarcării şi debarcării muniţiei, personalul lucrează cu atenţie pentru a preveni căderea sau lovirea acesteia.

(2) Dacă puntea nu este acoperită cu material antiderapant, pe navă se întind covoare pentru prevenirea alunecării personalului care transportă muniţia.

Art. 621. – Înainte de urcarea navei pe doc/cală, materialele uşor inflamabile, carburanţii şi muniţia se debarcă.

Art. 622. – (1) În caz de incendiu, stropirea/inundarea magaziilor de muniţie se face cu aprobarea comandantului navei sau a ofiţerului de gardă pe navă.

(2) La producerea unui incendiu se pune în funcţiune instalaţia de stropire a magaziei, iar dacă această măsură nu este eficientă, pentru lichidarea incendiului sau pentru prevenirea pericolului de explozie, se inundă magazia.

(3) Înainte de stropirea sau inundarea magaziei se iau măsuri imediate de evacuare a personalului.

Art. 623. – Temperatura din tancurile de combustibil nu trebuie să depăşească +50o C, iar

din tancurile sau recipientele pentru produsele uşor inflamabile +25oC.

Art. 624. – (1) Materialele inflamabile se păstrează în ambalaje speciale, închise etanş, în locurile fixate prin OZN sau, după caz, OZU, bine aerisite şi departe de sursele de foc.

1. Petrolul sau benzina vărsate accidental pe punţi/compartimente se şterg imediat cu câlţi sau stupă, iar încăperea respectivă se aeriseşte.

2. Se interzice folosirea petrolului, a benzinei, a spirtului şi a altor materiale uşor inflamabile pentru ştergerea punţilor şi a mobilierului.

3. În compartimentele în care se execută piturare se iau măsuri de ventilare şi se interzice intrarea cu flacără deschisă până la aerisirea completă.

Art. 625. – (1) La îmbarcarea carburanţilor şi lubrifianţilor, la bord se interzice fumatul, utilizarea flăcărilor deschise, funcţionarea unor categorii de tehnică ce ar putea produce scântei şi în general se interzic orice alte activităţi care ar putea constitui surse de declanşare a incendiului.

(2) Pe timpul acestei activităţi, instalaţiile şi materialele de stins incendiu trebuie să fie pregătite pentru intervenţie imediată, iar la catarg se ridică pavilionul „B” din Codul internaţional de semnale.

Art. 626. – (1) Pentru a preveni incendiile la navă, se interzice:

1. păstrarea materialelor uşor inflamabile în alte locuri decât cele special destinate prin OZN sau, după caz, OZU;

2. lăsarea aparatelor electrice de încălzire p*rnite, la ieşirea din încăperile de locuit sau de serviciu;

3. păstrarea la navă a materialelor de curăţenie îmbibate în ulei, petrol şi alte substanţe, a carburanţilor şi a lubrifianţilor în vase descoperite şi a pânzei de vele proaspăt piturată, împăturită, în locuri puţin ventilate;

4. păstrarea materialelor uşor inflamabile în compartimentele cu temperaturi ridicate.

1. În timpul marşului, antrenamentelor, inspecţiilor, evaluărilor şi revistelor la bord, cabinele, careurile, cazărmile şi saloanele nu se încuie.

2. Au dreptul de a intra în încăperile menționate la alin. (2) numai militarii repartizaţi conform rolului şi persoanele care execută controlul, inspecţia sau evaluarea.

   Art. 627. – Pentru prevenirea izbucnirii incendiilor în locurile de staţionare, se iau următoarele măsuri:

   1. se interzice evacuarea combustibililor, a uleiului şi a altor materiale inflamabile în afara bordului;

   2. stupa, cârpele şi câlţii îmbibaţi cu ulei, benzină, petrol sau alte substanţe, gunoaiele, precum şi alte materiale inflamabile se înlătură de pe nave, transportându-se la mal în locurile stabilite şi amenajate.

SECŢIUNEA a 4-a

Asigurarea vitalităţii armamentului şi tehnicii

Art. 628. – (1) Conducerea luptei pentru vitalitatea armamentului şi tehnicii se asigură de către comandanţii serviciilor de luptă.

(2) Când se constată deteriorări la armament sau la tehnică, ajutorii comandanţilor serviciilor de luptă şi comandanţii posturilor de luptă iau măsuri pentru remedierea lor.

Art. 629. – Fiecare navă se dotează cu documentaţia necesară pentru folosirea tehnicii în diferite stări de pregătire, pentru înlăturarea celor mai frecvente incidente.

Art. 630. – Pentru înlăturarea rapidă a deficienţelor survenite la armament şi la tehnică, cât şi pentru înlocuirea pieselor uzate, fiecare navă se dotează cu stocul de piese de schimb stabilit prin norme.

CAPITOLUL XV

Dispoziţii finale

Art. 631. – Prezentul regulament este elaborat în conformitate cu referințele bibliografice prevăzute la anexa nr. 22.

Art. 632. – Anexele nr. 1-22 fac parte integrantă din prezentul regulament.

Art. 633. – Prevederile prezentului ordin sunt aplicabile şi categoriilor de forţe/comandamentelor de sprijin care au în structura lor nave militare prevăzute la art. 7.

1. ABREVIERI

   GLOSAR

   ANEXA Nr. 1

   (Art. 14)

   AC/H	Controlor de trafic aerian
   AMC	Aparat de măsură şi control
   ASIE	Activităţi standard de instruire şi evaluare
   AAMN	Autoritatea Aeronautică Militară Națională
   CBRN	Chimic, bacteriologic, radiologic şi nuclear
   COLREG	Regulamentul internaţional pentru prevenirea abordajelor pe mare
   CCL	Centrul de conducere a luptei
   CTF	Comandantul grupării de forţe
   CTG	Comandantul grupului de nave
   EMCON	Plan de control al emisiilor
   EPIRB	Radiobaliză pentru localizarea sinistrelor
   EPN	Elicopter puma naval
   FDD	Directorul punţii de zbor
   FN	Forțele Navale
   FDO	Șeful echipei de conducere şi asigurare pe puntea de zbor
   IAMSAR	Manualul de căutare şi salvare maritimă
   INMAS	Institutul Naţional de Medicină Aeronautică şi Spaţială
   MDI	Motor pentru deplasare în imersiune
   MU/U	Mare unitate/unitate
   NATO/ATP	Publicaţii Tactice NATO
   OGN	Ofiţer de gardă pe navă
   OTC	Ofiţerul cu comanda tactică
   OZN	Ordin de zi pe navă
   OZU	Ordin de zi pe unitate
   PC	Punct de comandă
   PCM	Punct de comandă maşini
   P.L.	Post de luptă
   PPC	Punctul principal de comandă
   PC Rz	Punctul de comandă de rezervă
   PSA	Piese de schimb şi accesorii
   RND	Regulamentul de Navigaţie pe Dunăre
   Rol 2	Nivelului de dotare a unei capabilități medicale.
   SART	Transponder radar
   S.L.	Serviciul de luptă
   SOLAS	Convenţia privind salvarea vieţii umane pe mare
   S.H.O.L.	Limita de operare navă-elicopter
   SMFN	Statul Major al Forțelor Navale
   S.O.S.	Mesaj internaţional de transmitere vizuală, auditivă sau radio a semnalului pentru solicitarea ajutorului.
   STCW	Standarde de brevetare şi siguranţa navigaţiei
   SMAM-T	Structură Meteorologică Aeronautică Militară - Temporară
   TWR	Turn control al zborului
   VHF	Frecvenţă foarte înaltă
   VFAT	Verificarea funcționării aparaturii și tehnicii

2. TERMENI, DEFINIŢII

   Amararea obiectelor	Acţiunea echipajului de a imobiliza obiectele sau instalaţiile de la bord, fie legându-le sau aşezându-le în locaşuri speciale ori pe suporţi de forma literelor U şi V, numiţi cavaleţi, fie blocându-le cu stope sau boţuri.
   Arimare	Aranjarea și fixarea încărcăturii pe o navă sau aeronavă pentru a obține menținerea echilibrului acesteia.
   Armamentul unei ambarcaţiuni	Totalitatea personalului și materialelor mobile care au rolul să deservească o ambarcaţiune.
   Atestat în conducerea şi manevra ambarcaţiunilor	Persoană calificată conform legislaţiei, pentru conducerea şi manevrarea ambarcaţiunilor.
   Camuflarea navei	Reprezintă totalitatea măsurilor pentru reducerea posibilităţilor de observare vizuală a navei.
   Chemarea ambarcaţiunii	Pavilion de saulă ambarcaţiuni la bord.	prin	care	se	ordonă	înapoierea	unei
   Chemarea generală a tuturor ambarcaţiunilor	Pavilion de saulă prin care se ordonă înapoierea tuturor ambarcaţiunilor plecate de la bord.
   Clasificarea contactelor aeriene, de suprafaţă şi submarine	Etapă premergătoare luptei prin care se realizează identificarea şi determinarea caracteristicilor contactului radar/de hidrolocaţie şi se stabileşte apartenenţa amic/inamic şi tipul ţintei.
   Comanda tactică	Reprezintă autoritatea delegată unui comandant de a atribui sarcini unor forţe pentru îndeplinirea misiunilor precizate de o autoritate superioară şi include responsabilitatea de a executa sarcinile care ţin de misiune.
   Componenta aeriană	Reprezintă aeronava/elicopterul aflat în dotarea/sprijinul navei pentru executarea misiunilor specifice.
   Control operaţional	Reprezintă autoritatea delegată unui comandant pentru:
   Demagnetizarea navei	Operaţiunea prin care se reduce câmpul magnetic propriu al unei nave.
   Dislocare permanentă	Reprezintă locaţia stabilită prin ordin al eşalonului superior în care nava/grupul de nave îşi desfăşoară activitatea curentă.
   Pericol/Alarmă/Ajutor	Mesaj internaţional de transmitere vizuală, auditivă sau radio a semnalului pentru solicitarea ajutorului.
   Executiv	Pavilion indicând momentul în care trebuie executat un semnal „Moment E” şi care coincide, în general, cu coborârea unui semnal cu pavilioane sau cu coborârea unui pavilion special.
   Flacără deschisă	Flăcările produse de aparate de sudură electrică şi autogenă, lămpi cu benzină şi feştile, etc.
   Flamura	Este un însemn al navelor militare şi semnifică faptul că nava este comandată de un ofiţer.
   Geac	Este pavilionul cu însemnul distinctiv al navelor militare.
   Lucru în arboradă	Lucrul deasupra punţii, pe catarge, vergi sau greement.
   May Day	Mesaj pentru solicitarea ajutorului în caz de sinistru maritim, folosind aparatura specializată în caz de pericol de scufundare sau om la apă.

   1. a conduce forţele din subordine, astfel încât să poată îndeplini misiunile şi sarcinile specifice, care sunt, de regulă, limitate de scop, timp şi locaţie;

   2. a angaja unităţile respective;

   3. a păstra sau delega controlul tactic al acestor unităţi încredinţate.

   Marele pavoaz	Se compune din micul pavoaz şi din pavilioanele saulă din codul internaţional, care se înverghează pe culori şi se ridică între bastoanele prova, pupa şi catarge, astfel încât în sectorul din prova să predomine pavilioanele de culoare albastră, la centru cele de culoare galbenă, iar la pupa cele de culoare roşie.
   Marcă distinctivă	Este un însemn care se arborează la nava militară atunci când pe aceasta se află Preşedintele României, prim-ministrul, ministrul apărării naţionale sau şeful Statului Major al Apărării.
   Marcă de comandament	Este un însemn care se arborează atunci când în unitate sau pe navă se află comandantul unităţii/unităţii de nave sau alţi comandanţi superiori.
   Navă comandant	Navă pe care comandantul unei grupări/grup şi-a arborat marca de comandament.
   Navă directoare	Navă în raport cu care celelalte nave menţin formaţia ordonată.
   Navă militară armată	Nava militară care este încadrată cu echipaj, este înzestrată cu armament şi tehnică şi are plinurile necesare îndeplinirii misiunilor specifice.
   Navă militară dezarmată	Nava militară căreia i s-au debarcat echipajul, armamentul şi plinurile de muniţii, combustibilii, lubrifianţii, piesele de schimb, alimentele şi apa.
   Nescufundabilitate	Este capacitatea navei de a pluti şi de a-şi menţine stabilitatea în situaţia când unul sau mai multe compartimente au fost inundate cu apă în urma producerii unor avarii la corpul navei.
   Pan Pan	Mesaj pentru solicitarea ajutorului în caz de urgenţă, incendiu sau gaură de apă, folosind aparatura specializată în caz de „urgenţă”, incendiu sau gaură de apă.
   Paradă navală	Festivitate care se organizează cu prilejul sărbătorilor naţionale, de Ziua Marinei, cu ocazia unor vizite oficiale etc, când navele staţionate în port, în radă sau cele care se deplasează în formaţie de paradă sunt trecute în revistă.
   Pavilionul navei	Este drapelul de luptă al navelor militare/drapelul de stat şi este simbolul onoarei, vitejiei şi gloriei militare. Se arborează la catarg sau la bastonul pupa. Navele militare arborează la catarg şi pavilionul statului prin ale cărui ape teritoriale navighează sau staţionează.
   Pavoazul electric	Este o instalaţie cu becuri, care se desfăşoară la nave între bastoanele prova, pupa, catarge, pe contururile suprastructurilor şi/sau bordajului.
   Pituri	Vopsele sau lacuri folosite pentru protejarea suprafeţelor sau obiectelor de la bord, fie împotriva oxidării sau putrezirii, fie împotriva depunerii florei acvatice, care ar forma „barba navei” şi ar micşora viteza de navigaţie.
   Rangul navei	Ierarhizare a navelor în funcţie de deplasament, complexitatea armamentului, a tehnicii de luptă, a misiunilor pe care le pot îndeplini şi determinată de gradul funcţiei de comandă.
   Zărit	Pavilion cu semnificaţia „Am zărit sau am înţeles semnalul dumneavoastră”; în Codul internaţional de semnale este o flamură cu dungi verticale albe şi roşii, denumită şi flamura sau caracteristica codului.

   ANEXA nr. 2

   (Art. 14)

   

   SEMNE CONVENŢIONALE

   

   - legendă - Direcţia de deplasare

   Şeful care este întâmpinat

   Comandantul unităţii de nave

   Ofiţeri din statul major

   Comandantul navei

   Comandantul secund/ofiţerul secund

   Formaţia de cadre militare de la navă care nu intră în compunerea SL

   Invitaţi

   Serviciu de luptă

   Muzica, trompetist sau gornist

   Of.Crt.

   Of.Gd.

   A.Of.Gd.

   Ofiţer de cart

   Ofiţer de gardă pe navă

   Ajutorul ofiţerului de gardă pe navă

   Gd.	Garda
   Crt.	Şeful de cart
   Cr.	Curierul de cart
   Gd.Bct.	Sergent de gardă pe bucătărie
   E.Gd.	Electrician de gardă
   Mv.Gd.	Mecanic vitalist de gardă
   Mo.Crt.	Motorist de cart
   F.crt.	Fochist de cart
   Semn	Semnalizator
   	Ambarcaţiune militară

   STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A NAVEI

   ANEXA nr. 3

   

   

   COMANDANT SECUND/OFIŢER SECUND

COMANDANTUL NAVEI

SERVICIUL MANEVRA VELELOR

SERVICIUL DE LUPTĂ SCAFANDRI

SERVICIUL DE LUPTĂ AVIAŢIE

SERVICIUL DE LUPTĂ OPERAŢII

SERVICIUL DE LUPTĂ SENZORI ŞI ARMAMENTE

SERVICIUL DE LUPTĂ ELECTROMECANIC

SERVICIUL DE LUPTĂ LOGISTIC

161

(Art. 17)

1. SERVICIUL DE LUPTĂ OPERAŢII – SL-I

COMANDANTUL SERVICIULUI DE LUPTĂ OPERAŢII

GRUP DE LUPTĂ RĂZBOI ELECTRONIC

GRUP DE LUPTĂ COMUNICAŢII ŞI INFORMATICĂ

GRUP DE LUPTĂ ANTISUBMARIN/ CONTRA MINELOR

GRUP/GRUPĂ ASIGURARE MEDICALĂ

GRUP/GRUPĂ LUPTĂ APĂRARE CBRN

GRUP/GRUPĂ ŞEF ECHIPAJ

COMANDANTUL SERVICIULUI DE LUPTĂ LOGISTIC

162

1. SERVICIUL DE LUPTĂ LOGISTIC – SL-II

   GRUP/GRUPĂ		GRUP/GRUPĂ		GRUP/GRUPĂ
   ASIGURARE TEHNICO-		MENTENANŢĂ		INTENDENŢĂ
   MATERIALĂ

2. SERVICIUL DE LUPTĂ ELECTROMECANIC – SL-III

   

   GRUP VITALITATE

GRUP ENERGETIC

GRUP PROPULSIE

COMANDANTUL SERVICIULUI DE LUPTĂ ELECTROMECANIC

1. SERVICIUL DE LUPTĂ SENZORI ŞI ARMAMENTE – SL-IV

   

   GRUP/GRUPA

   ASIGURARE TEHNICĂ CU ARMAMENT ȘI MUNIȚIE

GRUP/GRUPA ARMAMENT

GRUP/GRUPA SENZORI

COMANDANTUL SERVICIULUI DE LUPTĂ SENZORI ŞI ARMAMENTE

GRUPĂ METEO ÎMBARCATĂ

ECHIPA DE PUNTE

ECHIPA TEHNICĂ ÎMBARCATĂ

ECHIPAJ ELICOPTER

COMANDANTUL SERVICIULUI DE LUPTĂ AVIAŢIE

163

1. SERVICIUL DE LUPTĂ AVIAŢIE – SL - V

   

   ECHIPA DE SCAFANDRI OPERATORI *

OPERATOR PRINCIPAL

COMANDANTUL SERVICIULUI DE LUPTĂ SCAFANDRI

164

1. SERVICIUL DE LUPTĂ SCAFANDRI – SL-VI

   *NOTĂ: Numărul militarilor din cadrul SL-VI poate varia în funcție de cerințele și complexitatea misiunilor navelor pe care sunt ambarcați temporar.

   

   GRUP/GRUPA 2 MANEVRA VELELOR/FARUL PUPA

GRUP/GRUPA 1 MANEVRA VELELOR/FARUL PROVA

COMANDANTUL SERVICIULUI MANEVRA VELELOR

1. SERVICIUL MANEVRA VELELOR – SL-VII

ORGANIZAREA SERVICIULUI DE LUPTĂ AVIAŢIE CÂND LA BORD SE AFLĂ ELICOPTER

ANEXA Nr. 4

(Art. 27)

SERVICIUL DE LUPTĂ OPERAŢII

COMANDANTUL SECUND/OFIŢERUL SECUND

SERVICIUL DE LUPTĂ AVIAȚIE ȘI PERSONALUL DE ASIGURARE A ACTIVITĂȚILOR DE ZBOR

Comandant serviciu de luptă: Pilot comandant/instructor;

Echipaj elicopter:

Pilot șef și ofițer cu securitatea zborului; Pilot șef – 2;

Mecanic/inginer de bord şi operator troliu - 2;

Operator de bord, specialist radio, radiolocaţie, hidrolocaţie, transmitere/achiziţii date şi voce – 2.

Echipă tehnică îmbarcată:

Şef echipă tehnică - locţiitor tehnic; Specialist celulă-motor - 2;

Specialist instalaţii electrice şi aparatură de bord - 2; Specialist radioelectronică de bord şi avionică - 2; Specialist armament de bord şi sisteme de salvare - 2; Specialist analiză date de la aparatură control obiectiv - 1.

Echipa de punte:

FDD* - un pilot/un ofiţer/maistru militar/subofițer cu calificare de controlor de trafic aerian;

* - numai la navele care sunt echipate cu turn de conducere a zborului;

FDO - un ofițer/un maistru militar/subofițer cu calificare de controlor de trafic aerian;

Grupa de amarare elicopter - şef de grupă și patru-şase operatori (maiștri militari specialiști) din cadrul echipei tehnice îmbarcate;

Grupa de intervenţie şi luptă cu focul - patru-şase maiștri militari/soldaţi şi gradaţi profesionişti din echipajul navei;

Grupa alimentare cu combustibil - doi maiştri militari din echipa tehnică şi doi maiştri militari/soldaţi şi gradaţi profesionişti din echipajul navei;

Grupa de pliere pale şi manevrare elicopter pe puntea de zbor şi în hangar - şeful echipei tehnice și maiștri militari specialiști din cadrul echipei tehnice îmbarcate

AC/H - Controlori de trafic aerian - 2 ofițeri/maiştri militari/subofițeri cu calificare de controlor de trafic aerian

Note:

1. Numărul piloţilor, al controlorilor de trafic aerian, al meteorologilor şi al specialiştilor

   din echipa tehnică este stabilit pentru fiecare perioadă de îmbarcare în parte în funcţie de durată, intensitatea şi misiunile care trebuie executate.

2. FDD şi FDO pot fi cumulate la navele care nu deţin turn control.

COMANDANTUL SECUND/OFIŢERUL SECUND

ORGANIZAREA SERVICIULUI DE LUPTĂ AVIAŢIE CÂND LA BORD NU SE AFLĂ ELICOPTER

ANEXA Nr. 5

(Art. 27)

SERVICIUL DE LUPTĂ OPERAŢII

PERSONALUL DE ASIGURARE A ACTIVITĂȚILOR DE ZBOR

Echipa de punte:

FDD* - un ofiţer/maistru militar/subofițer cu calificare de controlor de trafic aerian;

* - numai la navele care sunt echipate cu turn de conducere a zborului;

FDO - un ofițer/un maistru militar/subofițer cu calificare de controlor de trafic aerian;

Grupa de amarare elicopter - şef de grupă și patru- şase maiștri militari/soldaţi şi gradaţi profesionişti din echipajul de bază al navei;

Grupa de intervenţie şi luptă cu focul - patru-şase maiștri militari/soldaţi şi gradaţi profesionişti din echipajul navei;

Grupa alimentare cu combustibil - doi maiştri militari din echipa tehnică şi doi maiştri militari/soldaţi şi

gradaţi profesionişti din echipajul navei. AC/H - Controlori de trafic aerian - 2

Notă:

1. Când nu execută activităţi cu caracter aeronautic, ofiţerul de aviaţie detaşat la bordul

   navei se subordonează comandantului secund/ofițerului secund.

2. FDD şi FDO pot fi cumulate la navele care nu deţin turn control.

   

   (Art. 42)

   ANEXA Nr. 6

   MARCAREA POSTURILOR DE COMANDĂ, A POSTURILOR DE LUPTĂ ŞI SEMNIFICAŢIA SERIEI DE LUPTĂ

   

   PPC

   1. POSTURI DE COMANDĂ

      • Punctul principal de comandă al navei.

        

        PCRz

      • Punctul de comandă de rezervă al navei.

        

        PC I

      • Punctul de comandă al serviciului de luptă operaţii.

        

        PCRz III

      • Punctul de comandă de rezervă al serviciului de luptă electromecanic.

        

      • Punct sanitar.

        

        PL-2 IV

   2. POSTURI DE LUPTĂ

      • Postul de luptă nr. 2 din serviciul de luptă senzori şi armamente.

        

        PL-1

        Ch.

      • Postul de luptă nr. 1 din grupul apărare CBRN.

        

        PL-2 A

      • Postul de luptă nr. 2 din grupa armament.

        

        PL- 2

      • Postul de luptă nr. 2 de pe navele de rangul 4 fără servicii de luptă.

   3. SEMNIFICAŢIA SERIEI DE LUPTĂ

Seria de luptă se compune din cifre şi litere cu ajutorul cărora se identifică fiecare membru al echipajului în cadrul serviciului de luptă/grupului/grupei/postului/schimbului unde este repartizat.

La submarine, seria de luptă indică şi compartimentul în care se află punctul de comandă sau postul de luptă.

În funcţie de organizarea navei, pot fi adoptate şi alte metode de repartizare a membrilor echipajului pe posturi şi schimburi.

Seria de luptă se compune din:

1. prima parte este formată dintr-o cifră sau literă/grup de litere care arată serviciul/grupul

   de luptă;

2. partea a doua, formată din una sau două cifre indică numărul postului de luptă din

   cadrul serviciului de luptă;

3. partea a treia, formată din una sau două cifre arată schimbul de luptă şi ordinea intrării în serviciu. Cifrele impare indică schimbul 1, iar cifrele pare indică schimbul 2.

Personalului îmbarcat temporar i se atribuie o serie de luptă care are cifra „zero” în faţa cifrei care semnifică serviciul/grupul de luptă.

1-2-3 Militarul face parte din serviciul de luptă operaţii, postul de luptă nr. 2, schimbul de luptă nr. 3;

Ch-1-1 Militarul face parte din grupul apărare CBRN, postul de luptă nr. 1, schimbul de luptă nr. 1;

03-2-3 Militar îmbarcat temporar la bord aflat în serviciul de luptă electromecanic, postul de luptă nr. 2, schimbul de luptă nr. 3.

Notă:

Dimensiunile inscripţiilor pe navă sunt:

1. diametrul interior al cercului este de 18 cm;

2. mărimea literelor şi a cifrelor este de 6/4 cm;

3. grosimea cercului, a literelor şi a cifrelor este de 1 cm.

   ROLURILE NAVEI

   - Modele -

   ANEXA Nr. 7

   (Art. 43)

   1. TABEL CU ÎNCADRAREA NUMERICĂ A POSTURILOR DE COMANDĂ ŞI POSTURILOR DE LUPTĂ

      Denumirea posturilor de comandă şi posturilor de luptă	Denumir ea după schemă	Locul unde se află amplasat pe navă	ÎNCADRAREA					Total
      			Ofiţeri	Maiştri militari	Subofiţeri	SGP	PCC
      Punctul de comandă al navei	PC	Pe comanda de marş	2	1	-	1	3	7
      Punctul de comandă al serviciului de luptă operaţii	PC I	Centrul de conducere a luptei	1	1	-	1	-	3
      Postul de luptă nr. 1 din serviciul de luptă logistic	P.L. – 1 II	Punctul de conducere a luptei pentru vitalitate	-	1	-	1	1	3
      Punctul de comandă din serviciul de luptă electromecanic	PC III	În compartiment PC maşini	1	2	-	4	8	15
      Postul de luptă nr. 2 din serviciul de luptă electromecanic	P.L. – 2 III	În compartiment agregate electrice	-	1	-	1	2	4
      TOTAL			4	6	-	8	14	32

   2. TABEL NOMINAL CU ÎNCADRAREA FUNCŢIILOR ŞI REPARTIZAREA ECHIPAJULUI PE SERII

      Nr. crt.	Denumirea funcţiei după statul de organizare	Numele şi prenumele	Gradul	Seria de luptă	Obs.
      1.	Comandantul navei	-	Cpt.cdor	-
      2.	Comandantul secund/ ofiţerul secund	-	Lt.cdor	-

      SERVICIUL DE LUPTĂ OPERAŢII

      3.	Şef al operaţiilor	-	Lt.cdor.	-
      4.	Ofiţerul cu lupta antiaeriană	-	Lt.cdor.	-
      5.	Ofiţerul cu lupta la suprafaţă	-	Lt.cdor.	-
      6.	Ofiţerul cu lupta antisubmarin	-	Lt.cdor.	-
      7.	Ofiţer cu navigaţia	-	Lt.cdor.	-
      8.	Ofiţer de cart (şi cu comunicaţiile)	-	Cpt.	-
      9.	Ofiţer de cart (şi cu războiul electronic)	-	Cpt.	-
      10.	Ofiţer de cart (şi cu tradiţiile militare)	-	Cpt.	-

   3. ROLURI DE LUPTĂ

      PC sau P.L.	Funcţia după statul de organizare	Funcţia de luptă	Seria	Îndatoriri	Înlocuitor (seria)

   4. ROLURI ZILNICE

ANEXA Nr. 8

(Art. 67, Art. 425, Art. 480, Art. 484, Art. 489)

TABELUL SEMNALELOR DE LUPTĂ ŞI PENTRU SERVICIUL ZILNIC

1. Semnale de luptă

   Nr. crt.	Denumirea semnalului	Semnalul cu soneria				De câte ori se repetă
   		Compunerea semnalului		Durata în secunde
   				Sunet lung	Sunet scurt
   1	2	3	4	5	6	7
   1.	Alertă	Un sunet lung		15		O dată
   2.	Alertă de instrucţie	Două sunete scurte, un sunet lung		15	1	O dată
   3.	Alertă de avarii	Sunete scurte, timp de 20 de secunde			1	O dată
   4.	Alertă chimică	Un sunet lung, trei sunete scurte		3	1	De şase ori
   5.	Alertă aeriană	Un sunet lung, două sunete scurte		3	1	De şase ori
   6.	Alertă antisubmarin	Două sunete lungi, un sunet scurt		3	1	De şase ori

2. Semnale pentru serviciul zilnic

   Nr. crt.	Denumirea semnalului	Semnalul cu soneria				De câte ori se repetă
   		Compunerea semnalului		Durata în secunde
   				Sunet lung	Sunet scurt
   1	2	3	4	5	6	7
   1.	Deşteptarea	Un sunet lung, un sunet scurt, un sunet lung		3	1	De şase ori
   2.	Adunarea generală a echipajului	Un sunet scurt, un sunet lung		3	1	De şase ori
   3.	Pregătiţi nava pentru marş şi luptă	Un sunet scurt, două sunete lungi, un sunet scurt		3	1	De şase ori
   4.	La posturile de manevră	Două sunete lungi		3	1	De şase ori
   5.	Camuflarea navei	Un sunet lung, un sunet scurt, un sunet lung, un sunet scurt		3	1	De şase ori
   6.	Om la apă	Trei sunete lungi		3		De şase ori
   7.	Lăsarea la apă (ridicarea) ambarcaţiunilor	Două sunete scurte, un sunet lung, un sunet scurt		3	1	De şase ori

   Nr. crt.	Denumirea semnalului	Semnalul cu soneria				De câte ori se repetă
   		Compunerea semnalului		Durata în secunde
   				Sunet lung	Sunet scurt
   1	2	3	4	5	6	7
   8.	Încetarea activităţilor ordonate (repaus)	Trei sunete scurte			1	De trei ori
   9.	Continuarea programului	Un sunet scurt, un sunet lung, un sunet scurt		3	1	De trei ori
   10.	Chemarea ofiţerului de gardă (cart) la schelă	Un sunet lung, un sunet scurt		3	1	De trei ori
   11.	Chemarea curierului de cart	Un sunet lung		3		De trei ori
   12.	Chemarea mecanicului vitalist	Două sunete lungi		3		De trei ori
   13.	Pregătirea pentru servitul mesei	Trei sunete scurte, un sunet lung		3	1	De trei ori

   ANEXA Nr. 9

   (Art. 302)

   CEREMONIALUL DE ACORDARE A PAVILIONULUI NAVEI

   1. Ceremonialul înmânării pavilionului sau acordării distincţiilor pavilionului navei se desfăşoară în cadrul unui program organizat în zile festive şi constă în:

      1. primirea la bord a persoanelor care îl înmânează şi a invitaţilor;

      2. prezentarea pavilionului navei în faţa echipajului şi sfinţirea acestuia;

      3. citirea ordinului ministrului apărării naţionale referitor la intrarea navei în serviciu;

      4. înmânarea pavilionului navei;

      5. ridicarea pentru prima dată a pavilionului navei.

   2. Pentru desfăşurarea ceremonialului, echipajul se adună în locul stabilit, în formaţia ordonată, într-un singur bord. La sosirea persoanei oficiale care înmânează/decorează pavilionul navei, comandantul navei o întâmpină la schelă/scară, dă onorul şi raportează cu formula:

      „Domnule: (funcţia/gradul), echipajul: (denumirea navei), este gata pentru începerea ceremonialului înmânării/decorării pavilionului navei. Sunt comandantul navei: (gradul şi numele)”.

   3. Persoana care înmânează pavilionul navei sau acordă distincţii pavilionului navei se deplasează în faţa echipajului, la mijlocul formaţiei, îl salută şi ocupă loc împreună cu invitaţii în bordul opus faţă de formaţie.

   4. La sosirea militarului nominalizat să aducă pavilionul navei, însoţit de gardă, şeful de cart sună cu sifleea semnalul „Garda la pavilion”, muzica militară intonează marşul de întâmpinare, iar echipajul prezintă onorul; pavilionul navei va fi purtat pe ambele braţe, pliat, cu culoarea albastră în sus, galben la mijloc şi roşu jos.

   5. Militarul care poartă pavilionul navei se opreşte în faţa echipajului, la mijlocul formaţiei, iar garda îşi ocupă locul stabilit.

   6. Comandantul navei ordonă descoperirea, în vederea oficierii serviciului religios, timp în care preoţii ocupă locul stabilit. Militarii din garda pavilionului navei nu se descoperă.

   7. Preoţii oficiază serviciul religios de sfinţire a pavilionului navei, timp în care asistenţa şi echipajul se conformează uzanţelor serviciului religios.

   8. După oficierea serviciului religios, persoana oficială care înmânează pavilionul navei se deplasează în faţa formaţiei, dă citire ordinului ministrului apărării naţionale/şefului SMFN privind intrarea navei în serviciu şi acordarea pavilionului navei, preia pe ambele braţe pavilionul navei pliat şi ordonă: „Comandantul navei, la mine !”.

   9. După înmânarea pavilionului navei, persoana oficială se deplasează lângă invitaţi, iar comandantul navei ordonă echipajului: „Rostiţi după mine !”, după care pronunţă solemn: „Jur să păstrez ca pe lumina ochilor pavilionul tricolor, simbol al unităţii, suveranităţii şi independenţei

      naţionale, al onoarei, vitejiei şi gloriei militare a poporului român, al tradiţiilor eroice străbune şi al patriei mele, România”, iar echipajul repetă după comandantul navei, pasaj după pasaj.

   10. După depunerea jurământului, garda pavilionului navei se deplasează în formaţie în coloană câte unul, în spatele comandantului navei, însoţindu-l la locul de arborare, bastonul pupa. În timpul deplasării comandantului navei cu pavilionul navei prin faţa formaţiei, militarii strigă de trei ori „Ura” prelung.

   11. La acordarea decoraţiei/ordinului pavilionului navei, serviciul religios se oficiază după decorarea pavilionului navei. Persoana oficială care înmânează decoraţia/ordinul navei se deplasează în faţa formaţiei, dă citire ordinului de conferire a distincţiei. După citirea ordinului se deplasează către militarul care poartă pavilionul navei pliat, aşa cum este descris la pct. 4, se opreşte în faţa acestuia şi ordonă: „Comandantul navei, la mine !”. După prezentarea comandantului navei, persoana care înmânează decoraţia i se adresează cu formula: „Vă înmânez (denumirea decoraţiei/ordinului)” şi prinde însemnele onorifice la pavilionul navei; comandantul navei răspunde: „Servesc patria!”, după aceasta preoţii oficiază serviciul religios. După oficierea serviciului religios, comandantul navei preia pavilionul navei, iar garda pavilionului navei se deplasează în formaţie în coloană câte unul, în spatele comandantului navei, însoţindu-l la locul de arborare, bastonul pupa. În timpul deplasării comandantului navei cu pavilionul navei prin faţa formaţiei, militarii strigă de trei ori „Ura” prelung.

   12. Când comandantul navei ajunge la locul de arborare, garda ia loc în formaţie.

   13. Comandantul navei, ajutat de curierul de cart, prinde pavilionul navei de saula bastonului pupa.

   14. Comandantul secund sau, după caz, ofiţerul secund ordonă: „Echipaj la pavilion prezentaţi arm’!” La această comandă garda prezintă onorul cu arma, iar echipajul în poziţie

       „Drepţi” întoarce capul către pavilionul navei, iar comandanţii serviciilor de luptă salută.

   15. Comandantul navei începe să ridice încet pavilionul navei în acordurile Imnului Naţional al României, intonat de fanfară sau transmis prin staţia de amplificare și intonat vocal de către echipaj.

   16. După ridicare, persoana care a înmânat pavilionul navei sau decoraţia/ordinul rosteşte o scurtă cuvântare despre semnificaţia acestui eveniment. În încheiere felicită echipajul, moment în care militarii iau poziţia „Drepţi” fără comandă şi răspund cu „Ura” prelungit, repetat de trei ori.

   17. După încheierea ceremonialului, echipajul trece la programul ordonat, iar ofiţerul de gardă pe navă instalează primul schimb de cart la pupa navei. Şeful de cart, din primul schimb preia în pază şi apărare pavilionul navei.

ANEXA Nr. 10

(Art. 304, Art. 323)

ALGORITMUL ACTIVITĂŢILOR CARE SE DESFĂŞOARĂ CU OCAZIA CEREMONIALULUI DE PREDARE A PAVILIONULUI ÎNTRE COMANDANTUL CARE PREDĂ ŞI COMANDANTUL CARE IA ÎN PRIMIRE FUNCŢIA DE

COMANDANT DE NAVĂ

1. Ceremonialul predării pavilionului navei se desfăşoară în cadrul ridicării pavilionului, ziua, când comandantul care predă funcţia părăseşte bordul şi constă în:

   1. primirea la bord a comandantului unităţii/eşalonului superior;

   2. citirea ordinului de numire în funcţie a noului comandant de navă;

   3. înmânarea pavilionului navei;

   4. ridicarea pavilionului navei.

2. Pentru desfăşurarea solemnităţii, echipajul se adună la pupa, în formaţia ordonată, într- un singur bord. La sosirea comandantului unităţii/eşalonului superior, comandantul navei care predă funcţia îl întâmpină la schelă/scară, dă onorul şi raportează cu formula: „Domnule (funcţia/gradul), echipajul: (denumirea navei) , este gata pentru începerea ceremonialului predării pavilionului navei. Sunt comandantul navei: (gradul şi numele) ”.

3. Comandantul unităţii/eşalonului superior se deplasează în faţa echipajului, la mijlocul formaţiei, îl salută şi ocupă loc în bordul opus faţă de formaţie.

4. La sosirea militarului nominalizat să aducă pavilionul navei, însoţit de gardă, şeful de cart sună cu sifleea semnalul „Gardă la pavilion”, iar echipajul prezintă onorul; pavilionul navei va fi purtat pe ambele braţe, pliat, cu culoarea albastră în sus, galben la mijloc şi roşu jos.

5. Militarul care poartă pavilionul navei se opreşte în faţa echipajului, la mijlocul formaţiei, iar garda îşi ocupă locul stabilit.

6. Comandantul unităţii/eşalonului superior se deplasează în faţa formaţiei, dă citire ordinului de numire în funcţie a noului comandant de navă şi ordonă: „Comandanţii navei, la mine!”. Comandantul navei care predă funcţia preia pe ambele braţe pavilionul pliat.

7. După prezentarea comandanţilor navei, comandantul unităţii/eşalonului superior preia pavilionul navei de la comandantul navei care predă funcţia şi i se adresează comandantului navei care ia în primire funcţia cu formula: „Vă înmânez pavilionul navei: (denumirea navei), care constituie drapelul de luptă al navei!”; comandantul navei răspunde: „Servesc patria!”, se apropie, se descoperă, îngenunchează cu piciorul drept şi sărută pavilionul, apoi se ridică, se acoperă şi îl preia pe ambele braţe.

8. După înmânare, comandantul unităţii/eşalonului superior se deplasează în bordul opus faţă de formaţie, iar comandantul navei pronunţă solemn: „Jur să păstrez ca pe lumina ochilor pavilionul tricolor, simbol al unităţii, suveranităţii şi independenţei naţionale, al onoarei, vitejiei şi gloriei militare a poporului român, al tradiţiilor eroice străbune şi al patriei mele, România”.

9. După depunerea jurământului, garda pavilionului se deplasează în formaţie în coloană câte unul, în spatele comandantului navei, însoţindu-l la locul de arborare, bastonul pupa.

10. Când comandantul navei ajunge la locul de arborare, garda ia loc în formaţie.

11. Comandantul navei, ajutat de curierul de cart, prinde pavilionul navei de saula bastonului pupa.

12. Comandantul secund sau, după caz, ofiţerul secund ordonă: „Echipaj la pavilion prezentaţi arm’!”. La această comandă garda prezintă onorul cu arma, echipajul în poziţie „Drepţi” întoarce capul către pavilion, iar comandanţii serviciilor de luptă salută.

13. Comandantul navei începe să ridice încet pavilionul navei în acordurile Imnului Naţional al României, intonat de fanfară sau transmis prin staţia de amplificare și intonat vocal de către echipaj.

14. După ridicarea pavilionului, comandantul unităţii/eşalonului superior rosteşte o scurtă cuvântare despre semnificaţia acestui eveniment.

15. După încheierea ceremonialului, echipajul trece la programul ordonat, iar ofiţerul de gardă pe navă instalează primul schimb de cart la pupa navei. Şeful de cart, din primul schimb preia în pază şi apărare pavilionul navei.

(Art. 307, Art. 317, Art. 318, Art. 319, Art. 320)

ANEXA Nr. 11

DESCRIEREA Şl CARACTERISTICILE PAVILIONULUI, FLAMURII NAVELOR MILITARE, GEACULUI, MĂRCILOR DISTINCTIVE Şl MĂRCILOR

DE COMANDAMENT

1. Pavilionul navelor militare este reprezentat printr-o pânză de formă dreptunghiulară, având imprimate pe ambele feţe culorile drapelului naţional.

2. Flamura este reprezentată printr-o pânză de forma unui triunghi isoscel având baza spre dispozitivul de prindere şi imprimate pe ambele feţe culorile drapelului naţional.

3. Pavilionul de prova – geacul este reprezentat printr-o pânză de formă dreptunghiulară împărţită în 4 dreptunghiuri egale astfel:

   1. pe primul dreptunghi, spre partea de prindere sus, sunt imprimate pe ambele feţe culorile drapelului naţional;

   2. celelalte 3 dreptunghiuri au culoarea albastru deschis, pe cele 2 dreptunghiuri opuse părţii de prindere aflându-se imprimată, pe ambele feţe, o ancoră de culoare neagră în poziţie verticală.

4. Marca distinctivă a Preşedintelui României este reprezentată printr-o pânză de formă pătrată, având imprimate pe ambele feţe culorile drapelului naţional. Culorile drapelului sunt încadrate de jur împrejur de 2 chenare de culoare albă şi albastră, cel de culoare albastră fiind dispus în exterior. Pe margini, mai puţin cea dinspre grandee, marca are franjuri din fir auriu.

5. Marca distinctivă a prim-ministrului este reprezentată printr-o pânză de formă pătrată având imprimate, pe ambele feţe, culorile drapelului naţional. Culorile drapelului sunt încadrate de jur împrejur de două chenare de culoare albă şi galbenă, cel de culoare galbenă fiind dispus în exterior.

6. Marca distinctivă a ministrului apărării naţionale este reprezentată printr-o pânză de formă pătrată, având imprimate pe ambele feţe culorile drapelului naţional. Pe culoarea albastră, la mijlocul acesteia, pe ambele feţe, este imprimată litera M de culoare albă.

7. Marca distinctivă a şefului Statului Major al Apărării este reprezentată printr-o pânză de formă pătrată, având imprimate pe ambele feţe culorile drapelului naţional. Pe culoarea albastră, pe ambele feţe, sunt imprimate pe verticală 4 stele albe.

8. Mărcile de comandament ale şefului SMFN, comandantului Flotei, comandantului marii unităţi şi ale comandantului unei grupări de nave constituite temporar, sunt reprezentate într-o pânză de formă dreptunghiulară, împărţită în 4 dreptunghiuri egale astfel:

   1. pe primul dreptunghi spre partea de prindere sus sunt imprimate pe ambele feţe culorile drapelului naţional;

   2. pe al doilea dreptunghi, partea de sus pe fond de culoare albastru deschis este imprimată pe ambele feţe o ancoră de culoare neagră în poziţia înclinată;

   3. pe al treilea şi al patrulea dreptunghi, pe fond albastru deschis, sunt imprimate pe ambele feţe stelele, în număr de 3, 2, respectiv 1, de culoare galbenă. Stelele sunt dispuse simetric faţă de marginile laterale ale mărcii.

9. Marca de comandament a comandantului unităţii de nave este reprezentată printr-o pânză de forma unui triunghi isoscel având baza spre grandee. În acest triunghi se înscrie un dreptunghi având lungimea egală cu 1/2 din baza triunghiului. Pe ambele feţe ale dreptunghiului sunt imprimate culorile drapelului naţional. Spre vârful triunghiului, pe fond albastru deschis, este imprimată, pe ambele feţe, o ancoră de culoare neagră în poziţie verticală.

10. Confecţionarea şi distribuirea pavilioanelor, flamurilor, geacului, mărcilor distinctive şi mărcilor de comandament se face prin grija Serviciului Logistic din cadrul Statului Major al Forţelor Navale.

11. Mărimile pavilionului, flamurii, geacului, ale mărcilor distinctive şi de comandament sunt repartizate astfel:

    1. mărimea 1 - pentru nave de rangul 1;

    2. mărimea 2 - pentru nave de rangul 2;

    3. mărimea 3 - pentru nave de rangul 3;

    4. mărimea 4 - pentru nave de rangul 4;

    5. mărimea 5 - pentru şalupe şi bărci.

12. Pentru activităţi de reprezentare şi protocol dimensiunile pavilionului şi geacului navei pot fi dublate.

1

L

PAVILIONUL NAVELOR MILITARE

l

L

FLAMURA NAVELOR MILITARE

L

d

e

a

b

c

f

l

PAVILIONUL DE PROVA - GEACUL

L

a

b

c

d e f

l

MARCA DISTINCTIVĂ A PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI

L

MARCA DISTINCTIVĂ A PRIM-MINISTRULUI

l

a b c d e